Cosmarul chinuitor al amintirilor din China

In vara anului 2003 m-am alaturat unui grup turistic pentru a vizita Hawaii. A fost o vacanta perfecta — cer albastru, palmieri, insule vulcanice, inot — care s-a transformat intr-un cosmar dupa intoarcerea mea in China.

Imediat dupa intoarcerea mea acasa am fost retinuta de politia securitatii de stat din districtul Jing’an, Biroul Securitatii Publice din Shanghai. Ei m-au interogat sever timp de 3 zile si 3 nopti consecutive. Au indreptat spre mine proiectoare cu becuri de mare putere si nu mi-au dat voie sa dorm.

Crima mea? Am acceptat anumite materiale despre Falun Gong in Hawaii.

Intr-o noapte un grup de practicanti Falun Gong au afisat niste panouri in apropiere de hotelul nostru. Panourile prezentau poze si exemple de evenimente in timpul miscariipolitice comuniste numita "Anti-Dreapta" din China, din timpul Revolutiei Culturale, a masacrului din Piata Tiananmen si, mai recent, despre persecutia impotriva Falun Gong — o practica traditionala chineza de meditatie si autoimbunatatire.

Uitand de instructiunile primite de ghidul nostru turistic de a sta departe de activitatile Falun Gong si de a nu primi nimic din informatiile oferite de ei, m-am dus sa arunc o privire.

Fotografiile au surprins istoria tarii noastre sub comunism — partea intunecata, la care chinezii simt ca nu se pot gandi, sau discuta — chipurile celor torturati si oprimati. Fiecare familie din China stie despre plansetul tacut de pe acele chipuri, a experimentat suferinta nespusa, si totusi nu are nici o posibilitate sa accepte situatia.

Am stat in fata unui panou descriind averatiile miscarii “Anti-Dreapta” care arata un batran incovoiat carand un cos de carbune, explicatia de sub poza fiind: “Un sustinator al Dreptei intr-un lagar de munca carand carbune.”

Lacrimile mi-au umplut ochii. M-am gandit la tatal meu care a fost etichetat de “Dreapta” si a trait 23 de ani intr-un lagar de munca — si ca sunt fiica unui sustinator de Dreapta.

Copilul unui barbat etichetat de dreapta

M-am nascut intr-o familie de muncitori. Tatal meu era tehnician la o fabrica de canapele din Shanghai. In 1957 liderul de atunci al Partidul Comunist Chinez (PCC) Mao Zedong a lansat campania celor “Doua Sute”, care presupunea “sa lasi cele 100 de flori sa infloreasca si cele 100 de scoli de gandire sa se afirme” (citat din Mao, n.n.) Campania a fost inceputa dupa revolutia anti-comunista din Ungaria. Liderii comunisti erau inspaimantati - lumea incepea sa nu mai poate suferi comunismul.

Reactia lui Mao la evenimentele istorice a fost o campanie care pe fata incuraja libera gandire a intelectualilor, sub obladuirea Partidului Comunist. Cand acestia au facut-o, Mao a schimbat macazul. Intentia lui era de a-i "deconspira" pe 'tradatorii revolutiei proletariatului". Intelectualii au fost trimis direct in inchisori, cu zecile si sutele de mii.

Tatal meu, la fel precum sute de mii de intelectuali si liber cugetatori, nu a realizat ca aceasta campanie era o conspiratie a PCC de a “scoate serpii afara din gaurile lor” (citat din Mao, n.n.). La o intalnire el si-a prezentat opinia in fata unui secretar de partid. Apoi, in mai 1957, Mao Zedong a inceput campania sa de “Anti-Dreapta” pentru a-i elimina pe toti cei care si-au exprimat viziuni diferite fata de cele ale Partidului.

Aproximativ 500.000 de “sustinatori ai dreptei” au fost retinuti la nivel national, inclusiv tatal meu. La sfarsitul anului 1957, tatal meu, denuntat ca element de dreapta, a fost trimis intr-un lagar de munca fortata pentru reeducare. Desi sentinta sa in lagarul de munca a fost initial de doar un an, tatal meu a fost retinut acolo 23 de ani.

M-am nascut in martie 1958 si nu mi-am vazut sau cunoscut tatal de la nastere si pana la eliberarea sa in 1980, cand aveam 22 de ani.

Copilaria mea a fost chinuitoare. Deoarece tatal meu era un element de dreapta familia noastra a fost fortata sa se “debaraseze” de el. Eu si surorile mele am preluat numele familiei mamei noastre.

Chiar si asa, copilaria mea a fost plina de discriminare in timpul Revolutiei Culturale (1966-1976). Nu ni s-a permis sa ne alaturam Tinerilor Pionieri si Ligii Tineretului Comunist. Mi-am placut sa cant si sa dansez dar n-am putut sa particip la nici una dintre activitatile culturale sau artistice de la scoala. Fiind fiica unui element de dreapta, am fost tratata cu dispret de catre profesori si colegii de clasa.

In timpul Revolutiei Culturale fii si fiicele celor “Cinci Categorii Negre” — proprietarii de terenuri, fermierii bogati, antirevolutionarii, elementele rele si elementele de dreapta — nu au putut sa se inroleze in armata, sa obtina o educatie sau sa obtina o slujba.

In 1976, pe cand aveam 19 ani, am fost fortata sa merg intr-un sat pentru a depune munca silnica. In 1979 am reusit in cele din urma sa ma intorc in Shanghai, inlocuind-o pe mama la locul ei de munca.

Trimisa inapoi

Ascultand practicantii Falun Gong si uitandu-ma la brosurile si imaginile afisate de ei in fata hotelului meu din Hawaii mintea mea a fost inundata de toate aceste amintiri dureroase.

Acesti practicanti Falun Gong spuneau adevarul despre persecutiile vicioase desfasurate de PCC si de diversele "miscari" comuniste create pentru a teroriza si subjuga poporul — ultima dintre aceste miscari fiind persecutia impotriva Falun Gong, trezind in mine o mare simpatie pentru cei persecutati.

Atunci am realizat cu adevarat ca nu doar eu si familia mea eram persecutati de PCC, ci ca domnia PCC reprezinta o istorie de crime comise impotriva poporul chinez inca de la inceputul sau si pana in prezent, o istorie care este chiar si mai malefica si mai brutala decat cea a fascismului.

In China, sub comunism, peste 80 de milioane de chinezi au murit din cauze nenaturale datorita persecutarii de catre Partid. Alte sute de milioane au suferit de asemenea direct sau prin afiliere in urma opresiunilor severe ale PCC.

Si acum, eu am simtit mana puternica a statului chinez care nici in ziua de astazi nu tolereaza nici cea mai mica deviere a gandurilor [insamantate de PCC prin indoctrinare si propaganda], sau ca idei si credinte [diferite decat de cele aprobate de PCC] sa ia nastere in mintile cetatenilor chinezi.

Cand m-am intors la grupul meu turistic, inima imi era agitata si ochii imi era inca rosii si umeziti de la lacrimi. Ghizii turistici m-au certat aspru, sustinand ca simpatizarea cu Falun Gong va atrage asupra mea mari pericole. Mi-au confiscat pasaportul, mi-au luat materialele despre Falun Gong pe care le-am primit de la practicanti si m-au trimis in China mai repede decat trebuia.

In timpul interogatoriului meu de 3 zile, agentii de securitate s-au divizat in 4 schimburi, incercand pe rand sa me forteze sa explic si sa recunosc intelegerea mea secreta cu Falun Gong, sau sa recunosc ca am o misiune de implicare in activitati antiguvernamentale, si tot asa.

Din moment ce presupunerile lor nu aveau o baza, in mod categoric nu puteam sa recunosc asa zisa intelegere secreta. In cele din urma m-au fortat sa scriu o declaratie pentru a garanta ca nu voi avea nici o relatie cu Falun Gong si ca nu voi raspandi declaratii antiguvernamentale. Apoi m-au eliberat.

In fata sectiei de politie mama mea mi-a spus ca pentru a ma elibera ea a platit o amenda de 30.000 RMB (aproximativ 3.700 dolari americani) — o suma imensa de bani in China — politiei prin intermediul ghidului turistic.

Din moment ce nu a primit o chitanta pentru asa zisa “amenda”, eu am banuit ca ghidul turistic si politia vor pastra si imparti probabil banii.

Mai tarziu m-am dus sa discut cu ghidul turistic si am cerut o explicatie. El a fost foarte nervos si speriat ca voi raporta aceasta problema autoritatilor. Apoi mi-a restituit pasaportul si mi-a dat de inteles ca inca aveam o oportunitate sa merg in Statele Unite.

Imbratisand lumina soarelui

In iulie 2003, cu viza mea inca valida am venit in Statele Unite si am trait in liniste si pace in ultimii 7 ani. Am crezut ca am lasat in sfarsit lucrurile din trecut [interogatoriul dupa vacanta in Hawaii si faptul ca sunt fiica unui element de dreapta] in urma mea.

Nu m-am asteptat ca World Expo in Shanghai in acest an sa creeze noi probleme pentru mine si familia mea. Politia locala s-a dus la locuinta familiei mele pentru a-i hartui si interoga.

Politia a spus familiei mele ca eu am avut legaturi cu Falun Gong in trecut — o crima pe care regimul nu a sters-o niciodata — si ca particip acum in Statele Unite la activitati care pun in pericol securitatea nationala a Chinei.

Ei l-au avertizat pe tatal meu sa imi spuna sa nici nu ma gandesc sa revin in Shanghai pentru a crea probleme in timpul World Expo, altfel voi fi dusa direct la inchisoare dupa ce trec de vama.

Imi vine greu sa cred ca incidentul din Hawaii cu sapte ani in urma inca imi bantuie viata in prezent. Soarta tatalui meu este de asemenea pe umerii mei. PCC, mentinandu-si conducerea prin violenta si teroare, nu renunta niciodata la utilizarea instaurarii fricii pentru a distruge constiinta si pentru a controla mintile si vietile oamenilor.

S-a spus ca cosmarurile pot trai doar in intuneric, dar dispar in lumina soarelui. Astfel, astazi eu doresc sa spun adevarul si sa anulez si sa neg deschis declaratia mea de garantie pe care am semnat-o sub amenintarea violentei din partea politiei din Shanghai.

Facand acest lucru raspund la apelul practicantilor Falun Gong ca oamenii sa spuna in public adevarul despre PCC. Eu cred ca adevarul va distruge toate minciunile si va elimina frica pentru amenintari. In momentul in care toti oamenii Chinei vor cunoaste adevarul atunci va fi sfarsitul domniei tiranice a PCC.

Scris in chineza, acest articol a fost tradus si editat.