Crabii de zăpadă se hrănesc din infiltraţiile de metan de pe fundul mării

Crabii Chionoecetes tanneri, cunoscuţi şi sub numele de crabi de zăpadă, sunt unele dintre crustaceele care trăiesc la adâncime şi sunt destinate consumului uman. O echipă de cercetători nord-americani a observat pentru prima dată că aceste animale se hrănesc cu bacterii care apar din infiltraţiile de metan de pe fundul mării din British Columbia în Canada.

În apele reci de pe fundalul marin din nordul Oceanului Atlantic şi Pacific, trăiesc diferite specii de crabi, care sunt numiţi şi crabi de zăpadă. Una dintre cele trei specii destinate consumului uman este crabul Chionoecetes tanneri, care îşi caută hrana la 200 de metri adâncime.

Un grup de cercetători de la Universitatea de Stat din Oregon (SUA) şi de la Universitatea din Victoria (Canada) au observat cum unul dintre aceşti crabi era ridicat de pe fundul mării de infiltraţiile de metan. Gazul s-a acumulat în apropierea crabului, înainte să dispară şi să-l elibereze, relatează agenţia Şinc.

Această observaţie a fost la originea unui proiect care a dezvăluit acum că o populaţie de crabi Chionoecetes tanneri se hrăneşte cu bacterii şi arhee care ies din scurgerile de metan produse pe fundul mării British Columbia în Canada.

Potrivit studiului publicat în revista Frontiers in Marine Science, aceasta este prima dată când se observă că o specie de consum foloseşte o sursă de energie, care nu ar cauza probleme de sănătate, afirmă cercetătorii. Aceste infiltraţii de metan nu reprezintă medii toxice şi ar putea oferi o acoperire mai mare speciilor în contextul unor schimbări climatice.

"Metanul poate fi o sursă foarte importantă de energie şi puţin apreciată de organismele marine. Spre deosebire de plancton, acesta nu variază mult din cauza anotimpurilor şi se crede că infiltraţiile durează sute de ani", afirmă Andrew Thurber, ecolog marin la universitatea americană şi co-autor al lucrării.

În ciuda observaţiilor şi lipsei de dovezi că crabii se hrăneau într-adevar cu bacterii şi arhee care ies din scurgerile de metan, cercetătorii au examinat animalele şi au găsit dovezi chimice şi biogeochimice în ţesuturile lor.

Hrana de pe fundul mării

Până în prezent, comunitatea ştiinţifică considera că reţeaua alimentară se baza aproape exclusiv pe fitoplanctonul care cădea prin coloana de apă şi fertiliza adâncurile. "Acum ştim că acest punct de vedere nu este complet şi că pot exista multe alte aspecte", afirmă Thurber.

În afara acestor crabi, oamenii de ştiinţă sunt convinşi că şi alte specii folosesc metan pentru a se hrăni. "Este foarte probabil ca aceşti crabii Chionoecetes tanneri să nu fie singura specie care obţine energie din infiltraţiile de metan, studiate puţin până în prezent", subliniază expertul. În total, s-a demonstrat că există cel puţin 1.500 de locuri de infiltraţii de metan pe coasta Pacificului de Nord-Vest.

„Există sute de infiltraţii de metan în Coasta de Est a SUA, mii în Golful Mexic şi nu există nicio îndoială că există mii în Arctica, dar nu au fost încă descoperite“, menţionează Thurber, care consideră că este posibil ca acestea să constituie o sursă de energie pentru alte specii.

Echipa, focusată să înţeleagă modul în care se adaptează speciile oceanice la schimbări, intenţionează să aplice tehnica utilizată la crabi şi la alte specii, pentru a verifica dacă infiltraţiile de metan sunt o sursă de hrană răspândită.

În apele mai adânci, au fost prinşi deja peşti aflaţi adesea în apropierea infiltraţiilor de metan. Printre aceştia se numără Sebastolobus altivelis, un peşte comercializat şi exportat de Japonia, sau merluciul negru (Dissostichus Patagoniei), foarte apreciat în Chile.

Articol ştiinţific de referinţă: Flipping for Food: The Use of a Methane Seep by Tanner Crabs (Chionoecetes tanneri)