Cum au ajutat comandourile britanice să aducă CIA în inima războiului din Ucraina

O echipă de comandouri britanice a escortat generali ucraineni din Kiev pentru a se alătura unei camere de război de urgenţă în care şefii militari occidentali plănuiau înfrângerea Rusiei, potrivit Telegraph.

Doi generali au fost duşi de gărzi înarmate cu paşapoarte diplomatice în Polonia, apoi în Germania, la scurt timp după izbucnirea războiului, pentru a se alătura unei operaţiuni în care a fost implicată CIA şi care ar fi ajutat la schimbarea cursului conflictului şi ar fi stânjenit forţele armate ale lui Vladimir Putin.

Camera de operaţiuni a fost înfiinţată la două luni după începerea războiului în Clay Kaserne, cartierul general al US Army Europe and Africa, o componentă a forţelor armate americane, în Wiesbaden, Germania.

Clay Kaserne avea să devină un punct de plecare complex pentru eforturile comune ale aliaţilor NATO de a sprijini Ucraina în lupta împotriva Rusiei.

Detalii privind asistenţa acordată Ucrainei au fost dezvăluite duminică într-o amplă investigaţie a cotidianului NYT, care a ridicat semne de întrebare cu privire la cât de intim au fost implicate SUA, Marea Britanie şi Occidentul în războiul din Ucraina.

Rapoartele privind planificarea militară occidentală şi schimbul de informaţii în războiul din Ucraina au apărut sporadic de la invazie, dar se ştiu puţine despre nivelul de cooperare.

Detaliile sunt de natură să înfurie Kremlinul, care a insistat mult timp că Rusia duce un război prin procură cu Occidentul şi NATO prin intermediul Ucrainei.

Noua administraţie Trump a început deja să reducă elemente ale acestei asistenţe, evoluţii care îi îngrijorează pe mulţi ucraineni cu privire la viitorul ţării lor.

Ben Wallace „a ordonat demiterea unui general ucrainean"

Conform investigaţiei realizate pe baza a 300 de interviuri cu surse guvernamentale, militare şi de informaţii din nouă ţări din SUA şi Europa, americanii au furnizat o gamă largă de arme, informaţii, strategie şi planificare, în timp ce un general britanic a gestionat centrul logistic din Clay Kaserne.

Conform anchetei, Marea Britanie a plasat echipe mici de ofiţeri în Ucraina, spre deosebire de americani. Acest lucru a dat planificatorilor militari britanici o influenţă relativ mai mare.

Surse au afirmat că Ben Wallace, ministrul apărării de la acea vreme, a ordonat ca generalul-maior Andrii Kovalciuk să fie demis pentru că nu a atacat în timp ce forţele ruse erau în dificultate în apropiere de Herson.

Comandantul ucrainean ar fi ezitat să lanseze un atac împotriva soldaţilor ruşi, care aveau puţine alimente şi muniţii pe malul vestic al Niprului.

Wallace i-ar fi întrebat pe omologii săi americani ce ar face dacă un subordonat ar refuza să acţioneze conform instrucţiunilor. Christopher T Donahue, un general american, a spus că l-ar concedia.

„Mă ocup eu de asta”, a răspuns Wallace, înainte de a cere concedierea comandantului.

Donahue a fost cel care a propus pentru prima dată parteneriatul la baza americană din Germania în primăvara anului 2022.

Wallace a negat afirmaţia şi a declarat că „nu a cerut niciodată înlocuirea vreunui general” şi că „nu a făcut niciodată lobby pentru îndepărtarea nimănui. Am considerat că este o chestiune care îi priveşte doar pe ucraineni”.

Ancheta notează că, în timp ce echipele militare britanice ajutau în Ucraina, administraţia Biden a retras toţi soldaţii din teren în ajunul invaziei şi a închis ambasada.

Potrivit investigaţiei, ucrainenii au avut impresia că un înalt ofiţer militar american a spus: „Noi le-am spus: 'Vin ruşii! – La revedere!'”

Între timp, la Wiesbaden, alţi ofiţeri CIA au contribuit la planificarea şi sprijinirea unei campanii de schimb de informaţii care a condus la atacuri precise asupra unor ţinte-cheie ruseşti, la început în interiorul teritoriului ocupat şi, în cele din urmă, în Rusia.

Ancheta surprinde echilibrul geopolitic complicat pe care atât SUA, cât şi Regatul Unit au trebuit să îl gestioneze, având în vedere îngrijorările serioase că o implicare prea profundă în conflict ar putea împinge o Rusie înarmată nuclear peste limită şi ar risca să provoace un atac în altă parte.

SUA şi Regatul Unit au devenit din ce în ce mai puternice pe măsură ce războiul a continuat, deşi relaţia dintre Ucraina şi aliaţii săi occidentali în ceea ce priveşte transparenţa şi încrederea a cunoscut suişuri şi coborâşuri semnificative ca urmare a obiectivelor strategice divergente.

La începutul războiului, sprijinul a constat în primul rând în înarmarea Ucrainei. Până la jumătatea anului 2024, ofiţerii americani şi britanici supravegheau fiecare aspect al fiecărei lovituri pentru o operaţiune specifică în Crimeea, de la identificarea coordonatelor ţintelor la calcularea traiectoriilor de zbor ale rachetelor.

Operaţiunea Lunar Hail

Această misiune, cu numele de cod „Operaţiunea Lunar Hail” [Operaţiunea Grindina Lunară - n.tr.], ar fi fost propusă de americani lui Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, şi ar fi presupus o campanie masivă de bombardament pentru a-i forţa pe ruşi să îşi retragă infrastructura militară din Crimeea şi să o mute înapoi în ţară, ceea ce ar putea reprezenta o victorie strategică.

Autorităţile britanice au colaborat, de asemenea, cu ucrainenii pentru a concepe un plan de atac pentru Lunar Hail, inclusiv modul de doborâre a podului din strâmtoarea Kerci, care leagă peninsula Crimeea de Rusia continentală - un simbol puternic pentru Putin al legăturii Crimeei cu patria mamă.

Podul a fost anterior o linie roşie pentru americani, aproape de începutul războiului. Deşi Crimeea a rămas un teritoriu contestat de ucraineni, Rusia îl revendicase deja ca fiind al său.

Îngrijorarea a fost că ţintirea podului ar putea fi văzută de Putin ca un atac direct asupra solului rusesc - o mişcare care ar fi putut invita un contraatac împotriva intereselor SUA.

Acesta este unul dintre numeroasele exemple citate cu privire la modul în care liniile roşii ale SUA şi Regatului Unit s-au mutat de mai multe ori, aşa cum a fost descris de New York Times, ceea ce înseamnă o toleranţă mai mare la risc.

Relaţia dintre Ucraina şi aliaţii săi occidentali a fost uneori tensionată. Ucrainenii au cerut mai multe arme şi echipamente, în timp ce americanii au considerat unele dintre aceste cereri ca fiind nerezonabile.

De asemenea, unele persoane de la Washington au avut sentimentul că Ucraina nu face suficient pentru a aduce pe front toţi oamenii apţi de muncă, în ciuda faptului că Kievul a redus vârstă de recrutare la 25 de ani.

Se pare că acest lucru a devenit un punct de dispută, Zelenski opunându-se lui Lloyd Austin, secretarul american al apărării de atunci, care spunea că un număr mai mare de oameni nu ar contribui la efortul de război, deoarece nu existau suficiente arme pentru a-i înarma, relatează NYT.

Ancheta descrie, de asemenea, frustrările SUA legate de lipsa de comunicare din partea Ucrainei.

În aprilie 2022, în săptămânile premergătoare întâlnirii-cheie din Germania dintre ofiţerii ucraineni şi americani, americanii au reperat crucişătorul cu rachete Moskva - nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră - în timpul unei convorbiri de rutină privind schimbul de informaţii. Din această descoperire, ucrainenii au reuşit să scufunde nava.

În timp ce acest incident a demonstrat abilităţile militare sofisticate ale Ucrainei şi a marcat o victorie timpurie semnificativă, SUA ar fi fost nemulţumită deoarece nu fuseseră notificată în prealabil şi nici nu intenţiona să permită Kievului să atace Rusia atât de sever.

Urma să se întâmple din nou doi ani mai târziu. În martie 2024, SUA ar fi descoperit că agenţia de informaţii militare ucraineană plănuia - fără ştirea Washingtonului - o operaţiune terestră în sud-vestul Rusiei.

Când SUA a aflat, i-au avertizat pe omologii ucraineni că o astfel de misiune se va desfăşura fără sprijinul lor.

Astfel de incidente au stârnit glume amare în administraţia Biden, potrivit cărora ştiau mai multe despre ceea ce plănuiau ruşii, datorită propriilor eforturi de spionaj, decât despre ceea ce aveau în plan partenerii lor ucraineni, a relatat NYT.

„'Nu întreba, nu spune' era 'mai bine decât să întrebi şi să te opreşti' pentru ucraineni. Suntem aliaţi, dar avem obiective diferite. Noi ne protejăm ţara, iar voi vă protejaţi temerile fantomatice din Războiul Rece”, a declarat locotenentul general Valeriy Kondratiuk, un fost comandant al serviciilor de informaţii militare ucrainene.