Ce sta in spatele protestelor din lumea araba?

Evenimentele din Orientul Mijlociu si Africa de Nord au, probabil, aceleasi cauze ca evenimentele din 1970, in America Latina si Africa de Sud, precum si evenimentele dupa 1989 din Europa Centrala si de Est si fosta Uniune Sovietica . Sufletul arab nu accepta lumea occidentala - asa au crezut in mod eronat multi oameni neinformati, condusi de prejudecatile lor. In acelasi timp, se scapa din vedere faptul ca arabii pot, din motive intemeiate, sa fie furiosi pe dictatura din tarile lor.

Somajul, coruptia, brutalitatea in suprimarea demonstratiilor pasnice si incompetenta – toate au jucat un rol in fiecare val de democratizare incepand cu anul 1970. Asa-numitul regim autoritar al lumii arabe este supus loviturilor puternice a 340 milioane de arabi, sustinuti de retelele de socializare, cum ar fi Twitter, Facebook, stiri pe Internet, de canalul de stiri Al-Jazeera si reteaua de televiziune. Sustinatorii lui Moammer Gaddafi, cum ar fi Mugabe din Zimbabwe, Chavez din Venezuela si guvernul chinez, urmaresc doar propriile interese.

Tunisia

Cine ar fi prezis ca sinuciderea tanarului de 26 de ani Mohammed Bouaziz, absolvent universitar, caruia politia i-a refuzat dreptul de a vinde legume pe strazile orasului sau, va provoca proteste in Tunisia, care s-au raspandit ulterior in intreaga Africa de Nord? Douazeci si trei de ani de indiferenta fata de soarta majoritatii tunisienilor a presedintelui Ben Ali au contribuit la prabusirea guvernului sau.

Poporul din Tunisia isi revendica demult dreptul la vot, educatie si indrumare spirituala. O treime din populatie utilizeaza Internetul si doua milioane au pagini pe Facebook. Aceasta comunicare le-a dat curajul sa tinda spre o viata mai implinita. Se pare ca in genele umanitatii este inradacinata nazuinta de bucurie de viata, de a gandi si exprima liber, in corelatie cu capacitatea de a supravietui si cu instinctele antreprenoriale. Intr-unul dintre mesajele electronice, starea de spirit a oamenilor este descrisa dupa cum urmeaza: "Sufletele tunisienelor ard". Cand militarii au inceput in mod deschis sa refuze indicatiile de deschidere a focului asupra demonstrantilor, regimul a luat sfarsit.

Egipt

Probabil ca revolutia democratica in Egipt, a fost cauzata de incercarea lui Hosni Mubarak de a-l numi ca succesor pe fiul sau Gamal. Protestele de la Tahrir Square au primit sprijinul aliantei grupurilor pro-occidentale, in care unul din membri este laureatul Premiului Nobel pentru Pace, El Baradei, in plus, Fratia Musulmana a ramas izolata. Actiunile pasnice organizate ale opozitiei au inspirat toata lumea. Armata, apreciind sprijinul mondial al opozitiei si al intentiilor sale, a reactionat loial fata de cetatenii sai.

Dennis Ignatius, fostul Inalt Comisar al Malaeziei in Canada, a rezumat evenimentele in acest fel: "Mai mult de doua saptamani, egiptenii au iesit in strada cerand libertate si sfarsitul tiraniei indelungate. Au fost impuscati, batuti, arestati si discreditati, dar n-au putut fi opriti. Numarul de protestatari crestea cu fiecare incercare de a impune tacere sau distruge constiinta. Ei au aspirat la acele drepturi fundamentale pe care occidentalii spun ca omul le are de la nastere".

Bahrain

Jurnalistul american Tom Friedman ofera o viziune interesanta asupra evenimentelor din Bahrain: "In timp ce Facebook ocupa oameni din toata lumea cu Egipt, Tunisia si Bahrain, nu trebuie de uitat de Google Earth ... Pe 27 noiembrie 2006, seara, in ajunul alegerilor parlamentare din Bahrain, Washington Post citeaza cuvintele lui Mahmoud, care locuieste intr-o casa cu toata familia sa numeroasa. Se pare ca el s-a dezamagit mai tare cand s-a uitat in Google Earth, la Bahrain si a vazut ca teritorii largi din tara sa nu sunt populate, in timp ce zeci de mii de siiti, majoritatea saraci, se aglomereaza in zone dens populate. "Familia noastra din 17 oameni care traieste intr-o casa mica supraaglomerata, ca multe alte familii in partea de sud a orasului. Dar priviti pe Google Earth si veti vedea cate palate si cum Al-Khalifa (familia sunita la conducere) a privatizat tot restul teritoriului".

Cand au inceput protestele, regele din Bahrain, de teama democratizarii, a deschis focul asupra demonstrantilor, incident in urma caruia au fost sute de oameni ucisi si raniti. Sub pretextul Consiliului de Cooperare al Statelor Arabe din Golf, aparent pentru a preveni influenta Iranului, in tara au intrat trupele Arabiei Saudite.

Proteste pe strazile din Tunis, Egipt si Bahrain au condus la proteste in Libia, Algeria, Iran, Iordania, Maroc, Siria si Yemen.

Libia

 ONU a adoptat doctrina responsabilitatii de protectie R2P (Responsibility to protect), aplicata in cazul in care regimul de guvernamant in tara incepe sa actioneze impotriva poporului sau. Exact aceasta are loc acum in Libia, rezultatul este inca necunoscut, dar putem spera la succes.

Este de inteles, ca un Gaddafi ramas la putere in Tripoli va incerca probabil sa joace rolul unui alienat, la fel ca in momentul exploziei Lockerbie si in alte cazuri de terorism international pe care le-a comis, finantat sau organizat. In rezolutiile Consiliului de Securitate din 1970 si 1973 trebuie sa fie gasita oportunitatea pentru apararea in continuare a poporului libian.

Ziarul francez "Le Monde" a scris recent ca Uniunea Europeana, eventual cu sprijinul arabilor, va intreprinde o misiune umanitara auxiliara pentru a ajuta cei 300 mii de locuitori de Misurata. Pentru acordarea acestei asistente, probabil va fi nevoie de sprijin militar, si Rezolutia din 1973 permite sa fie utilizate "toate mijloacele necesare pentru a ajuta populatia civila".

Crearea Democratiei

Libertatea a devenit aspiratia majoritatii arabilor si pentru ce sunt dispusi sa lupte. Multe guverne occidentale si oameni de afaceri considera ca cel mai bine este sa interactionezi cu dictatorii. Sunt multi indici ca toti oamenii, indiferent de cultura sau confesiune religioasa, doresc sa decida singuri cum vor fi condusi.

Jeremy Kinsman, fostul sef al misiunii, compusa din 15 tari sau organizatii, inclusiv UE si Rusia, autorul Ghidului pentru diplomati despre sustinerea dezvoltarii democratice, a scris recent despre lumea araba: "pentru democratie nu exista nici un sablon. Fiecare se dezvolta pe calea sa, in functie de traditiile si gradul de pregatire. Pentru a fi recunoscuta de popor, democratia trebuie sa demonstreze in continuare rezultate semnificative - transparenta, echitate si progres economic, care sa duca la bunastare".

Pentru 33 de state membre ale Ligii Arabe, a caror populatie este predominant musulmana, un rol important il joaca in ce masura guvernul democratic va urma cerintele Coranului: "Ordona ce-i drept si interzice ce-i gresit."

Cand Indonezia, cea mai mare din democratiile musulmane, a organizat in 2009 alegeri parlamentare, popoularitatea partidelor extremiste a scazut semnificativ. Cei mai multi alegatori au fost preocupati de posibila pierdere a unui guvern bun, a locurilor de munca si cresterii economice. In general, s-a redus sprijinul pentru partidele fundamentaliste. La fel, in timpul alegerilor in 2008 din Malaezia, majoritatea a votat pentru partidele care au promis o conducere buna la guvernare. Partidele care au doar platforme religioase au esuat. In cele patru state mari, alegatorii, doua treimi din care sunt musulmani, au votat impotriva prezentei acestor partide in guvern.

Concluzie

Atunci cand in 1989 est-europenii au optat impotriva comunismului, Occidentul s-a bucurat pentru ei. Cand calugarii birmanezi au protestat in 2007 impotriva guvernului militar, Occidentul i-a inspirat si a insistat ca generalii sa elibereze tara. Atunci cand guvernul iranian a inabusit sangeros protestele pasnice, dupa manipularea alegerilor prezidentiale din 2009, Occidentul a cerut pedepsirea inculpatilor.

Inca nu erau pregatiti pentru un dialog privind schimbarea. Din partea tiranilor nu se observa vreo dorinta de a pasi intr-un viitor democratic. N-a existat niciun indiciu ca oamenii care si-au sacrificat viata pentru reforme, sunt gata si pentru conducere rationala a tarii. Am realizat ca, dupa ani de tiranie, tranzitia va fi dificila. In cele din urma, democratia se raspandeste peste tot si evolueaza in continuare. Noi credem ca libertatea va castiga, ca democratia este o forta irezistibila.

Este o transformare pe care am asteptat-o si un raspuns dat islamismului radical, in care nu mai credem. Trebuie sa fim incantati de faptul ca democratia si libertatea au mobilizat popoarele arabe. Occidentul n-ar trebui sa puna securitatea, in sensul "stabilitatii", mai presus de adevarata libertate si democratie.

Nu trebuie sa admitem frica in fata islamismului radical, care nu ne-ar fi permis sprijinirea aparitiei democratiei arabe. De asemenea, nu putem avea incredere in subtilitatea mercantila a tiranilor mercenari, care merg pe calea suprimarii islamismului radical prin dictatura. Exista o cale mai buna, si anume: calea de libertate si democratie, pe care a ales-o lumea araba. Ei nu trebuie sa ramana singuri si nu trebuie sa astepte in zadar sprijinul popoarelor din intreaga lume.

Astfel, imi exprim angajamentul puternic de a sprijini democratia, ca o componenta importanta a politicii externe si de dezvoltare a fiecarei tari, in care educatia este pentru toti, iar guvernarea legii si egalitatea este garantata prin Constitutie.

Samuel Huntington gresea in mare masura, vorbind despre "lupta dintre culturi". Pe langa multe alte lucruri, el n-a reusit sa realizeze ca demnitatea umana in lumea de astazi este una.

Discursul dlui David Kilgour la forumul parlamentar al Comunitatii Democratiilor in Parlamentul European din 11 aprilie 2011 la Bruxelles.

Fost deputat parlamentar canadian si procuror al coroanei, David Kilgour a fost, de asemenea, Secretar de Stat pentru regiunea Asia-Pacific, America Latina si Africa. El militeaza pentru libertate si demnitate umana in Darfur, si mai ales in China. Impreuna cu David Matas a scris cartea "Recoltarea sangeroasa: Uciderea practicantilor Falun Gong pentru organele lor” - un raport independent despre investigatiile efectuate in China relativ la uciderea pentru organe a adeptilor miscarii spirituale Falun Gong.