Cinci promisiuni ale preşedintelui Putin
'Liderul naţional' Vladimir Putin a fost nevoit să plătească pentru triumful său un preţ ridicat. Înainte de alegeri Putin a promis o majorare substanţială a pensiilor şi a salariilor pentru profesori şi medici. Costul total al unui asemenea pas este estimat la 5 miliarde de ruble. De asemenea, în încercarea de a câştiga voturi, Putin a mai mizat pe atitudinile naţionaliste şi pe vechile aspiraţii imperiale ale ruşilor. Astfel, el a promis o majorare uriaşă a cheltuielilor pentru apărare. Acest lucru i-a permis să-şi păstreze loialitatea milioanelor de militari ruşi, notează săptămânalul german Focus.
De unde vor fi luaţi bani pentru a onora toate aceste promisiuni, nu ştie nimeni, iar aceasta este prima mare problemă a lui Vladimir Putin. Dacă preţul la petrol - şi împreună cu acesta veniturile statului - nu vor ajunge la un nivel spectaculos, Putin are doar două alternative: fie să desigileze rezervele valutare şi să contracteze credite pe termen lung, fie, dacă ar fi să urmeze exemplul colegilor săi europeni, să ţintească veniturile prietenilor şi persoanelor sale de încredere, mulţi dintre care primesc astăzi sume gigantice, şi ale elitei care îi sprijină sistemul: de exemplu, ale imensei armate de funcţionari şi bugetari.
Potrivit Focus, a doua problema a lui Putin o constituie 'presiunea străzii'. Putin le poate permite demonstranţilor să facă tot ce doresc, însă, într-un sistem care se bazează în mare pe violenţă şi pe frică, acest lucru este perceput ca slăbiciune şi pe termen lung va submina puterea lui Putin. Pe de altă parte, acţiunile de violenţă împotriva demonstranţilor ar putea alimenta şi mai mult nemulţumirile şi ar putea scoate în stradă şi mai mulţi oameni.
În prezent, Putin 'face slalom': nu se ştie dacă din incertitudine sau din raţiuni tactice, continuă publicaţia germană. Poate că, pe de o parte, el speră să-i liniştească pe adepţii cursului dur din propriile rânduri, iar pe de altă parte - să nu atragă faţă de opoziţie simpatii inutile şi să o ţină sub teroare. Însă, nu este exclus ca efectul să fie unul contrar: adepţilor deciziilor ferme acest curs le-ar putea părea prea blând, în timp ce opoziţia poate fi încinsă şi printr-o 'intimidare nesemnificativă' din punctul de vedere al lui Putin.
Drept o a treia problemă Focus semnalează faptul că, în opinia criticilor, Putin a supus presa, parlamentul, justiţia şi partidele, creând pentru o perioadă impresia că deţine controlul asupra situaţiei, că Rusia este din nou unită şi dirijabilă. În realitate, potrivit acestor critici, lipsa unei vieţi politice reale, a concurenţei de idei, a împărţirii puterii şi a unei cât de cât concurenţe politice a dus la stagnare. Partidul 'Rusia Unită' reprezintă astăzi pentru Putin mai degrabă o povară decât un instrument politic eficient.
În tumultoşii ani care au trecut, secarea landşaftului politic din Rusia a fost pentru Putin mai degrabă un avantaj, decât un neajuns. Astăzi lucrurile stau exact invers: atitudinile protestatare ale populaţiei nu au momente de respiro, iar oamenii nu-şi permit să oscileze. Dimpotrivă, la demonstraţiile pro-Putin bugetarii - în special profesorii şi medicii - sunt aduşi în mod forţat. În multe cazuri, tocmai din acest motiv ei devin adversarii sistemului, opinează publicaţia.
A patra problemă o constituie, potrivit Focus, relaţiile cu Occidentul. Putin şi anturajul său au folosit iniţial, din raţiuni tactice, atitudinile antiamericane răspândite în societate încă din vremurile sovietice: pentru a distrage populaţia de la problemele interne. Acum, însă, din ce în ce mai multe semne indică faptul că Putin însuşi a crezut în propaganda sa. În spatele demonstraţiilor de protest el vede mâna SUA, pentru el participanţii protestelor nu sunt cetăţeni nemulţumiţi, ci duşmani şi trădători ai Rusiei. O asemenea interpretare vicioasă poate duce la erori dramatice, atenţionează săptămânalul.
În acelaşi timp publicaţia menţionează că elita pro-Putin are în Occident vaste interese economice şi este interesată în lipsa oricăror bariere economice sau politice în faţa activităţii lor din străinătate, inclusiv pentru că preferă garanţiile unui stat de drept anarhiei din propria ţară. Dacă noul-vechiul preşedinte va provoca Occidentul la o reacţie mai dură - de exemplu, prin măsuri prea vehemente împotriva opoziţiei - el ar putea avea probleme cu propriii adepţi, se spune în articol.
'Adepţii lui Putin recunosc problemele cu sistemul de drept şi corupţia, în timp ce criticii declară că această corupţie şi lipsă a legii constituie de fapt bazele sistemului actualei puteri', astfel descrie Focus cea de-a cincea problemă. Potrivit unor persoane care cunosc mersul lucrurilor în Rusia, în această ţară se poate cumpăra absolut orice: de la ştampila unei firme până la permisul de conducere, de la un loc de muncă în poliţie până la gradul de general.
Într-o asemenea situaţie, realizarea imediată a atât de necesarei modernizări industriale şi de infrastructură este un lucru practic imposibil. Într-o perspectivă pe termen lung, Rusia nu-şi va putea menţine nivelul de viaţă şi aşa destul de scăzut - 14 la sută dintre cetăţenii ruşi trăiesc sub pragul sărăciei - fără reforme profunde şi schimbări reale în politică şi societate. Da, asemenea reforme ar putea submina fundamentul puterii lui Putin, însă prăbuşirea nivelului de trai va face exact acelaşi lucru, conchide Focus.
