Conflictul de la Hădăreni: Un nou proces la CEDO, câştigat de ţigani. Cât are de plătit statul român

Trei femei de etnie romă au câştigat procesul contra statului român pe care l-au dat în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi au cerut despăgubiri pentru daunele pe care le-au suferit în urma conflictului care a avut loc în 1993 la Hădăreni (judeţul Mureş).

Mult mediatizatul incident de la acea vreme dintre români şi ţigani a fost analizat de judecătorii de la CEDO care au stabilit că a fost încălcată Convenţia Europeană a drepturilor omului, la articolul 3 - interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, articolul 8 - dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, articolul 14 - interzicerea discriminării şi la articolul 6 - dreptul la un proces echitabil.

Reclamantele Voichiţa (Rostaş) Lăcătuş şi fiicele acesteia, Speranţa-Lămâiţa Rostaş şi Rada-Codruţa Rostaş, au câştigat dreptul de la a primi de la statul român suma de 42.000 de euro pentru nedreptăţile suferite. Ele sunt concubina şi respectiv fiicele unui rom care a decedat în urma conflictului dintre românii şi ţiganii din Hădăreni.

Povestea Voichiţei

Voichiţa le-a relatat judecătorilor că, în septembrie 1993, locuia cu fiica sa cea mare alături de partenerul ei, Aurel Pardalian Lăcătuş, de origine romă, în casa mamei lui din satul Hădăreni. În seara de 20 septembrie 1993, Lăcătuş a fost implicat într-o bătaie într-un bar, în care un cetăţean şi-a pierdut viaţa. Ca să se răzbune, mai mulţi cetăţeni au atacat în acea noapte casele romilor, le-au dat foc la locuinţe şi i-au bătut. Toate proprietăţile romilor au fost distruse şi mai mulţi au fost omorâţi, printre aceştia numărându-se şi Aurel Pardalian Lăcătuş, iar poliţiştii nu au intervenit pentru a opri atacul.

Voichiţa, care la acea vreme era însărcinată cu fiica sa cea mică, a rămas fără casă şi nu a fost ajutată de autorităţi. Ea a născut-o apoi pe Rada-Codruţa Rostaş, care a dezvoltat un defect de vorbire, din cauza întâmplărilor prin care a trecut mama în timpul sarcinii, se arată în plângerile făcute la CEDO în 2003 şi 2004.

Femeia a reclamat cazul şi autorităţilor române din partea cărora a primit 25 de milioane de lei vechi ca daune morale.

Nemulţumită de suma primită de la autorităţile române, Voichiţa a făcut plângere la CEDO şi a cerut plata unor daune materiale pentru pierderea bunurilor sale şi pentru cele două fiice, argumentând că ele toate au fost afectate de pierderea veniturilor pe care le aducerea acasă fostul partener, mort în incidentele de la Hădăreni.

CEDO a decis ca statul român să plătească Voichiţei Rostaş 17.000 de euro, cu titlu de daune morale şi materiale; Speranţei Lămâiţa Rostaş - 11.000 de euro, cu titlu de daune morale; Radei Codruţa Rostaş - 11.000 de euro, daune morale, precum şi 3.000 de euro celor trei reclamante pentru cheltuieli de judecată.

Alte procese pentru despăgubiri

Incidentele de la Hădăreni s-au soldat cu patru morţi, 14 locuinţe incendiate şi alte patru distruse parţial, iar mai mulţi localnici au cerut să li se facă dreptate şi au apelat la instanţe.

“La noi au venit mai mulţi oameni din Hădăreni cărora le-am acordat consultanţă şi asistenţă juridică. Majoritatea au venit după 1993, iar o parte dintre ei s-au adresat la CEDO. Cei în cazul cărora CEDO s-a pronunţat în 2005 şi-au primit deja banii de la statul român”, a declarat, pentru Epoch Times, Judit Kacso, jurist la Liga Pro Europa, organizaţie care i-a îndrumat pe romii care au avut de suferit la Hădăreni.

Pe 5 iulie 2005, CEDO a stabilit ca 15 persoane să primească despăgubiri în valoare de 262.000 de euro, iar pe 12 iulie 2005, pentru alţi şapte romi s-a decis ca statul român să le achite 238.000 de euro. Nemulţumiţi de decizie, cei şapte au făcut cerere de revizuire a sentinţei, dar solicitarea acestora a fost respinsă de Înalta Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Care este procedura

Juristul Judit Kacso a explicat, pentru Epoch Times, care este procedura care a fost urmată de cei care s-au adresat la CEDO. “La CEDO se ajunge dacă ai epuizat toate căile de recurs interne şi în termen de şase luni de la ultima hotărâre pronunţată de instanţă. Persoana care nu este mulţumită de verdictul dat de judecători în ţară, trimite o plângere prealabilă de o pagină - o pagină şi jumătate care va cuprinde datele preliminare şi baza legală, cu articolele din Convenţia Europeană care au fost încălcate”, a precizat Kacso.

După ce plângerea e citită de cei de la CEDO, ei vor trimite un răspuns şi un formular care trebuie completat şi la care vor fi anexate actele doveditoare şi toate sentinţele obţinute în România. De obicei, acestea trebuie trimise în termen de şase săptămâni de la primirea formularului.

“Plângerea prealabilă se poate face şi fără a deţine cunoştinţe juridice avansate. Ceva mai dificil este la completarea formularului pentru că trebuie motivate violările articolelor din Convenţia Europeană, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, la care se poate susţine că nu s-au audiat toţi martorii etc. Când se ajunge în ultima fază la CEDO şi se admite cauza spre judecare, procedura devine mai interesantă”, a precizat Kacso.

Plângerea este trimisă de CEDO la Ministerul Afacerilor Externe român şi se emite un punct de vedere al statului român faţă de cele reclamate, răspunsul respectiv e primit şi de persoana care a făcut plângerea şi urmează o corespondenţă între părţile implicate, după care toate actele ajung înapoi la CEDO şi abia în faza finală e recomandată folosirea unui avocat.

După ce se dă o hotărâre, se aşteaptă în general trei luni până când aceasta devine definitivă, după care încep formalităţile pentru achitarea sumei. Dacă statul întârzie cu plata banilor, este nevoit să achite penalizări. “Procedura este ceva mai lungă: se deschide un cont, se întocmesc mai multe documente etc. După ce se aşteaptă cele trei luni pentru ca hotărârea să rămână definitive, se face comunicarea acesteia şi apoi mai durează până se intră în posesia banilor. Dacă actele necesare se depun repede, se scurtează intervalul”, a declarat Kacso.