Criza ostaticilor întoarce Algeria în tragicii ani 90
Timp de patru zile mulţi algerienii au avut impresia că s-au întors în timp, în tragicii ani 90, când atacurile terorismului islamist au provocat zilnic peste 150.000 de morţi timp de un deceniu. De aici şi mesajul adresat de guvern, prin atacul lansat de armată asupra platformei de gaz de la In Amenas la 1.300 de kilometri distanţă de capitala Alger asupra comandoului terorist, care a fost dur şi clar: 29 de terorişti au fost ucişi, notează ziarul El Pais.
În operaţiune au murit însă cel puţin 37 de ostatici străini, un agent de pază algerian, iar alţi cinci cetăţeni străini sunt daţi dispăruţi. 'Algerienii se tem ca ţara să nu devină un nou focar de violenţă nediscriminată', spune colonelul în rezervă Chafik Mesbah. De unde şi imboldul patriotic şi laudele aduse armatei în paginile ziarelor, chiar şi cele independente, şi mai ales în reţelele sociale. Securitatea a fost întărită la mai multe misiuni diplomatice şi centre culturale străine, mai ales cele franceze. Oamenii îşi mai amintesc de aprilie 2007 când o aripă a palatului guvernului a sărit în aer, în explozia unei bombe care a provocat 12 morţi şi 135 de răniţi.
Dincolo de reapariţia violenţei armate, 'primul lucru care ne-a adus în minte anii 90 a fost izolarea noastră', comentează un diplomat algerian. Atunci comunitatea internaţională a întors spatele Algeriei în lupta ei împotriva grupurilor islamice armate. Ca şi atunci, Algeria s-a trezit izolată în acţiunea ei: Washingtonul cerea 'clarificări', Tokyo făcea presiuni pentru a opri atacul, iar Londra deplângea lipsa de informaţii... De data aceasta, neînţelegerea occidentală a durat doar 48 de ore. De vineri toate criticile s-au transformat în laude, în frunte cu Parisul care are nevoie de Alger în războiul său din Mali.
Cele patru zile de teroare de la complexul In Amenas nu se compară însă cu tragedia suferită de Algeria acum 20 de ani. Mii de islamişti au beneficiat de atunci de numeroase amnistieri. Din decembrie 2007, când ramura maghrebiană a Al-Qaeda (AQMI) a comis atentate în Algeria, terorismul nu a mai lovit niciun oraş mare. Până săptămâna trecută a rămas un fenomen rezidual, care se limita la munţii din Cabilia (estul ţării). Algeria este o ţară destul de liniştită dar inamicul este acum la porţile sale, la sud în Mali, la est în Libia şi Tunisia. Acum loviturile vin din afară. Învinsă în Cabilia şi în suburbiile capitalei, ramura maghrebiană a Al-Qaeda s-a repliat în nordul Mali. Din martie anul trecut controlează, alături de tuaregii radicali din Ansar Dine, un teritoriu de 830.000 de kilometri pătraţi.
Din decembrie AQMI s-a fragmentat. Algerianul Mokhtar Belmokhtar, care a plănuit sechestrul colectiv de la complexul de gaze de la In Amenas, s-a scindat de grupare. El şi rivalii săi care au rămas în AQMI, Abdelmalek Drudkel şi Abou Zeid, s-au angajat într-o cursă frenetică de revendicare a moştenirii lui Osama Bin Laden pentru a se impune în Sahel. O cursă jalonată de acte de terorism. Frontierele din sudul Algeriei, cu Mali şi Niger, au fost întotdeauna permeabile şi acum au devenit şi cele din est. Dovadă că membrii comandoului terorist au pornit din nordul Mali, au străbătut Nigerul şi au intrat în Algeria prin graniţa libiană. Dintre cei 32 de membri, cel puţin o treime erau tunisieni, alături de libieni şi subsaharieni. Spre deosebire de anii 90, majoritatea duşmanilor Algeriei nu mai sunt algerieni.
