Criza gazului: Europa, Rusia şi Ucraina încearcă să ajungă la un acord
alte articole
După escaladarea conflictului dintre Rusia şi Ucraina legat de livrările de gaze, cele două ţări şi Uniunea Europeană (UE) caută o soluţie care să oprească Moscova să declanşeze arma pe care o tot agită: să taie gazul pentru Kiev, începând de la 3 iunie, în cazul în care societatea publică ucraineană Naftogaz nu-i va plăti gigantului rus Gazprom cele 1,66 miliarde de dolari datoraţi pentru iunie, notează cotidianul francez Le Monde.
Comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, a anunţat luni (19 mai) o posibilă 'reuniune' între cele două ţări şi Comisia Europeană (CE), pe 26 mai la Berlin, cu câteva minute înainte de a-i primi pe ministrul rus al energiei Aleksandr Novak şi pe vicepreşedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev.
Aceasta reuniune urmează să fie confirmată, dar ea relevă dorinţa unei detensionări a situaţiei, subliniază Le Monde. Nici ucrainenii, nici ruşii, nici europenii nu au interesul să existe un nou 'război al gazului', precum cele din 2006 şi 2009. Europa importă un sfert din necesarul său de gaze din Rusia (dintre care aproape jumătate tranzitează Ucraina), iar unele ţări din Europa Centrală şi de Est (Polonia, Cehia, Slovacia, republicile baltice) sunt foarte dependente de livrările ruseşti.
O întrerupere a livrărilor nu va avea consecinţe prea importante în acest sezon estival şi dat fiind nivelul mare de stocuri. Într-o recentă scrisoare adresată ţărilor care cumpără gaz din Rusia, Vladimir Putin îi reproşa UE că nu vine cu nicio 'propunere concretă' în ceea ce priveşte plăţile Ucrainei pentru livrările de gaz, critici calificate imediat drept 'nefondate' de Comisia Europeană. Primele negocieri tripartite au debutat în data de 2 mai, la Varşovia, dar fără succes. Pe lângă livrările din iunie, Kievul este incapabil să plătească datoria la gaz în valoare de 3,5 miliarde de dolari, acumulată în perioada 2013-2014.
Potrivit Le Monde, UE continuă să fie 'Domnul bune oficii'. 'Vom face totul în zilele următoare pentru a clarifica problema facturilor neplătite şi, prin intermediul ajutoarelor, să-i permitem Ucrainei să-şi plătească facturile la un preţ apropriat', a declarat Oettinger.
În aprilie, Gazprom a majorat cu 80% preţul la gazul livrat Ucrainei: de la 268 de dolari pe mia de metri cubi la 485 dolari, cu circa 100 de dolari mai mult decât preţul cerut de Gazprom unor ţări europene. Această majorare de preţ este menită să-i pedepsească pe ucraineni pentru refuzul lor de a intra în orbita politică şi economică a Rusiei, după destituirea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici.
De asemenea, Gazprom a pus pe seama ucrainenilor responsabilitatea unei eventuale întreruperi a livrărilor de gaz în Europa. În iunie, 'Gazprom va livra pur si simplu Ucrainei atâta gaz cât va plăti aceasta în avans, iar la frontiera dintre Rusia şi Ucraina vom furniza atâta gaz cât trebuie să primească Europa, cât trebuie să fie tranzitat prin Ucraina', a subliniat preşedintele-director general al Gazprom, Aleksei Miller. În opinia sa, Naftogaz trebuie să aplice contractul de tranzit semnat cu Gazprom. 'Partenerii noştri ucraineni vor fi responsabili pentru ceea ce se numeşte prelevare non-autorizată', a atenţionat Miller, Rusia acuzând de ani de zile Ucraina că 'sifonează' din gazul ce-i tranzitează teritoriul.
Pe termen lung, Gazprom nu are niciun interes în degradarea relaţiilor cu ţările din UE, care îi asigură baza profiturilor sale. Cu toate acestea, guvernul rus este tentat să mizeze pe Orient, în special pe China, în detrimentul Occidentului. Lui Putin i-ar plăcea să semneze în timpul vizitei sale contractul secolului: livrarea în China a 38 de miliarde de metri cubi de gaz, pe o durată de 30 de ani, aproape un sfert din consumul actual al unei ţări ce vrea să-şi reducă dependenţa de cărbune, care are efecte dramatice asupra sănătăţii publice.
În plină vizită a preşedintelui rus în China, marţi, 20 mai, premierul său a evocat de asemenea această reorientare. 'Avem suficiente rezerve pentru a livra gaz şi în Occident, şi în Orient', a declarat Dmitri Medvedev pentru agenţia Bloomberg. 'Însă, dacă este să ne gândim la ce-i mai rău, în mod pur teoretic, gazul care nu va fi livrat în Europa ar putea fi trimis în China', a spus Medvedev, insistând că 'pentru moment este vorba de o posibilitate absolut teoretică'.
Este greu de imaginat cum ar putea fi transportat spre Asia, fără costuri enorme, gazul extras din partea occidentală a Rusiei. Iar autorităţile chineze sunt dure în această afacere: până în prezent, ele au refuzat preţul propus de ruşi şi joacă astăzi pe tensiunile ruso-europene, pentru a obţine o reducere. La rândul său, Gazprom îi cere gigantului public petro-gazifer chinez CNPC, care este foarte reticent, transferarea imediată a unui avans de 25 de miliarde de dolari din plata pentru primele sale livrări prevăzute în 2018.
Specialiştii din domeniu estimează că acest contract se va ridica la circa 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani. Semnarea unui acord - negociat de peste zece ani - va avea cel mai pozitiv efect politic pentru Putin: acest lucru le va transmite occidentalilor mesajul că Rusia este de acum mai puţin dependentă de clienţii săi istorici. Însă marţi finalizarea contractului se bloca în probleme ce ţin de tarif, recunoştea purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov.
În acest mare joc energetic mondial, Moscova afirma că nu se teme de concurenţa care i-o face gazul de şist american. După cum a declarat ministrul rus al energiei la postul de televiziune RT, 'vârful' a fost deja atins, iar producţia stagnează de joi ani. În afară de aceasta, gazul care ar putea fi vândut europenilor - ipoteză evocată prudent, în martie, de preşedintele american Barack Obama în timpul vizitei sale în Europa - va costa de '1,5 ori mai mult decât gazul livrat prin gazoducte, inclusiv din Rusia', a ţinut să precizeze Aleksandr Novak.
Aceste gazoducte, dintre care unele au fost construite în anii 1970-1980, au fost amortizate. Dimpotrivă, gazul natural lichefiat (GNL) necesită investiţii enorme. Uzina pe care GDF Suez preconizează să o construiască în Louisiana, împreună cu două companii nipone (Mitsubishi şi Mitsui) şi cea americană Sampra, va costa 7,3 miliarde de euro. De asemenea, este posibil ca producţia acestei uzine să fie orientată spre pieţele cele mai îndepărtate, care sunt în Asia. În Europa, ţările producătoare şi consumatorii sunt condamnaţi să aştepte, conchide Le Monde.
