Cum va fi aplicată iniţiativa privind imigraţia?
Elveţienii au votat duminică (9 februarie), cu o foarte mică majoritate de 50,3%, iniţiativa populistă privind reintroducerea cotelor pentru imigranţi şi muncitorii transfrontalieri. Această măsură controversată, mai multe dispoziţii ale căreia urmează încă să fie precizate prin negocieri, repune în cauză acordul de liberă circulaţie semnat cu Uniunea Europeană (UE) în 1999, precum şi alte şase tratate bilaterale, notează cotidianul francez Le Monde, venind cu câteva precizări privind modul în care rezultatele referendumului vor fi puse în aplicare.
Ce perioadă de timp a fost alocată pentru punerea în aplicare a măsurii? Iniţiativa votată duminică prevede un termen de trei ani pentru a reforma Constituţia şi îi va permite Elveţiei să-şi ţină sub control imigraţia prin introducerea de cote pentru angajarea de cetăţeni europeni. Măsura nu se va aplica rezidenţilor şi muncitorilor transfrontalieri actuali. Guvernul federal elveţian a subliniat că se va mişca repede, însă punerea în aplicare a acestei măsuri ar urma să ia timp din cauza structurilor descentralizate ale Elveţiei.
Ce forme vor lua cotele? Acestea vor putea fi diferite în funcţie de cantoane şi de domeniile profesionale. Uniunea Democraţilor de Centru (UDC), partidul populist de dreapta aflat la originea acestui plebiscit, explorează mai multe piste posibile, între care cea a contingentelor care se aplică deja rezidenţilor non-europeni.
De asemenea, UDC propune completarea contingentelor printr-un sistem de puncte asemănător celui care există în Australia, în Noua Zeelandă şi în Canada. Prin acest sistem un candidat la autorizaţie de sejur nu va fi admis decât dacă va avea un anumit număr de puncte, calculate conform mai multor criterii: formarea, situaţia profesională, capacităţile lingvistice, capacităţile de adaptare, etc.
Potrivit textului adoptat, contingentele se vor aplica nu doar rezidenţilor străini, ci şi muncitorilor transfrontalieri. Iniţiativa prevede acordarea unei preferinţe pentru muncitorii elveţieni, chiar dacă ţara cunoaşte o ocupare cvasitotală a locurilor de muncă, având o rată a şomajului de numai 3,5% (cu niveluri de două ori mai mari la Geneva şi Tessin).
Prin iniţiativa sa, UDC nu avansează nicio cifră obiectivă, însă ea este menită să scadă numărul de muncitori imigranţi. În prezent, Elveţia numără 23,5% străini (1,88 milioane de persoane), dintre care 291.000 germani, 284.200 italieni, 237.000 portughezi şi 104.000 francezi.
Ce consecinţe va avea măsura pentru economia elveţiană? Directorii de întreprinderi nu au păstrat o amintire agreabilă despre perioada contingentelor, în vigoare înainte ca Elveţia să semneze un acord de liberă circulaţie cu UE, în 1999, sinonim pentru ei al numeroaselor tergiversări administrative. Patronatul elveţian este îngrijorat de posibilitatea creării unei adevărate 'uzine de gaz' prin intermediul sistemului de puncte gestionat de comisii ce vor integra, în caz de necesitate, specificităţi cantonale.
La sfârşitul lui 2012, Consiliul Federal a indicat că autorităţile federale şi cantonale analizează deja 13.000 de dosare pe an ale originarilor non-europeni. 'În cazul în care iniţiativa va fi acceptată, va fi nevoie ca la acest număr să se adauge circa 140.000 de cereri din partea originarilor din UE şi din Asociaţia Europeană de Liber-Schimb (AELS), care regrupează Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia, dar şi 60.000 de cereri vizând muncitorii transfrontalieri', se spune în text.
Elveţia va trebui să-şi renegocieze toate acordurile cu UE? Reacţiile de la Bruxelles au fost foarte clare: Comisia Europeană va examina 'ansamblul relaţiilor' cu Berna. Relaţiile dintre UE şi Elveţia sunt gestionate prin acordurile cunoscute în Elveţia sub numele 'Bilaterale'. Cel privind libera circulaţie face parte din 'Bilaterale I', semnate în 1999 şi puse în aplicare în 2002.
Şase alte acorduri sunt legate de libera circulaţie, ca urmare a 'clauzei-ghilotină': dacă un acord este pus în cauză, acest lucru afectează ansamblul dispozitivului. 'Bilateralele' vizează aspecte importante ale economiei elveţiene: transporturile terestru şi rutier, accesul la pieţele publice, cercetarea şi agricultura... Potrivit patrontului, exporturile agricole din Elveţia în UE s-au dublat tocmai după intarea în vigoare, în 2002, a 'Bilateralelor'.
O renegociere nu înseamnă punerea sub semnul întrebării a ansamblului acordurilor. 'Este ceva normal să renegociezi după zece ani', explică vicepreşedintele UDC, Claude-Alain Voiblet, care preferă să aştepte instalarea unei noi echipe la Bruxelles, după alegerile pentru Parlamentul European din 22-25 mai.
În opinia directorului patronatului din zona francofonă, Blaise Matthey, 'discuţiile dintre Elveţia şi Europa vor fi în dezavantajul ţării'. 'UE nu va ierta Elveţia, care nu este văzută cu ochi buni de cercurile politice internaţionale. Aceasta este o formă de gelozie faţă de prosperitatea noastră economică', adaugă Dominique Legros, manager general al societăţii Dentsply-Maillefer.
Într-un moment în care Europa îi cere Luxemburgului şi Austriei să pună capăt secretului bancar, Elveţia se află demult în vizorul Bruxellesului.
