Credibilitatea lui Trump, pusă la încercare în Qatar şi Polonia

Presupunând că afirmaţia preşedintelui Donald Trump potrivit căreia nu a putut opri atacul Israelului asupra oficialilor Hamas într-un cartier rezidenţial din Qatar este adevărată, acesta tocmai a suferit un nou şoc devastator pentru credibilitatea sa internaţională, potrivit CNN.

Trump a ţinut să clarifice rapid că raidul de marţi, care a ucis cinci membri Hamas, dar nu şi echipa de top care negocia un nou plan de încetare a focului al SUA pentru Gaza, nu a fost decizia sa şi că s-a grăbit să informeze Qatarul când a aflat de el.

„Nu sunt deloc încântat de întreaga situaţie. Nu este o situaţie bună… nu suntem încântaţi de modul în care s-a desfăşurat”, a spus Trump.

Atacul — în care Israelul a ignorat implicaţiile profunde pentru interesele vitale americane — reprezintă o nouă jenă pentru Trump, într-un moment în care este, de asemenea, manipulat de preşedintele rus Vladimir Putin, care a zâmbit în timpul summit-ului lor din Alaska şi apoi a escaladat atacurile asupra civililor ucraineni. Polonia a declarat miercuri dimineaţă că a doborât drone care i-au violat spaţiul aerian în timpul unui atac al Rusiei asupra Ucrainei vecine.

Secretarul general NATO, Mark Rutte, a spus că încălcarea spaţiului aerian polonez a fost „absolut iresponsabilă” şi nu un „incident izolat”. NATO, a spus Rutte, va apăra „fiecare centimetru” al teritoriului său.

Între timp, Trump pare sincer în dorinţa sa de a fi un mediator global al păcii. Dacă va reuşi, ar putea salva multe vieţi şi lăsa un patrimoniu valoros. El s-a întors la Casa Albă în ianuarie, insistând că va pune rapid capăt războaielor din Ucraina şi Gaza. Dar, opt luni mai târziu, ambele conflicte sunt şi mai sângeroase. Iar Putin, liderul chinez Xi Jinping şi premierul indian Narendra Modi îl sfidează deschis.

Evenimentele din Orientul Mijlociu sunt puţin probabile să-i afecteze şansele politice acasă, pe măsură ce campania sa împotriva criminalităţii se desfăşoară într-un context de îngrijorare legată de încetinirea economiei. Dar atacul Israelului în plină zi în Doha — la fel ca încălcările lui Putin — ar putea fi ruinător pentru imaginea sa de lider puternic, capabil să impună forţa şi temut în străinătate.

Acest lucru se datorează faptului că atacul a călcat în picioare suveranitatea unui aliat vital al SUA, care găzduieşte cea mai mare bază americană din Orientul Mijlociu şi negocia cu Hamas la cererea Casei Albe asupra unui plan pe care Trump prezisese că va duce rapid la un acord.

Acest incident nu a fost doar o ofensă personală pentru Trump, ci şi o situaţie în care obiectivele lui Netanyahu au fost puse mai presus de priorităţile critice de securitate ale Statelor Unite — chiar şi după ce ultimele două administraţii americane s-au grăbit să apere Israelul de două serii de atacuri ale Iranului. Unii oficiali ai Casei Albe au fost furioşi că atacul a avut loc după ce unul dintre consilierii lui Netanyahu, Ron Dermer, s-a întâlnit luni cu trimisul lui Trump, Steve Witkoff, dar nu a menţionat nicio operaţiune care sigur urma să îl umilească pe preşedintele SUA.

„Atacurile au loc într-un moment foarte sensibil în negocierile de încetare a focului, în care administraţia Trump, preşedintele şi trimisul său Witkoff au clarificat că preşedintele caută o încetare a focului cuprinzătoare, eliberarea tuturor ostaticilor, schimb de prizonieri şi avansarea spre încheierea războiului în Gaza”, a declarat fostul ambasador american în Israel Edward Djerejian, pentru Richard Quest la CNN International.

„Israelul, evident, nu acordă prea multă atenţie intereselor de securitate naţională ale SUA”, a spus Djerejian, care a servit în opt administraţii, începând cu cea a preşedintelui John F. Kennedy şi terminând cu cea a preşedintelui Bill Clinton.

Implicaţii majore pentru politica externă a SUA

Reverberaţiile atacului par sigure să pună capăt oricărei speranţe de pace negociată pentru a încheia războiul Israelului în Gaza — un motiv pentru care poate a fost atractiv pentru Netanyahu. Pot exista consecinţe teribile pentru ostaticii israelieni rămaşi în viaţă după aproape doi ani de suferinţă în tunelurile din Gaza.

Este, de asemenea, cea mai recentă dovadă că premierul israelian acordă mai multă importanţă eradicării totale a Hamas — o sarcină potenţial imposibilă — decât întoarcerii ostaticilor. Şi rezultatul aproape sigur este o intensificare a ofensivei Israelului în Fâşia Gaza, care a ucis deja zeci de mii de civili palestinieni şi a alienat majoritatea aliaţilor externi ai Israelului.

Pentru Statele Unite, există de asemenea implicaţii serioase:

• Incidentul ar putea strica relaţia dintre preşedintele SUA şi premierul israelian şi ar putea sădească neîncredere între Israel şi aliatul său vital, Statele Unite.
• Va zdruncina orice credibilitate pe care Trump o avea ca mediator distant între Israel şi Hamas şi ar putea determina Qatarul să se retragă din negocierile de pace. Premierul emiratelor a acuzat Israelul de „terorism de stat”.
• Unii observatori americani acuză Qatarul că joacă un dublu joc găzduind lideri Hamas. Dar Doha va percepe atacul drept o trădare după ani de colaborare pentru promovarea priorităţilor diplomatice ale SUA, nu doar în Orientul Mijlociu, ci şi în acorduri de eliberare a ostaticilor, până în Afganistan şi Venezuela.
• Ar putea exista, de asemenea, consecinţe negative pentru interesele personale şi politice ale lui Trump în lumea arabă mai largă, pe care le-a urmărit cu energie în prima călătorie în Golf a celui de-al doilea mandat, inclusiv o primire fastuoasă în Qatar.
• Iar extinderea sperată a acordurilor Abraham din primul mandat, care au normalizat relaţiile dintre Israel şi unele state arabe — esenţială pentru efortul lui Trump de a câştiga Premiul Nobel pentru Pace — este acum mai departe ca niciodată.
• Liderii altor state din Golf, un hub prosper de afaceri şi agrement, se vor întreba — dacă Israel poate lovi Qatarul cu impunitate, sub nasul garnizoanei americane — dacă ei vor fi următorii.

„Este o sumă destul de mare de plătit pentru israelieni că au desfăşurat acest atac”, a declarat amiralul retras James Stavridis, fost comandant suprem aliat NATO. El a adăugat că Netanyahu „este la putere de o veşnicie, după standardele SUA. Şi în timp, s-a obişnuit foarte mult să facă exact ce vrea.”

Israelul susţine că a acţionat singur

Mulţi analişti americani vor interpreta tentativa Israelului de a ucide negociatori implicaţi într-un plan de pace american, la o zi după ce s-au întâlnit cu oficiali guvernamentali qatarezi, drept o nouă dovadă că Netanyahu vrea să prelungească războiul. Premierul a reuşit să amâne inevitabilele investigaţii privind lacunele de securitate după atacurile Hamas asupra civililor israelieni din 7 octombrie 2023. Şi problemele sale legale personale pot fi păstrate sub control cât timp rămâne la putere în fruntea coaliţiei sale de extremă dreapta.

Justificarea Israelului pentru atacuri a fost că va urmări liderii terorişti oriunde s-ar afla. Netanyahu a purtat război pe mai multe fronturi în întreaga regiune şi a efectuat atacuri devastatoare împotriva Hezbollah în Liban, a Houthi în Yemen şi a Iranului. El a spus marţi că „zilele în care liderii terorişti se bucurau de imunitate oriunde s-au încheiat.”

Mulţi israelieni au considerat atacurile Hamas de acum aproape doi ani nu doar ca un atac asupra Israelului, ci şi ca cea mai odioasă încercare de a eradica evreii de la Holocaustul nazist încoace. Totuşi, mulţi se opun acum războiului total asupra Gazei purtat de Netanyahu şi sunt disperaţi să vadă întoarcerea ostaticilor după un acord negociat.

Netanyahu s-a grăbit să precizeze că atacul asupra Doha a fost o „operaţiune israeliană complet independentă”, încercând să ofere lui Trump un fel de acoperire diplomatică. Dar Orientul Mijlociu iubeşte teoriile conspiraţiei. Iar SUA se confruntă cu o mare dificultate în a-şi susţine afirmaţia că nu ştiau nimic în timp ce Israelul a adus 10 avioane de vânătoare şi muniţiile lor — posibil avioane F-35 fabricate în SUA — la distanţă de ţintă.

Unii vor suspecta că Trump a dat undă verde, sau cel puţin a coordonat tacit atacurile. Casa Albă, totuşi, a spus că armata americană din Qatar l-a alertat pe Trump şi că acesta i-a ordonat lui Witkoff să informeze qatarezii. Dar guvernul din Doha a spus că a primit avertismentul abia după ce atacul, care a provocat panică în capitală, se terminase deja.

Efortul Casei Albe de a limita pagubele pare să susţină afirmaţia lui Trump că nu a putut face nimic pentru a opri atacul.

„Bombardarea unilaterală în Qatar, o naţiune suverană şi aliat apropiat al Statelor Unite, care munceşte din greu şi curajos alături de noi pentru a media pacea, nu avansează obiectivele Israelului sau ale Americii”, a spus purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt.

Critica Israelului din partea administraţiei Trump a fost extrem de rară. Mai târziu, preşedintele a spus pe Truth Social că „aceasta a fost o decizie luată de prim-ministrul Netanyahu, nu a fost o decizie luată de mine.” Trump a mai spus că a ordonat secretarului de stat Marco Rubio să finalizeze un pact de cooperare în domeniul apărării cu Qatar.

Air Force One al lui Trump complică răspunsul său

Există motive geopolitice să luăm comentariile preşedintelui în sens literal. Dar există o complicaţie. Trump a acceptat mai devreme în acest an un Boeing 747 de la Qatar pentru a servi ca nou Air Force One, încălcând orice înţelegere anterioară privind etica prezidenţială. Cum pot fi convinşi americanii că acţionează pe baza percepţiei sale asupra intereselor lor vitale de securitate în această chestiune — şi nu pe baza dorinţei sale de a răsplăti Qatarul pentru cadoul personal al unui avion în valoare de sute de milioane de dolari?

Indiferent de aceasta, credibilitatea lui Trump în Qatar va necesita lucrări serioase de restaurare.

Ce se întâmplă cu umbrela de securitate a SUA, care ar trebui asigurată de vasta baza aeriană Al Udeid, în deşertul de lângă Doha? Aceasta nu a împiedicat o încălcare profund umilitoare a suveranităţii qatareze de către un inamic pe care SUA şi-ar dori să-l înfrunte. Prin extensie, cum pot alte state din Golf şi alţi aliaţi ai SUA din întreaga lume să fie siguri că garanţiile de securitate oferite de Trump vor fi mai solide decât au fost pentru Qatar?

Atacul asupra Qatarului va consolida, de asemenea, o credinţă deja răspândită în Orientul Mijlociu că Trump nu are nicio influenţă asupra lui Netanyahu, în ciuda influenţei vânzărilor de armament american către Israel şi a rolului său vital în apărarea statului evreu. Marţi nu a existat nicio declaraţie publică a Casei Albe despre consecinţele pentru liderul israelian.

Pierderea credibilităţii lui Trump este deosebit de critică, deoarece noul plan de pace al SUA prevede eliberarea ostaticilor israelieni de către Hamas în Gaza, în schimbul unei încetări a focului. Trump ar garanta apoi Hamas că Israelul va respecta acordul în timp ce negocierile continuă. Atacurile de marţi în plină zi în Doha sugerează că aceasta este o promisiune goală.

Astfel, rolul auto-proclamat al lui Trump de preşedinte al păcii este din nou pus sub semnul întrebării. Şi înţelegerea echipei sale de politică externă asupra liderilor globali nemiloşi a fost lăsată grav expusă.