Criza demonstrează că UE trebuie să 'îşi reînoiască jurămintele' (Guy Verhofstadt şi Daniel Cohn-Bendit)

Euroscepticii exploatează fără ruşine criza economică pentru a denatura şi submina UE, istoria, instituţiile, obiectivele şi metodele sale de lucru. Aşa cum se întâmplă într-o uniune maritală, UE necesită o atenţie constantă, sprijin şi convingerea că ea poate funcţiona atât în condiţii bune cât şi în situaţii dificile, pentru că altfel există riscul separării. Este timpul pentru o 'reînnoire a jurămintelor' şi o reangajare faţă de ideea unei uniuni federale, mult mai stabile, mai eficiente şi mai responsabile, susţin europarlamentarii Guy Verhofstadt şi Daniel Cohn-Bendit, într-un articol publicat în Financial Times.

Criza a demonstrat vulnerabilităţi importante în guvernarea economică la nivelul UE, unde a fost introdusă o politică monetară fără a fi introdusă în paralel o politică fiscală. Spre deosebire de alte valute globale, cum ar fi dolarul sau yenul, moneda euro depinde de 17 strategii economice şi pieţe de obligaţiuni, fără a beneficia de o trezorerie comună, de un emitent comun de obligaţiuni şi de un organism comun de supervizare bancară. Acest lucru explică, într-o mare măsură, de ce pieţele de obligaţiuni au obţinut rate mai ridicate ale dobânzii de la ţările din zona euro decât de la SUA sau Japonia, în pofida nivelurilor mai mici ale datoriei publice. Şi chiar dacă unele dintre aceste lacune sunt abordate, progresele sunt lente, iar consensul asupra unei viziuni comune rămâne evaziv.

În opinia celor doi, această viziune ar trebui bazată pe o structură federală, definită şi aprobată într-un document constituţional nou şi concis, elaborat către Parlamentul European în colaborare cu Consiliul UE şi supus unui referendum în întregul bloc comunitar. Trebuie să remarcăm, scriu cei doi europarlamentari, că deşi cuvântul începând cu 'f' (aluzie la cuvântul 'federal', n.red.) a fost îndelung contestat, multe state membre sunt structuri federale. Este perfect posibil, spre exemplu, să fii flamand, belgian şi european în acelaşi timp. Într-o lume din ce în ce mai post-naţională, unde economia globală este condusă de blocuri comerciale mari şi de pieţe emergente, statele-naţiuni europene ale secolului al XIX-lea nu dispun de influenţă economică şi politică. Componenţa G8 din 2030 va arăta, probabil, foarte diferit de cea actuală. Suveranitatea este mai bine pusă în comun la nivel european decât împrăştiată la nivel global.

Cu toate acestea, UE se luptă pentru a câştiga inimile şi minţile publicului. Deşi Parlamentul European are legitimitate prin alegeri directe, acestuia îi lipseşte încă credibilitatea, în condiţiile în care numeroşi alegători nu se simt motivaţi să-şi voteze europarlamentarii. Alegerile europene, organizate odată la cinci ani, sunt tratate în mare parte ca referendumuri naţionale pentru guvernul în exerciţiu, mai degrabă decât ca o şansă de a dezbate alegerile politice care se vor ocupa de aspecte transnaţionale, cum ar fi schimbările climatice sau imigraţia.

Guvernele naţionale au predilecţia de a da vina pe Bruxelles pentru tot ceea ce nu merge bine şi de a-şi asuma meritul pentru tot ceea ce merge bine. Este nevoie, susţin cei doi europarlamentari, de o schimbare majoră la toate nivelurile de conştiinţă publică, iar aceasta presupune ca partidele europene să depună un efort mai mare pentru a lansa campanii la nivel UE şi de a aborda provocările cu care se confruntă o uniune de 500 de milioane de cetăţeni mai degrabă decât ca 27 de entităţi naţionale separate.