Răspunsul NATO la dronele ruseşti dezvăluie o problemă evidentă a apărării antiaeriene europene

Doborârea de către NATO a dronelor ruseşti în spaţiul aerian polonez în această săptămână a fost prezentată ca un succes major de către alianţa militară, după ce aceasta a mobilizat o forţă internaţională folosind unele dintre cele mai avansate tehnologii din lume pentru a-şi apăra graniţele.

Însă incidentul a scos în evidenţă o deficienţă majoră a apărării NATO şi a Europei — acestea nu dispun de o metodă eficientă de a doborî dronele ruseşti ieftine, produse în serie, scrie Kyiv Independent.

„Având în vedere desfăşurarea în masă a muniţiilor cu dispersie şi a dronelor relativ ieftine, este necesară o abordare diferită pentru a asigura rentabilitatea întregii reţele de apărare antiaeriană”, a declarat Rafal Lipka, analist în domeniul apărării şi securităţii la Fundaţia Pulaski din Polonia, pentru Kyiv Independent.

Polonia a confirmat doborârea unor drone ruseşti în spaţiul său aerian în noaptea de 10 septembrie, marcând prima dată când NATO a angajat forţele militare ale Kremlinului în timpul războiului pe scară largă din Ucraina.

Cel puţin 19 drone au intrat în spaţiul aerian polonez, iar între trei şi patru au fost doborâte de avioane poloneze şi NATO, într-o acţiune pe care Varşovia a denunţat-o ca fiind o provocare deliberată.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a lăudat pe 10 septembrie performanţa apărării antiaeriene, descriind-o ca „apărarea cu succes a teritoriului NATO”.

Apoi a enumerat atât ţările, cât şi echipamentele implicate în operaţiune.

„Acestea au inclus avioane poloneze F-16, avioane olandeze F-35, avioane italiene AWACS, avioane NATO Multi Role Tanker Transport şi rachete Patriot germane”, a menţionat el.

Dar, deşi această listă de echipamente militare de ultimă generaţie ale Occidentului, în valoare de miliarde de dolari, este impresionantă, există o problemă majoră: dronele ruseşti care au fost doborâte cu ajutorul lor costă o fracţiune din preţul acestora.

Un singur sistem Patriot costă peste 1 miliard de dolari, un F-35 aproximativ 82,5 milioane de dolari, iar un avion de transport şi realimentare NATO Multi Role Tanker Transport peste 150 de milioane de dolari – şi asta fără a lua în calcul costurile de funcţionare.

Conform rapoartelor, trei dintre drone au fost doborâte folosind rachete AIM-9 Sidewinder, care costă aproximativ 400.000 de dolari fiecare.

Un oficial al armatei poloneze a declarat pentru Reuters că cel puţin unele dintre drone erau drone Gerbera, o versiune ieftină, rusească, a dronelor Shahed, fabricate din placaj şi spumă, adesea echipate cu focoase mici şi produse în serie într-o fabrică din regiunea Tatarstan din Rusia, alături de alte modele de drone kamikaze.

Costul lor estimat este de doar 10.000 de dolari bucata.

„Cele mai sofisticate rachete antiaeriene şi antibalistice sunt scumpe şi nu ar trebui cheltuite pe ţinte simple şi ieftine, cum sunt cele din războiul în curs din Ucraina”, a spus Lipka.

Ucraina a fost nevoită să înveţe această lecţie cu ani în urmă – confruntându-se cu atacuri aeriene ruseşti din ce în ce mai intense, folosind rachete şi drone, Kievul a realizat rapid că cele mai moderne şi avansate sisteme occidentale de apărare aeriană erau complet nepotrivite pentru a contracara ameninţarea dronelor.

O rachetă NASAM costă între 600.000 şi 1 milion de dolari. O rachetă Patriot costă aproape 4 milioane de dolari, iar SUA produce doar 600 pe an. Chiar şi o rachetă IRIS-T relativ ieftină costă în jur de 450.000 de dolari.

Cu peste 800 de drone lansate în ultimul atac în masă asupra Ucrainei, contracararea acestora cu sisteme de apărare antiaeriană bazate pe rachete este pur şi simplu imposibilă.

Ucraina s-a bazat pe sisteme precum Gepard, fabricat în Germania, şi pe tactica mai simplă şi nu întotdeauna eficientă de a le doborî cu mitraliere mari de calibru 50 montate pe camioane.

Contramăsurile de război electronic au declanşat o cursă a înarmării, ambele părţi străduindu-se să rămână în fruntea ultimelor evoluţii tehnologice.

Dar acestea nu au fost suficiente pentru a contracara pe deplin roiurile de drone în continuă creştere, iar Ucraina a trebuit să inoveze cu noi tehnologii, în special drone interceptor.

Avantajul principal al unei drone interceptor este precizia la un cost redus. Fundaţia Prytula a demonstrat într-o postare pe Facebook din 13 iunie doborârea unei drone Gerbera cu o dronă care, potrivit acesteia, costă puţin sub 2.000 de dolari.

O serie de proiecte diferite sunt în curs de dezvoltare, iar guvernul ucrainean a contractat „zeci de mii” de drone interceptor, a declarat directorul Agenţiei de Achiziţii pentru Apărare, Arsen Zhumadilov, într-un interviu publicat pe 14 iulie.

Însă, până în prezent, Europa a manifestat puţin interes pentru astfel de tehnologii, în afară de a ajuta Ucraina să le dezvolte pentru uz propriu.

„Abordarea acestei ameninţări necesită implementarea pe scară largă a unor sisteme dedicate de combatere a dronelor”, a declarat Lipka.

„Polonia trebuie să accelereze achiziţionarea unor astfel de sisteme, asigurându-se în acelaşi timp că industria de apărare internă poate îndeplini cerinţele Ministerului Apărării în ceea ce priveşte calitatea şi capacitatea de producţie.”