Medicamentele folosite în psihiatrie lasă amprente diferite asupra creierului
alte articole
Odată cu administrarea fiecărui medicament psihiatric, cercetătorii observă modificări ale undelor cerebrale ale pacienţilor. Acest lucru a fost demonstrat într-un studiu realizat în luna august, care a analizat peste 24.000 de înregistrări electroencefalografice (EEG) şi a fost publicat în revista eBioMedicine.
Medicamentele utilizate pentru tratarea aceleiaşi afecţiuni nu sunt neapărat interschimbabile şi pot afecta în mod diferit creierul, a declarat pentru The Epoch Times Magdalena Szponar, doctorandă la Laboratorul de Neurofiziologie a Minţii şi autoarea principală a studiului.
Cercetătorii au analizat înregistrările clinice EEG provenite de la două spitale de Psihiatrie din Varşovia, Polonia. Aceştia au constatat că benzodiazepinele, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antipsihoticele şi anticonvulsivantele au lăsat fiecare o amprentă distinctă asupra activităţii electrice a creierului, în concordanţă cu modul diferit în care acţionează asupra creierului.
Diferite medicamente pot afecta diferite sisteme de neurotransmiţători şi receptori, rezultând în modele EEG diferite, a spus Szponar.
Descoperirea are importanţă dincolo de laborator. Alegerea unui medicament psihiatric poate fi adesea un proces de încercare şi eroare — săptămâni cu un medicament, apoi o schimbare, apoi se aşteaptă mai multă aşteptare. Dacă amprentele EEG pot ajuta în cele din urmă la prezicerea pacienţilor care răspund bine la anumite medicamente, acest lucru ar putea scurta căutarea tratamentului potrivit.
Cum afectează creierul diferite medicamente
Modificările acestor tipare au fost asociate cu diverse stări cognitive şi comportamentale, iar unele dintre ele sunt, în mare măsură, în concordanţă cu efectele cunoscute ale medicamentelor psihotrope, a spus Szponar.
- Benzodiazepine
Benzodiazepinele acţionează ca sedative. Ele încetinesc activitatea creierului şi a sistemului nervos central, ameliorează simptomele de anxietate şi reduc spasmele musculare şi convulsiile.
În mod contraintuitiv, studiul a constatat că benzodiazepinele au crescut activitatea beta, un tip de undă cerebrală mai rapidă asociată adesea cu starea de vigilenţă şi procesarea activă a informaţiilor, a spus Szponar, reducând în acelaşi timp activitatea mai lentă theta-alfa legată de „atenţie, memorie şi procesarea emoţională”.
Aceste modificări ale EEG par să fie în concordanţă cu concluziile unui alt studiu, conform căruia, deşi benzodiazepinele pot ajuta oamenii să adoarmă mai repede şi să doarmă mai mult, ele suprimă somnul profund şi regenerator.
Ca ipoteză pentru studiile viitoare, Szponar a sugerat că „puterea beta crescută asociată cu tratamentul cu benzodiazepine ar putea fi legată de o coordonare motorie afectată”.
- ISRS şi antidepresivele înrudite
ISRS sunt antidepresive prescrise pentru ameliorarea depresiei moderate sau severe. Studiul a grupat ISRS cu modulatorii şi stimulatorii serotoninei (SMS), un alt tip de antidepresiv.
Studiul a constatat că ISRS-urile au fost asociate cu o sincronizare crescută între regiunile creierului în intervalul gamma de înaltă frecvenţă — un model despre care se crede că susţine comunicarea între reţelele cerebrale. Banda gamma a fost asociată cu memoria, atenţia, funcţia motorie, procesarea senzorială şi procesarea cognitiv-emoţională.
Efectele secundare frecvente ale ISRS includ greaţă, vărsături, insomnie, somnolenţă, dureri de cap, scăderea libidoului şi agitaţie.
- Antipsihotice şi anticonvulsivante
Antipsihoticele şi anticonvulsivantele — primele utilizate în principal pentru psihoză, cele din urmă pentru convulsii şi, uneori, pentru tulburări de anxietate sau dureri nervoase — au prezentat ambele o activitate crescută în benzile theta şi alfa joasă.
Undele theta apar în timpul somnului REM, în timp ce undele alfa apar de obicei în timpul repausului în stare de veghe. Ambele sunt asociate cu formarea memoriei.
Szponar a sugerat că aceste modificări ar putea „fi legate de efecte precum sedarea sau încetinirea cognitivă”.
În plus, medicamentele utilizate pentru tratarea aceleiaşi afecţiuni pot afecta creierul în moduri diferite şi s-ar putea să nu fie interschimbabile. De exemplu, Szponar a afirmat că antipsihoticele tipice şi atipice, deşi ambele sunt antipsihotice, au afectat mai mulţi parametri EEG în moduri opuse, inclusiv complexitatea semnalului şi conectivitatea gamma.
Deşi modificările EEG detectate pot fi corelate cu mai multe efecte psihologice şi fiziologice, iar unele dintre ele se aliniază cu efectele cunoscute şi cu concluziile altor studii, Szponar a subliniat că ar fi prematur să se deducă efecte specifice asupra atenţiei, emoţiei sau cogniţiei, iar unele dintre aceste relaţii rămân ipoteze care necesită studii suplimentare.
Ce înseamnă de fapt o modificare a undelor cerebrale?
Modificările EEG din acest studiu au confirmat că medicamentele utilizate în psihiatrie modifică starea normală a fiziologiei creierului, a declarat pentru The Epoch Times dr. Joanna Moncrieff, psihiatru şi profesor de psihiatrie critică şi socială la University College London.
„Aceste alterări ale fiziologiei creierului se vor reflecta în modul în care ele modifică conştiinţa normală, emoţiile şi cogniţia etc.”, a afirmat Moncrieff.
Ea a prezentat un model mai amplu valabil pentru diverse tipuri de medicamente. Multe medicamente psihiatrice — inclusiv ISRS, antipsihoticele şi stimulentele — pot atenua emoţiile. Altele, precum benzodiazepinele şi alcoolul, pot face uneori emoţiile mai imprevizibile. Antipsihoticele, a remarcat ea, adesea încetinesc procesele mentale; stimulentele pot îmbunătăţi performanţa la sarcini cognitive simple, dar pot reduce flexibilitatea şi creativitatea fără a îmbunătăţi performanţa la sarcini complexe.
Aceleaşi medicamente pot afecta oamenii în mod diferit. „Creierele oamenilor diferă în ceea ce priveşte anatomia, conectivitatea şi funcţionarea, deoarece sunt modelate de genetică şi experienţă”, a adăugat Szponar. Chiar şi simptomele pot diferi între persoanele cu acelaşi diagnostic.
„Un medicament care modifică activitatea cerebrală într-o anumită direcţie poate fi, prin urmare, benefic pentru o persoană, dar mai puţin util — sau poate produce efecte nedorite — la alta.”, a precizat Szponar.
Pe termen lung, Szponar a afirmat că EEG-urile ar putea deveni utile pentru un tratament mai individualizat.
„O posibilitate ar fi înregistrarea unui EEG înainte de tratament”, a spus Szponar. O astfel de înregistrare ar putea oferi informaţii suplimentare despre activitatea cerebrală a unei persoane şi ar ajuta la identificarea oricăror activităţi neobişnuite care ar putea fi legate de simptomele sale.
Cercetătorii ar putea apoi să analizeze care medicamente au o probabilitate mai mare sau mai mică de a normaliza acele anomalii.
Deocamdată, a subliniat Szponar, alegerea medicamentului psihiatric potrivit rămâne o decizie care revine medicului, bazată pe istoricul medical al pacientului, pe nevoile acestuia şi pe o evaluare atentă a eficacităţii medicamentului în raport cu potenţialele sale efecte secundare.
