Cronică de film: "Zborul"
Cât de des a împiedicat Denzel potenţiale dezastre doar prin simpla apariţie şi o interpretare fără efort? John Q, Cartea lui Eli, De neoprit. Acest lucru dovedeşte că simpla prezenţă a câştigătorului de două ori al Premiilor Academiei poate schimba soarta unui film şi îl poate ridica peste medie.
Zborul este diferit, deoarece marchează întoarcerea la filmele live action pentru regizorul Robert Zemeckis, după ani în care s-a axat pe filme de animaţie, şi este o dramă emoţională satisfăcătoare, menită parcă să supra-compenseze perioada dedicată personajelor ireale.
Pilotul veteran Whip Whitaker (Washington) obişnuia să se drogheze şi locuia temporar într-un hotel. Echipajul său părea obişnuit cu viaţa sa haotică, toţi cu excepţia unui co-pilot suspect, iar pasagerii erau impresionaţi de felul său relaxat şi de abilităţile sale deosebite de manevrare a avionului prin nişte turbulenţe oribile. Un zbor de rutină ia o întorsătură bruscă spre rău când avionul se confrunta cu nişte defecţiuni spectaculoase, forţându-l pe Whip să încerce o serie de manevre eroice pentru a salva cât mai multe vieţi posibil. Cultul eroului este curând înlocuit cu acuzaţii din partea echipei de investigaţie a accidentului de zbor, care începe să dea vina pe Whip alături de fuselajul distrus.
Distribuţia este puternică - Don Cheadle joacă rolul unui avocat, Bruce Greenwood este vechiul prieten cu motivaţii ambigue, iar John Goodman interpretează o scenă deosebită în care fură antichităţi - dar acest film este memorabil pentru felul superb în care Washington interpretează rolul unui alcoolic. Nu e în totalitate plăcut, dar din fericire nu intră pe drumul sentimental al unei recuperări subite "într-o săptămână" care abundă în filmele nerealiste despre dependenţă. Whip este un schizofrenic căruia îi place băutura, iar Washington îşi demonstrează puterea actoricească în momentul în care interpretează un personaj imperfect.
Relaţia lui cu Kelly Reilly, care suferă de o dependentă similară, se aseamănă cu scenele din Pay It Forward şi îşi pierde din verosimilitate, dar dă filmului emotivitatea necesară, ce nu ar fi putut fi transmisă doar de interpretarea lui Denzel. Reilly face un rol fantastic în întruchiparea unui alt personaj cu probleme, dar unul mult mai plăcut şi mai eliberator, asupra căruia publicul îşi poate proiecta empatia - o proiectare pe care acţiunile lui Washington nu o va permite.
Regia lui Zemeckis este impresionantă, chiar dacă mai are un pic de lucrat la excluderea scenelor superflue, cum ar fi secvenţa prost interpretată în care personajul îşi cere iertare. Acest lucru te face să regreţi timpul pe care l-a petrecut pentru a stăpâni tehnica filmelor de animaţie, cum ar fi The Polar Express, mai ales când poate produce spectacole atât de superbe cu actori reali. Orchestrarea acţiunii este o abilitate de-a sa folosită prea puţin, iar tensiunea din secvenţele de zbor exprimă atât de multă nelinişte încât vă va face să luaţi în considerare o excursie cu autocarul în această vară.
Zborul este un film bun, susţinut de roluri excelente ce merită să câştige diverse premii, iar deşi nu va impresiona spectatorii în mod deosebit, el poate fi considerat o călătorie lină cu un final plăcut.
Rating: 4/5
