Cristi Danileţ, după explozia din Rahova: România stă pe o bombă. Astfel de drame sunt repetabile
Fostul judecător Cristi Danileţ a atras atenţia, într-o postare pe blogul său, că „drame” precum tragedia petrecută recent în cartierul Rahova sunt „repetabile”.
Afirmaţia sa se bazează pe cazurile asemănătoare judecate de-a lungul carierei sale de magistrat în care exploziile care au dus la distrugeri devastatoare şi pierderi de vieţi omeneşti s-au produs din cauza companiilor de gaze care nu au înlocuit conductele fisurate din lipsa banilor de investiţii.
Cel mai relevant exemplu pe care-l dă magistratul în sprijinul afirmaţiei sale este cazul deflagraţiei de la Zalău din 2010:
„Un bloc a explodat din cauza scăpărilor repetate şi masive de gaze – au fost morţi, răniţi, pierderea agoniselii de o viaţă a tuturor locatarilor şi distrugerea în întregime a blocului de locuinţe. Atunci, în timpul audierilor, unul dintre inculpaţi ce deţinea funcţie de conducere la compania de gaze mi-a spus 'România stă pe o bombă'”.
După cum şi-a amintit Danileţ, motivul pentru care inculpatul a declarat astfel este că nu se fac înlocuirile de conducte obligatorii prevăzute legal şi că, din acest motiv, apar fisuri care duc la consecinţe devastatoare.
„Potrivit contractului de privatizare din anii 2000, companiile de distribuţie gaz sunt obligate să înlocuiască anual mii de km de conducte. Pentru că nu sunt bani, nu se fac aceste înlocuiri, aşa că aşteaptă să fie reclamate fisurări şi se remediază, punctual, doar acele porţiuni prin peticire sau înlocuire”, a precizat fostul magistrat.
Cristi Danileţ a enumerat încă 20 de cazuri asemănătoare având acelaşi tipar, vina aparţinând companiilor de gaz.
Prezentăm doar câteva dintre ele:
- Explozie la data de 18 mai 1998, la un bloc din cartierul Tei, Bucureşti: 7 morţi, acumulare de gaz în subsol din cauza unor fisuri în reţeaua de distribuţie, vina Romgaz.
- Explozie la 13 apr. 1999, la un bloc de pe Aleea Deda din Bucureşti, 6 răniti, 2 apartamente complet distruse, alte apartamente avariate, gaz acumulat în subsol de la o conducta defectă, vina Romgaz care verificase instalaţia cu patru zile înainte.
- Explozie la 7 febr. 2000 la subsolul clădirii Poştei din Gara Târgovişte, un mort, clădire distrusă 70%, acumulare de gaze de la o conducta fisurata, vina Distrigaz căruia i se raportase de mai multe ori scăpările de gaze.
- Eveniment, 6 oct. 2002 , bloc din Dej (Cluj). 4 grav răniţi, 50 persoane sinistrate, apartamente distruse. Acumulare de gaze în subsol de la o conductă fisurată.
- Eveniment, 15 febr. 2003, bloc de pe Şoseaua Olteniţei (Bucureşti): zeci de apartamente distruse sau afectate, acumulare de gaze de la o conductă fisurată.
- Eveniment, 21 dec. 2010, blocul 22 pe strada Martir Horea din Bacău, explozie cu incendiu: un mort, doi răniţi, scara blocului distrusă, 15 familii evacuate. Acumulare de gaz în subsolul imobilului, provenită de la conducta de alimentare stradală fisurată. Locuitorii au reclamat scăpări de gaze, dar E.On Distribuţie nu a constatat nimic în neregulă.
- Eveniment, 1 sept. 2012, un bloc de garsoniere de pe Bvd: 4 răniţi, trei locuinţe complet distruse, altele 5 avariate, distrugeri în vecinătăţi şi maşini parcate. Acumulare de gaze la etajul 4 datorită unei fisuri într-o ţeavă de distribuţie ce alimenta etajele superioare.
- Eveniment din octombrie 2025, bloc pe Calea Rahovei din Bucureşti. 2 decedaţi, 13 răniţi, zeci de apartamente distruse, structura clădirii compromisă. Locatarii au reclamat miros de gaz cu o zi înainte; o echipă Distrigaz ar fi venit şi închis alimentarea, dar problema nu a fost rezolvată, iar structura clădirii a fost atât de compromisă încât autorităţile au decis demolarea integrală a imobilului.
Concluziile magistratului: Cazurile de mai sus demonstrează că exploziile generate de conductele publice de gaz, deşi relativ rare, au consecinţe devastatoare. Investigaţiile oficiale au identificat de regulă fie defecţiuni tehnice ale reţelei (fisuri, coroziune) nerezolvate la timp, fie erori umane şi neglijenţă în monitorizarea şi întreţinerea instalaţiilor de distribuţie a gazelor.
În multe situaţii, locatarii semnalaseră dinainte miros de gaz – un indiciu crucial – însă intervenţiile au fost tardive sau insuficiente.
Autorităţile (IGSU, ISC) au subliniat necesitatea intensificării verificărilor periodice ale instalaţiilor de gaz şi înlocuirii reţelelor vechi, mai ales în marile oraşe unde o bună parte a conductelor datează de peste 40-50 de ani.
Cazurile Zalău, Bacău, Iaşi au dus la schimbări legislative şi la clarificarea responsabilităţilor: distribuitorii de gaze pot fi traşi la răspundere civilă şi penală dacă nu tratează prompt sesizările privind scurgerile. În paralel, aceste tragedii au impulsionat campanii de conştientizare – populaţia este îndemnată să anunţe imediat autorităţile la detecţia mirosului de gaz şi să ia măsuri imediate de ventilare şi evacuare.
Evenimentele din 2025 arată că, fără investiţii urgente în infrastructură şi fără o cultură a siguranţei, astfel de drame sunt repetabile.
