Cum a convins Partidul Comunist Chinez lumea să-l accepte

Un cuvânt folosit anterior pentru a justifica o represiune sângeroasă a devenit o banalitate folosită pentru a explica China de astăzi, fiind acceptat atât de oamenii de afaceri americani, cât şi de politicieni şi tineri educaţi din China.
Soldaţii Armatei de Eliberare a Poporului sărind peste o barieră în Piaţa Tiananmen din centrul Beijingului, 4 iunie 1989, ȋn timpul mişcării studenţeşti pro-democraţie. (Thomas Cheng / AFP / Getty Images)
Matthew Robertson
11.05.2012

Un cuvânt folosit anterior pentru a justifica o represiune sângeroasă a devenit o banalitate folosită pentru a explica China de astăzi, fiind acceptat atât de oamenii de afaceri americani, cât şi de politicieni şi tineri educaţi din China.

Conceptul de "menţinerea stabilităţii" legitimează şi defineşte regimul Partidului Comunist Chinez (PCC), inclusiv vasta sa maşina de propagandă şi aparatul de represiune fizică pentru care a devenit cunoscut.

Dar ideea este o invenţie relativ recentă. Nimeni altul decât Deng Xiaoping liderul de partid care a apărut pentru a scoate China din haosul Revoluţiei Culturale, pentru a deschide economia şi apoi pentru a ordona masacrul din Piaţa Tiananmen, a fost cel care a inventat-o.

"Ideea de a menţine stabilitatea a venit după 1989. Aceasta a fost inclusă în una din primele discuţii interne ale lui Deng Xiaoping", susţine Chen Kuide, editor al China In Perspective şi fostul şef al Princeton China Initiative.

Editorialul în care apare pentru prima dată nevoia de "stabilitate" a fost publicat pe prima pagină a ziarului oficial Cotidianul Poporului, pe 11 noiembrie 1989. Ţara încă nu îşi revenise după protestele şi masacrul de pe 4 iunie, care aproape au răsturnat Partidul. Articolul intitulat "Punerea şi mai fermă în aplicare a politicii de consolidare a controlului şi de aprofundare a reformei", a prezentat publicului pentru prima dată dogma actualizată a Partidului.

"În prezent, cel mai important lucru este menţinerea stabilităţii ţării. Dezvoltarea economică necesită stabilitate..." Tovarăşul Deng Xiaoping a subliniat de mai multe ori că dacă nu există un climat politic stabil, nu se poate face nimic.

O propoziţie ce va deveni celebră era tipărită pentru prima dată: "stabilitatea este mai importantă decât orice altceva".

Născocirea unui termen

Fraza poate fi tradusă şi ca "stabilitatea suprimă totul." Acest dublu înţeles a fost adesea evidenţiat de dizidenţi, care sunt aruncaţi în închisori sau în lagăre de muncă pentru că spun sau scriu lucruri pe care Partidul Comunist le consideră o ameninţare la adresa "stabilităţii sale" indiferent cum este ea definită.

Anne-Marie Brady, o expertă în sistemul chinez de propagandă, observă că fraza "stabilitate mai presus de toate" a fost folosită ca o "justificare pentru lipsa de reforme politice".

Potrivit unei analize efectuate de ziarul The Epoch Times, termenii "menţinerea stabilităţii sociale," şi "stabilitatea este mai importantă decât orice altceva", au fost adoptaţi şi folosiţi din ce în ce mai des după 1989, după ce editorialul de pe 11 noiembrie - şi discursul intern al lui Deng - au stabilit un nou ton politic.

Graficele ilustrând date referitoare la acest aspect arată o creştere treptată şi apoi o explozie în utilizarea acestor termeni. Această creştere în folosirea acestor termeni s-a înregistrat în publicaţiile academice în presa oficială şi în toate ziarele din China, în conformitate cu bazele de date consultate pentru acest articol.

Campania de propagandă a reprezentat doar o parte din campania pentru stabilitate. În impulsul de a institui stabilitatea prin forţă, partidul şi-a întărit aparatul coercitiv, prin acordarea unor puteri extraordinare Comitetului pentru afaceri politice şi legislative, de exemplu.

Acest lucru a corespuns cu o creştere a protestelor cetăţenilor din China, potrivit lui He Qinglian, o expertă bine-cunoscută pe probleme legate de societatea, economia şi mass-media din China. Menţinerea stabilităţii a evoluat în acelaşi ritm cu creşterea rapidă a protestelor sociale. Iar aceste proteste au evoluat în acelaşi ritm cu domeniul de dezvoltare economică ales de Partidul Comunist." Dezvoltarea imobiliară a dus la exproprieri, care au dus la rândul lor la proteste, a relatat doamna He.

Convingerea Vestului

Ideea de stabilitate – adică o conducere a Partidului – care va suprima totul, s-a infiltrat în discursul Vestului despre China.

Jacqueline Newmyer Deal, preşedintele şi directorul executiv al Long Term Strategy Group LLC, o bază de consultanţă în apărare cu sediul în Cambridge, Massachusetts, a scris prin e-mail că regimul a avut succes în convingerea străinilor că Partidul este esenţial pentru stabilitatea Chinei.

"Mulţi experţi financiari şi oameni de afaceri occidentali, împreună cu consultanţi care lucrează pentru entităţi chineze susţin ideea că fără Partid, China ar fi un dezastru, iar efectuarea de afaceri în China ar deveni dificilă, dacă nu chiar imposibilă", a scris ea.

După ce masacrul din Piaţa Tiananmen a dezvăluit legitimitatea slabă a Partidului, justificarea regimului comunist a fost reafirmată. "Jiang Zemin şi cercul său au încercat să lustruiască legitimitatea Partidului prin sublinierea unor condiţii specifice Chinei, care necesită şi justifică guvernarea monopartită. Aceste condiţii includ ideea că fără PCC, China s-ar putea dizolva într-un haos violent," a scris Deal.

Acest discurs a fost adoptat, de multe ori prea indulgent, printr-o serie de oameni de afaceri şi de intelectuali implicaţi în China.

O importanţă majoră este... acordată stabilităţii," scrie Martin Jacques în cartea sa "Când China conduce lumea," înainte de a-l cita aprobator pe Deng Xiaoping în legătură cu acest subiect.

La un simpozion de o zi pe 7 martie 2012, care a avut loc la Institutul Statelor Unite pentru Pace în cinstea primei călătorii a preşedintelui Nixon în China, Maurice "Hank" Greenberg, fostul preşedinte al American International Group şi comentator îndelungat pe probleme legate de China, a adresat acest subiect într-un mod tipic.

"Cel mai important lucru pentru China este stabilitatea politică. Ei nu îşi pot permite o naţiune în criză", a susţinut el. El a adăugat că americanii nu ar trebui să le ţină prelegeri chinezilor cu privire la afacerile lor interne.

"Occidentalii care au adoptat ideea stabilităţii sunt induşi în eroare", susţine Deal. "Ei cred că stabilitatea se referă la linişte şi la condiţii comerciale obişnuite şi previzibile. La ceea ce se referă de fapt PCC este stabilitatea propriului regim, controlul unui singur partid neales asupra întregii ţări.

Cu toate acestea, un tânăr chinez din sală, care a auzit afirmaţiile lui Greenberg, a dat din cap cu putere.

Atragerea cooperării tineretului

Reacţia tânărului reflectă ceea ce a fost documentat de antropologi, potrivit unui studiu etnografic al doctorandului Lisa Richaud de la Universitatea Free din Bruxelles, Belgia, care a petrecut mult timp discutând cu tineri chinezi în legătură cu opiniile lor despre sistemul politic din China, în 2009 şi 2010.

Ea scrie că în China post-1989, unul dintre obiectivele centrale ale activităţii de propagandă a Partidului a fost menţinerea stabilităţii politice. Aceasta a reprezentat o inversare a formelor anterioare de propagandă, care au încercat să instige chinezii să devină revoluţionari avangardişti. Propaganda pentru stabilitate a reprezentat mai mult o încercare de depolitizare a populaţiei, scrie Richaud într-o lucrare.

"Controlarea comportamentului politic al tinerilor educaţi, care au fost responsabili pentru "agitaţia politică" şi despre care se credea că sunt uşor de instigat, apare ca o necesitate pentru PCC", scrie ea. Astfel, ştergerea potenţialului politic al tinerilor a fost o prioritate în China post-reformă.

"Ei ştiu că acesta este un discurs oficial, dar... el este interiorizat într-o asemenea măsura încât îl percep ca pe ceva obişnuit", a declarat Richaud într-un interviu telefonic, referindu-se la tinerii cu care a vorbit.

He Qinglian explică motivul acestui fapt: "După Tiananmen, ei s-au concentrat pe promovarea a doua lucruri: democraţia duce la haos – nu despre democraţie a fost vorba în cazul Tiananmen? Priviţi ce haos a provocat în China. Acela a fost un complot al forţelor occidentale. Al  doilea a fost că dacă China nu este condusă de Partidul Comunist, ţara nu are niciun viitor şi va cădea în haos."

Cu aceste idei sunt îndoctrinaţi elevii de la şcoala primară până la facultate. "Veţi fi testaţi în acest sens. Trebuie să memoraţi aceste lucruri.... Acest tip de îndoctrinare mecanică - dacă repetaţi o minciună de o mie de ori ea devine adevărată. Aceasta este esenţa propagandei", a arătat ea.

Cu toate acestea, proliferarea mass-mediei sociale şi incursiunea inevitabilă de idei şi modele internaţionale de guvernare, au schimbat ipotezele tinerilor şi cadrul de referinţă. Aceasta reprezintă o provocare serioasă pentru doctrina stabilităţii potrivit lui Chen Kuide.

"Propaganda PCC a spus că există doar două opţiuni: una ar fi că democraţia reprezintă haos şi este dăunătoare pentru toată lumea; alta ar fi existenţa stabilităţii, dar printr-o suprimare majoră. Chinezii cred că suprimarea oficială este mai bună decât haosul sau cel puţin mai sigură."

Cu toate acestea, născocirea acestei idei s-a bazat doar pe justificarea represiunii din Piaţa Tiananmen. Acum că "fereastra este deschisă, iar chinezii pot vedea libertatea, ei înţeleg că acest lucru nu este adevărat", spune Chen. Falsa dihotomie se dizolvă.

"Acum chinezii privesc la Taiwan, care are şi stabilitate şi libertate, şi se întreabă de ce nu putem avea valori universale şi libertate? Taiwanezi au siguranţă şi ordine şi libertate. Noi de ce nu putem avea?''

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor