Cel mai mare dezastru maritim: scufundarea Titanicului

Vasul Titanic, cel mai luxos din epoca sa, a ridicat ancora din portul britanic Southamptom în 10 aprilie 1912, pentru prima şi ultima sa călătorie între Europa şi Statele Unite, vasul lovind un aisberg în 14 aprilie.

Ziarele au scris că urma să transporte zece milionari şi zeci de milioane de dolari în aur şi bijuterii. Mai multe persoane foarte bogate - proprietarul Titanicului John Pierpont Morgan, Lord William James Pirrie, preşedintele companiei Harland and Wolff, care a construit Titanicul, şi soţii Alfred W. Vanderbilt – intenţionau să meargă în călătoria de inaugurare, dar s-au răzgândit.

Patru zile mai târziu, în 14 aprilie, a lovit un aisberg în oceanul Atlantic, iar la primele ore ale zilei de 15 aprilie s-a scufundat.

Coliziunea a dus la avarierea unei bucăţi de 100 de metri din chilă, iar apa a intrat în cinci compartimente teoretic ermetice. În acelaşi timp, apă s-a infiltrat şi în al şasea compartiment.

Vasul era împărţit în 16 astfel de compartimente, care nu erau însă conectate coresponzător cu puntea de deasupra. În consecinţă, au fost inundate unul după altul. Ceea ce a dus la dezastru.

Arhitectul naval Thomas Andrews spune că Titanicul ar fi putut să îşi continue călătoria cu patru compartimente inundate.

Pe lângă coliziunea cu aisbergul, un factor care a jucat un rol important în tragedie a fost că vasul călătorea cu o viteză mare.

În plus, bărcile de salvare aveau o capacitate totală de 1.178 de persoane, în timp ce pe vas se aflau 2.224 de oameni.

Aceasta nu a fost, însă, o încălcare a regulilor pentru siguranţă maritimă din perioasa respectivă. Potrivit normelor, care datau din 1899, un vas de pasageri cu o masă de peste 10.000 de tone trebuia echipat cu cel puţin 16 bărci de salvare. Titanicul avea 20.

Cel puţin 1.496 de persoane şi-au pierdut viaţa în dezastru, iar circa 700 de oameni au supravieţuit. Aceasta a fost cea mai mare tragedie din istoria maritimă.

Poate că dezastrul ar fi fost de proporţii mai mici, dacă echipajul şi-ar fi dat seama la timp de amploarea problemei. Astfel, bărcile au fost umplute în medie la numai 60% din capacitate.

La 100 de ani de naufragiu, epava Titanicului intră în patrimoniul UNESCO. Începând de sâmbătă, statele semnatare ale Convenţiei din 2011 pentru apărarea patrimoniului cultural subacvatic pot să împiedice distrugerea, jefuirea, vânzarea sau distribuţia neautorizată a obiectelor găsite la locul scufundării. De asemenea, pot lua măsurile necesare pentru a proteja epava şi a se asigura că rămăşiţele victimelor sunt tratate cu demnitate.

Ţările pot şi să confişte obiecte despre care cred că au fost luate ilegal de pe vas şi să îşi închidă porturile pentru navele care nu respectă prevederile Convenţiei în timpul lucrărilor de cercetare.