Cincizeci de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy, la Dallas
La data de 22 noiembrie se împlinesc 50 de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy, unul dintre preşedinţii cei mai apreciaţi ai SUA. JFK a avut puţin timp la dispoziţie, dar a lăsat o amprentă adâncă în conştiinţa americană. Combinaţia de idealism, tinereţe şi inteligenţă pe care le-a reprezentat a fost suficientă pentru a lăsa o moştenire importantă, notează vineri ziarul spaniol Las Provincias.
Jake, cum era alintat în tinereţe, s-a făcut remarcat de când era student la Istorie şi Relaţii Internaţionale la Universitatea Harvard şi ca ofiţer de marină în războiul din Pacific. În cariera de deputat şi apoi de senator nu s-a remarcat prin nimic special, în afară de a reprezenta interesele statului Massachusetts, de a lupta cu problemele sale grave de sănătate, care au fost pe punctul să-l îndepărteze definitiv din viaţa activă, şi - un lucru important pentru spanioli - de a susţine eforturile Spaniei de a intra în Naţiunile Unite în 1955.
După dublul mandat al venerabilului Dwight D. Eisenhower, Kennedy s-a decis să-i succeadă. În toamna anului 1960, la doar 43 de ani, necunoscutul senator l-a depăşit în scrutinul prezidenţial cu puţine voturi pe vicepreşedintele republican Richard Nixon, în parte datorită imaginii sale bune la televizor. Discursul său inaugural, care începea cu: "Flacăra a trecut la o nouă generaţie de americani. Vom plăti orice preţ pentru a asigura succesul libertăţii. Nu vă întrebaţi ce poate face ţara pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru ţară", a fost începutul unui moment magic.
S-a înconjurat de minţi luminate, aşa numiţii "egg-heads", proveniţi de la cele mai bune universităţi sau colaboratori ai foştilor preşedinţi F. D. Roosevelt şi Harry Truman. Împreună cu soţia sa, Jackie Bouvier, JFK a deschis porţile Casei Albe artelor şi culturii. Kennedy a creat un noul stil de a comunica, bazat pe emoţii care îi atrăgea pe tineri. Graţie puterii sale estetice şi viziunii sale utopice, din preşedinţia sa au rămas în amintire mai mult punctele luminoase decât cele sumbre.
Bobby Kennedy, frateel lui JFK şi succesorul său politic, a prezis într-un discurs din 1968 că, în pofida tensiunilor rasiale din ţară, 'în următorii 40 de ani un cetăţean de culoare ar putea deveni preşedinte'. Când s-au împlinit patruzeci de ani, în ianuarie 2008, Caroline Kennedy, fiica lui JFK, i-a oferit sprijinul lui Barack Obama, într-un articol intitulat 'Un preşedinte ca tatăl meu', scoţând în evidenţă capacitatea transformatoare a ambelor figuri: primul american de origine irlandeză şi catolic ales preşedinte şi primul preşedinte afro-american cu şanse de a deveni preşedinte.
