Cooperarea pe linie de poliţie între Londra şi Bucureşti are potenţialul de a stabili un precedent pozitiv

Cooperarea motivată de Olimpiadă dintre poliţia britanică şi cea română este cea mai recentă încercare de a curăţa străzile Londrei de grupurile de cerşetori, într-un moment în care ochii lumii sunt aţintiţi asupra capitalei Marii Britanii. Deşi este de înţeles că autorităţile vor adopta o poziţie intransigentă privind legea şi ordinea publică acum sau permanent, un astfel de răspuns nu va putea aborda problemele pe termen lung şi adânc înrădăcinate care stau în spatele acestei tulburări a ordinii publice, se arată într-un articol cu titlul ''O cosmetizare olimpică pe termen scurt nu poate rezolva traficul de fiinţe umane pe termen lung'' publicat marţi pe un blog al cotidianului britanic The Independent.

Într-un briefing al ''Institute for Public Policy Research'' (IPPR) publicat recent, semnatara articolului, Eliza Galos, a susţinut că guvernul trebuie să-şi reevalueze răspunsul şi să introducă noi iniţiative cu durată lungă care să echilibreze abordarea criminalităţii şi dezordinii publice şi gestionarea imigraţiei cu protecţia victimelor. Actualul parteneriat focalizat pe criminalitate este o oportunitate pierdută de a încorpora mult-dorita muncă împotriva traficului în operaţiuni bilaterale.

Aceasta nu înseamnă o critică a cooperării dintre forţele de poliţie de la Londra şi cele române, care este foarte binevenită şi oferă o oportunitate de a face schimb de bune practici. Dar cooperarea poliţienească precedentă pentru a aborda cerşetoria şi infracţiunile, în cadrul ''Operaţiunii Golf'', a arătat că mulţi copii de romi au fost traficaţi în Marea Britanie iar date recente au arătat că cel mai mare număr de potenţiale victime ale traficului de persoane din UE - care sunt evaluate prin ''National Referral Mechanism'' (NRM) - provin din România.

Această cunoaştere nu pare să fi fost luată în considerare în operaţiunea actuală, care este focalizată exclusiv asupra curăţării cerşetorilor de pe străzi, arestării şi urmăririi penale. Lăsând la o parte faptul că problemele grave de exploatare a victimelor nu sunt luate în calcul, această abordare a problemei cerşetorilor şi infractorilor mărunţi (unii minori), controlaţi de bande, va continua să fie de actualitate dacă problemele sociale care stau la baza ei nu sunt luate în considerare.

Nu înseamnă că guvernul nu conştientizează că în cele din urmă doar un răspuns de tipul ''end-to-end'' (de la un capăt la celălalt) va reuşi. Într-adevăr, un astfel de răspuns este subliniat în strategia actuală a Marii Britanii privind traficul de persoane. Această strategie face clar faptul că trebuie abordate cauzele profunde ale exploatării în ţările de origine, precum şi cauzele cererii în Regatul Unit.

În cazul romilor de origine română există vulnerabilităţi care conduc la exploatare: educaţie minimă, sărăcie, marginalizare în ţara de origine, exploatarea familiei înainte de trafic. Cât timp aceste vulnerabilităţi nu sunt rezolvate, este posibil ca persoanele de etnie romă să continue să reapară pe străzile Londrei. În acelaşi timp, Marea Britanie trebuie să facă mai mult pentru a soluţiona cererea structurală de forţă de muncă ieftină şi a viza grupările organizate sau persoanele fără scrupule care exploatează imigranţii vulnerabili.

Un schimb real de bune practici va instrui poliţiştii români pentru a identifica potenţialele victime ale traficului de persoane (care sunt adesea incriminate în România), chiar înainte de a ajunge în Marea Britanie. Marea Britanie ar putea ajuta, de asemenea, România să ofere o protecţie adecvată (practic inexistentă în România), astfel încât victimele să nu ajungă înapoi în exploatare. În schimb, poliţia româna ar putea explica omologilor britanici mecanismele folosite pentru a controla şi recruta copii cerşetori şi de asemenea i-ar putea informa cu privire la structurile familiale şi strategiile de supravieţuire ale familiilor de romi.

În mod realist, aceste tipuri de iniţiative nu pot fi reproduse cu toate ţările majore din care provin victimele traficului de persoane, în special în cazul mai sensibil al imigranţilor din ţări nemembre ale UE. În aceste cazuri, este posibil ca ''Agenţia de Frontieră'' a Regatului Unit să menţină o abordare puternică a imigraţiei mai degrabă decât o abordare de protecţie. Cooperarea nu este răspunsul la toate problemele, în contextul în care alte ţări, cum ar fi Nigeria (o ţară de origine a multor potenţiale victime ale traficului), au un sistem judiciar mai rău şi mult mai puţine resurse decât România.

Dar dacă iniţiativa pe linie de poliţie dintre Londra şi Bucureşti include un răspuns echilibrat la infracţiuni şi protecţie, ar putea avea potenţialul de a stabili un precedent pozitiv şi a asigura ca o altă moştenire a Olimpiadei să fie o abordare mai durabilă pentru combaterea traficului de fiinţe umane, se arată în finalul comentariului.