Cum fentează patronii din fotbal Fiscul
Abandonată pe parcurs, iniţiativa Fiscului din 2005-2006 de a “curăţa” de evaziune cluburile de fotbal româneşti s-ar dovedi, dacă ar fi reluată, o bună sursă de venituri la bugetele statului. Funcţionând între legislaţia comercială şi cea sportivă, multe din cluburi s-au folosit de aceste aspecte, de simpatia suporterilor şi de deschiderea în mass-media pentru a evita plata impozitelor datorate statului. Dincolo de artificiile de mascare a banilor încasaţi pe diverse transferuri super-profitabile pentru impresari, cluburile de fotbal se înscriu, poate, în categoria celor mai rău-platnici contribuabili. Sub ochii forurilor sportive, dar şi al autorităţilor, pentru a nu plăti impozitele, patronii fotbalului românesc mută licenţe sportive între firme şi asociaţii şi jonglează după bunul plac cu activele. La final, rămân golite de bani, dar cu multe datorii o mulţime de societăţi, dar mai ales ONG-uri înfiinţate de dragul sportului.
Gloria Buzău – două insolvenţe susţinute pe banii contribuabililor
La limita prevederilor legale şi regulamentelor sportive, Gloria Buzău a trecut prin două falimente succesive de pe urma cărora autorităţile locale fiscale şi cele administrative au rămas doar cu pagube. Fără a mai achita taxe şi impozite, dar dorind să participe în competiţii, patronii fotbalului de la Buzău au recurs la clasica schemă a transferului de active – în acest caz drepturi sportive – urmată de abandonarea în insolventă şi faliment a fostei entităţi deţinătoare a drepturilor. Procedura a fucţionat fără probleme, niciunul din foştii responsabili ai echipei de fotbal din Buzău nefiind măcar întrebat cum rămâne cu datoriile acumulate şi neplătite.
Deţinută iniţial de societatea comercială FC Gloria Buzău SA, echipa a fost transferată în iulie 2009 către organizaţia fără scop patrimonial Fotbal Club Gloria Buzău. La câteva luni distanţă, în decembrie, la presiunea Finanţelor Publice care aveau de recuperat aproape 2.000.000 lei, societatea FC Gloria Buzău SA a intrat în insolvenţă. Lucru pe care acţionarii îl anticipaseră având în vedere că aveau datorii de circa 6.000.000 lei pe care nici nu mai aveau de gând să le plătească. După ce în conturi nu s-a mai găsit nici o urmă din banii încasaţi din drepturile de televizare pentru sezoanele 2007-2009, iar lichidatorul a încercat fără succes să valorifice singurul bun înscris pe firmă – o bătrână Dacie – acţionarii, Finanţele şi ceilalţi creditori au ajuns la concluzia că este mai bine pentru toată lumea ca societatea să fie declarată în faliment şi radiată.
Fotbalul a continuat însă să se joace la Buzău prin intermediul ONG-ului Fotbal Club Gloria. Cu drepturile sportive preluate de la fosta societate comercială omonimă, asociaţia sportivă a beneficiat de susţinerea financiară a Primăriei Buzău şi a Consiliului Local care au oferit în 2009 şi 2010 sponsorizări de peste un milion de lei. În mod paradoxal, retrogradat în liga a II-a, clubul a avut cheltuieli mai mari decât în prima divizie. Aşa că, inevitabil, după ce a cheltuit banii buzoienilor, a venit rândul pentru o nouă insolvenţă. Tot pe fondul unor datorii mari către Fisc, ONG-ul Fotbal Club Gloria Buzău şi-a cerut insolvenţa în septembrie 2012. Pentru a nu pierde totuşi şansa de a mai evolua în liga a II-a, asociaţii au propus un plan de reorganizare aprobat de instanţe, astfel că plata datoriilor a fost eşalonată pe o perioadă de trei ani.
La Constanţa, miza lichidării o reprezintă stadionul cedat gratuit pentru 49 de ani
Intrat în procedura insolvenţei în iunie 2010 pentru neplata facturilor către Regia de Apa Constanţa, Farul Constanţa este un alt club de fotbal în jurul căruia s-a jucat schema de plimbare a datoriilor. SC Platinium Andreea SRL este firma ce controlează Clubul Sportiv Fotbal Club Farul Constanţa – care funcţionează drept ONG şi care are în folosinţă gratuită de la stat stadionul din localitate. Numai că, la rându-i, ONG-ul este şi el acţionar majoritar la SC Fotbal Club Farul Constanţa SA. Din acest lanţ de participaţiuni şi acţionariate “firmă-asociaţie-firmă” cel mai şifonat a ieşit ONG-ul, pe numele căreia figurau în 2010 datorii de 1,5 milioane lei către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa (DGFP Constanţa), instituţie care, de altfel, pusese sub sechestru bunurile asociaţiei. Deşi retrogradat, clubul a susţinut că îşi poate reveni din punct de vedere financiar, astfel că i s-a admis procedura de reorganizare. Cu toate acestea, datorită plăţilor mici de circa 100.000 lei din datoria de 1,5 milioane făcute pentru stingerea datoriilor către Fisc, DGFP Constanţa a solicitat falimentul şi radierea clubului, fapt admis de Tribunalul Constanţa. Situaţia s-a întors la recurs, în aprilie anul curent, când s-a obţinut suspendarea intrării în faliment şi continuarea reorganizării. Situaţia juridică a insolvenţei nu este deloc clară nici în prezent, miza războiului fiind, de fapt, terenul de fotbal pe care ONG-ul Clubul Sportiv Fotbal Club Farul Constanţa îl are în administrare gratuită până în anul 2050.
Oţelul Galaţi se ascunde sub protecţia administrării speciale pentru a scăpa de impozite şi sechestre
Transferul licenţelor de la o firmă la alta sau între asociaţii având drept scop fuga de datoriile fiscale s-a jucat din plin şi în cazul clubului Oţelul Galaţi. Trei entităţi pe numele cărora s-au derulat afaceri sportive la Galaţi sunt în procedura insolvenţei sau a falimentului.
Inregistrată ca ONG, Asociaţia Clubul de Fotbal Oţelul Galaţi şi-a solicitat singură intrarea în faliment în luna martie a acestui an. Motivul l-a constituit imposibilitatea de a achita datorii istorice de peste 30 milioane de lei către Finanţe. Fără multe întrebări, instanţele din Galaţi au aprobat această procedură, ceea ce înseamnă că statul român îşi poate lua deja adio de la recuperarea vreunui leu din cele 30 de milioane, fiind greu de crezut că lichidatorul şi judecătorii vor accepta să atragă răspunderea personală a celor ce au gestionat acest ONG.
Cumpărată în anul 2012 de omul de afaceri Dan Grigore Adamescu, actuala societate pe numele căreia se joacă fotbal a intrat şi ea în insolvenţă. De fapt, a intrat într-o nouă insolvenţă, căci asupra SC Fotbal Club Oţelul SA a mai fost deschisă această procedură şi în anul 2010. Acum însă, noul proprietar a apelat la această procedură pentru a elibera activele şi conturile firmei de sechestrul ANAF care revendica plata unor taxe de circa 5 milioane de euro. Pentru a reuşi în această mică inginerie, firma a fost mutată la Bucureşti, insolvenţa fiind cerută tribunalului din această jurisdicţie.
U Craiova: Mititelu contra Mititelu
Cu două echipe ce se bat pe acelaşi palmares şi pentru a atrage aceiaşi suporteri, situaţia de la Craiova este unică. Cum tot unică este şi speţa insolvenţei societăţii Fotbal Club U Craiova SA deţinută de Adrian Mititelu. Dincolo de aspectele legale şi de războiul juridic, pe alocuri penal, dus de Mititelu cu Federaţia Română de Fotbal, cazul Fotbal Club U Craiova SA atrage atenţia asupra modului în care patronul a speculat cât se poate de bine retrogradarea şi dezafilierea echipei sale. Pentru a pune în evidentă faptul că decizia FRF i-a distrus afacerea, patronul şi-a aruncat de bună voie firma în insolvenţă. Şi a câştigat pe două planuri: pe de o parte s-a protejat de executări şi a evitat plata datoriilor (Fiscului avea de recuperat peste 13 milioane de lei, iar Victor Piţurcă alte 9 milioane de euri), dar a şi dezvoltat pierderi mai pentru a le imputa ulterior FRF. Pentru a deţine controlul acestei operaţiuni, Mititelu a reuşit performanţa să deţină împreună cu familia în proporţie de 97,5% controlul în Comitetul Creditorilor. Iar pentru acest lucru s-a folosit de contracte de cesiuni, de preluări de drepturi litigioase, etc. Având acest control, a putut dirija procedurile pentru care lichidatorul avea nevoie de votul creditorilor. Incâlcită peste măsură, insolvenţa Fotbal Club U Craiova SA nu are mari şanse a se finaliza prea curând, procesul în sine fiind înecat în contestaţii, recursuri şi apeluri.
