Colaborarea ruso-iraniană, tot mai strânsă: Tehnologie militară şi drone pentru conflictele din Ucraina şi Israel

Relaţia continuă, simbiotică, în domeniul apărării dintre Moscova şi Teheran subliniază că cele două ţări consideră războaiele împotriva Israelului şi Ucrainei ca fiind indisolubil legate, iar Occidentul ar fi greşit să le compartimenteze, subliniază analistul Daniel Kochis, senior fellow la Centrul pentru Europa şi Eurasia de la Hudson Institute, într-un material publicat de POLITICO.

Potrivit acestuia, săptămâna trecută, în timp ce secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei şi fost ministru al Apărării, Serghei Şoigu, se afla la Teheran, au apărut informaţii conform cărora Rusia a transferat Iranului sisteme de rachete balistice cu rază scurtă de acţiune Iskander şi sisteme de război electronic Murmansk-BN. Dacă aceste informaţii se confirmă, ele subliniază până unde este dispus să meargă preşedintele rus Vladimir Putin pentru a câştiga războiul declanşat împotriva Ucrainei.

Rachetele Iskander, cu o rază de acţiune de aproximativ 500 de kilometri şi capacitatea de a lansa focoase convenţionale sau nucleare, reprezintă o componentă esenţială a arsenalului balistic rus. În acelaşi timp, sistemul Murmansk-BN, desfăşurat pentru prima dată în 2014, este un upgrade semnificativ pentru Iran.

Aceste transferuri, împreună cu posibilitatea ca Iranul să dobândească avioane de luptă ruseşti Su-35, subliniază preţul ridicat al tehnologiei avansate pe care Teheranul îl primeşte de la Moscova în schimbul sprijinului acordat în conflictul din Ucraina. Pe măsură ce Iranul îşi extinde accesul la tehnologie de vârf din Rusia, ameninţarea la adresa intereselor şi aliaţilor Statelor Unite în Orientul Mijlociu creşte. Rusia nu doar că ajută Iranul să îşi întărească apărarea împotriva atacurilor viitoare, dar furnizează şi tehnologii militare avansate şi fonduri din vânzările de arme, permiţând astfel mullahilor să semene discordie şi violenţă în regiune şi nu numai.

Extinderea relaţiilor militare şi industriale în domeniul apărării dintre Iran şi Rusia reflectă modul în care decizia Rusiei de a lansa invazia la scară largă asupra Ucrainei a accelerat colaborarea dintre adversarii SUA. Deşi Iranul şi Rusia aveau deja o relaţie puternică în domeniul apărării înainte de februarie 2022, aceasta era în principal bazată pe achiziţionarea de arme ruseşti de către Teheran. Noile evoluţii au schimbat această paradigmă, slăbind capacitatea Moscovei de a refuza Iranului tehnologia de vârf şi, în unele cazuri, forţând Rusia să caute tehnologie iraniană.

După ce Ucraina a folosit cu succes dronele Bayraktar TB2 ale Turciei, Moscova a apelat la Iran pentru a suplini golul în războiul cu drone. În ultimii doi ani, dronele au devenit elementul central al relaţiei de apărare dintre cele două ţări. Iranul a început să transfere drone de atac şi de supraveghere către Rusia în august 2022, iar Moscova a desfăşurat drone iraniene în atacuri împotriva ţintelor ucrainene pentru a copleşi apărarea antiaeriană limitată a Ucrainei.

Dronele iraniene sunt produse în masă şi ieftin, iar interceptarea lor cu rachete scumpe cu timpi de producţie îndelungaţi devine costisitoare. În ciuda încărcăturii utile relativ mici, acestea provoacă daune semnificative locuinţelor civile, infrastructurii energetice şi forţelor de pe front. Până la sfârşitul lunii februarie, Rusia lansase aproximativ 4.600 de drone de concepţie iraniană asupra Ucrainei.

Propulsate de motoare achiziţionate ilegal de la o companie germană, dronele Shahed-136 costă între 20.000 şi 50.000 USD pe unitate. Deşi Iranul a obligat Rusia să plătească un preţ semnificativ (193.000 USD) pentru aceste drone, cheltuiala este totuşi mică în comparaţie cu costurile de producţie a rachetelor Kalibr, KH-101 sau Iskander. Rusia a achiziţionat know-how iranian şi a înfiinţat o fabrică în Tatarstan pentru producţia internă a dronelor, asamblând Shahed-uri şi producând multe dintre componente în interiorul ţării. Totodată, inputurile de vârf, cum ar fi motoarele, microelectronica şi optica, sunt produse sau procurate din China.

Moscova vizează acum producţia a 6.000 de drone pe an până vara viitoare şi există dovezi că inginerii ruşi au îmbunătăţit designul acestora, inclusiv prin aplicarea unor acoperiri care le fac mai puţin vizibile pentru radar.

Pe lângă utilizarea forţei de muncă a adolescenţilor din şcoli din apropiere pentru asamblarea dronelor, Rusia recurge şi la propaganda anti-occidentală, la salarii mai mari şi la relaţii cu persoane influente din locuri precum Uganda pentru a atrage talente inginereşti din Africa şi a spori producţia.

Legăturile tot mai strânse dintre Moscova şi Teheran, născute dintr-un amestec de necesitate, convergenţă de interese şi nevoie disperată de tehnologie, vor rămâne în atenţia Occidentului. Rolul Iranului în atacurile Hamas din 7 octombrie asupra Israelului a fost parţial un cadou pentru Rusia, reducând presiunea asupra forţelor ruse din Ucraina şi provocând fisuri în alianţa occidentală.

După cum reiese din această relaţie simbiotică de apărare, Rusia şi Iranul consideră că războaiele împotriva Israelului şi Ucrainei sunt indisolubil legate, iar Occidentul ar fi imprudent să le trateze separat.