Cele mai poluate oraşe din România
Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului (I.A.R.C.), un organism specializat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.) a inclus poluarea din aer în categoria factorilor cancerigeni, alături de azbest şi tutun şi a publicat recent cifre îngrijorătoare pentru România. Potrivit experţilor gradul de poluare este direct proporţional cu bolile dezvoltate de români. În cele ce urmează vă prezentăm cele mai poluate oraşe din ţară.
Iată care sunt cele mai poluate oraşe din România
Pe primul loc se află Iaşiul cu 54µg/m3 (microgram pe metru cub de aer), urmat de Timişoara cu 51µg/m3 şi Craiova cu 49µg/m3.
Bucureştiul ocupă locul patru în această listă cu 48µg/m3, fiind urmat de Botoşani (29µg/m3), Bacău (27µg/m3), Oradea (26µg/m3), Buzău (22µg/m3) şi Galaţi (18µg/m3).
Şi totuşi la polul opus, Cluj Napoca este capitala europeană a aerului curat, potrivit unui clasament realizat de revista franceză “We Demain”, împreună cu asociaţia Respire. Datele clasamentului arată că oraşul Cluj este cel în care nu s-a înregistrat nicio depăşire a pragului de particule în suspensie, dioxid de azot şi ozon.
Singurul oraş european care a înregistrat o performanţă similară este Edinburgh, capitala Scoţiei, însă Clujul stă mai bine la capitolul aer curat, deoarece în oraşul transilvănean s-a înregistrat o concentraţie mai redusă de dioxid de azot decât în cel din metropola Scoţiei. Datele provin de la Agenţia Europeană pentru Mediu.
Bucureştiul apare şi el în clasamentul dat publicităţii de revista din Franţa. Capitala României ocupă locul 66, în zona de mijloc a clasamentului, imediat sub Berlin, dar peste Atena, Lisabona, Praga, Budapesta, Viena, Paris, Roma şi Londra. Timişoara este şi ea pe poziţia 60 în acest clasament. Oraşele de la sud de Dunăre par a fi cele mai poluate.
Care sunt factorii determinaţi ai poluării în oraşele din România
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc).
Sunt două categorii de poluanţi: poluanţii biodegradabili - substanţe, cum ar fi cele conţinute în apa menajeră, care se descompun rapid prin procese naturale. Aceşti poluanţi devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Şi poluanţii nedegradabili - substanţe care nu se descompun sau se descompun foarte lent, în mediul natural.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon şi compuşi organici proveniţi din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii şi dioxid de sulf de la impurităţile din combustibili. În timp ce smogul reacţionează cu oxigenul, acizii organici şi sulfurici se condensează sub formă de picături, întreţinând ceaţa. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
Pulberile în suspensie şi ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuţi în prezent ca cei doi poluanţi care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe termen lung şi cele maxime la aceşti poluanţi variază ca gravitate şi impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la decesul prematur. În ultimii ani, este posibil ca până la 40% din populaţia urbană a Europei să fi fost expusă la concentraţii ambientale de pulberi în suspensie grosiere (PM10) peste limita UE stabilită pentru protejarea sănătăţii umane. Este posibil ca până la 50% din populaţia care locuieşte în zonele urbane să fi fost expusă la niveluri de ozon care depăşesc valoarea ţintă a UE.
Sursele cele mai importante de poluare, identificate ca având o contribuţie semnificativă la creşterea concentraţiilor de PM10 sunt traficul rutier, activităţile industriale, şantierele de construcţii, lucrările de modernizare, reabilitare drumuri şi încălzirea rezidenţială din aglomerările respective, după caz. De asemenea procesele industriale şi utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă; agricultură; tratarea deşeurilor; erupţiile vulcanice; praful aeropurtat; dispersia sării marine şi emisiile de compuşi organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.
În timp ce ecologiştii cer măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi calitatea aerului, eforturile de a reduce poluarea sunt complicate din punct de vedere politic. De exemplu, politicile UE care încurajează utilizarea de motoare diesel pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră contribuie la niveluri mai ridicate de azot.
Deşi am arătat mai sus lista celor mai poluate oraşe din România, care sunt factorii care o determină, problema poluării rămâne o dezbatere la nivel teoretic care ne sperie şi nu, care aparent ne preocupă, dar în realitate ne lasă indiferenţi pentru că nu ne afectează în mod direct sau destul de vizibil încât să luăm măsuri.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
