Contracte de miliarde ale companiilor ruseşti au fost mistuite în 'incendiile primăverii arabe'
Schimbarea regimurilor politice în Orientul Mijlociu (OM) şi nordul Africii aduce prejudicii semnificative economiei ruse. Companiile ruseşti pierd contracte avantajoase şi pieţe de desfacere, în timp ce visteria statului rus înregistrează pagube de miliarde de dolari. Tocmai de aceea Rusia s-a plasat pe poziţii atât de ferme în apărarea regimului din Siria, în economia căreia businessul rus a investit peste 20 de miliarde de dolari, notează, miercuri, cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
Un nou pachet de sancţiuni ale UE împotriva Siriei, al 12-lea ca număr, a intrat în vigoare. Sancţiunile prevăd îngheţarea activelor Băncii Naţionale a Siriei, interzicerea comerţului cu aur, diamante şi alte metale preţioase cu structuri de stat siriene, precum şi suspendarea zborurilor către ţări din UE pentru avioane siriene de marfă, cu excepţia curselor mixte de pasageri şi mărfuri. Înainte de aceasta, UE iniţiase un embargo asupra importului de petrol din Siria şi a investiţiilor în sectorul petrolier al acestei ţări, interzicând de asemenea livrările de arme către această ţară, care din martie anul trecut este scena unei confruntări armate dintre trupele guvernamentale şi opoziţie.
Rusia critică acţiunile UE, solicitându-le partenerilor occidentali să vadă în actualul lider sirian Bashar al Assad un partener cu drepturi egale în procesul de reglementare a conflictului. În acest mod, Moscova îşi apără interesele politice şi economice din OM, care în ultimul an au fost puternic afectate de aşa-zisa 'primăvară arabă', notează publicaţia rusă.
După cum subliniază premierul rus Vladimir Putin în articolul 'Rusia şi lumea în schimbare', publicat la 27 februarie, 'scenariul libian nu trebuie repetat în Siria'. În opinia lui Putin, ca urmare a schimbărilor care au loc în prezent în ţările arabe, Rusia îşi pierde poziţiile cucerite timp de decenii pe pieţile din OM. 'Se creează impresia că aceste tragice evenimente au fost stimulate într-o măsură importantă nu de grija pentru drepturile omului, ci de interesul unor ţări în reîmpărţirea pieţelor', a conchis premierul rus.
Între timp, cooperarea Rusiei cu ţările arabe se cifra la miliarde de dolari. În cazul Libiei, de exemplu, în ianuarie 2010 a fost semnat un acord potrivit căruia Tripoli ar fi urmat să cumpere arme ruseşti în valoare de 1,8 miliarde de dolari. În afară de aceasta, se discuta posibilitatea livrării de avioane militare şi de transport, şi a unor sisteme antirachetă - toate în valoare de 4,5 miliarde. La aceasta trebuie adăugată datoria de peste 4,5 miliarde de dolari, pe care Rusia i-a iertat-o Libiei în aprilie 2008.
În noiembrie 2011, noul guvern libian a declarat că recunoaşte toate contractele semnate cu Rusia, precum şi fostele acorduri politice internaţionale. În acelaşi timp, noul premier libian Abdel Rahim al-Kib a precizat că acordurile şi contractele economice nu vor fi respectate în cazul în care la semnarea acestora s-a ajuns ca urmare a unor practici ilicite, precum oferirea de mită.
Se pare că pentru Rusia în Libia se repetă scenariul irakian. Războiul declanşat de SUA în Irak a provocat prejudicii importante companiilor ruseşti. Ingineri şi constructori ruşi au fost nevoiţi să părăsească în grabă Irakul, au fost îngheţate contracte privind livrarea de tehnică şi utilaje ruseşti, precum şi cele în vederea exploatării de zăcăminte petroliere şi gazifere. Locul companiilor ruseşti a fost ocupat în Irak de companii americane. Potrivit experţilor, în următorii şapte ani businessul SUA va investi în Irak, în primul rând în domeniul gazifer şi petrolier, peste 200 de miliarde de dolari.
Atenţionând în legătură cu inadmisibilitatea reeditării unui asemenea scenariu în Siria, Putin îşi face probleme inclusiv în legătură cu interesele economice ale Rusiei. Ultimele contracte dintre Federaţia Rusă şi Siria în vederea livrării de arme sunt estimate la 4 miliarde de dolari, iar investiţiile companiilor ruseşti în construcţia de obiective de infrastructură, dezvoltarea energeticii şi turismului se ridică la 20 de miliarde.
În opinia experţilor, posibilităţile Rusiei în ceea ce priveşte apărarea intereselor sale naţionale în ţările arabe sunt destul de limitate. 'Situaţia nu este atât una economică, ci mai degrabă politică. Din acest motiv, companiile ruseşti nici nu încearcă să-şi recâştige drepturile în instanţă', explică avocatul Denis Bâkov, specialist în litigii internaţionale. Potrivit lui Bâkov, toate afacerile şi contractele încheiate în timpul fostelor sau noilor regimuri se bazează în totalitate pe momente politice şi din această cauză nu există temeiuri juridice pentru contestarea lor.
Desigur, ipotetic există şansa ca Rusia să ajungă în mod direct la o înţelegere cu americanii şi europenii în vederea accesului în Irak sau Libia pentru companiile ruseşti, însă SUA şi aliaţii lor din cadrul NATO se consideră învingători şi nu văd rostul demarării unor negocieri cu Rusia.
