Ce se întâmplă când pui un băiat să lovească o fată? (video)

Un experiment mai puţin obişnuit a fost realizat de cei de la site-ul italian Fanpage.it, menit să tragă un semnal de alarmă vizavi de violenţa împotriva femeilor.

Jurnalistul Luca Lavrone a avut ideea inedită de a pune faţă în faţa câţiva băieţi cu vârste între 7 şi 11 ani şi o fată. Întrebaţi mai întâi ce vor să se facă când vor fi mari şi de ce, puştii au dat răspunsuri diferite. Poliţist, pompier, brutar, pizzar, au fost unele dintre meseriile alese, având ca scop final protejarea oamenilor după cum au spus ei, cu excepţia viitorului pizzar, care a declarat nostim că lui îi place pizza. Mai departe copiii au fost rugaţi să socializeze cu Martina, fata apărută lângă ei. La început au fost rugaţi să spună ce le place la ea, iar răspunsurile fâstâcite au fost în funcţie de preferinţele fiecăruia: ochii, părul sau mâinile, câţiva chiar complimentînd-o direct. Apoi, au fost rugaşi să o atingă printr-o mângâiere, după care să se strâmbe la ea, iar băieţii au reacţionat cu multă naturaleţe. La un moment dat, brusc, jurnalistul le cere băieţilor să o pleznească. Însă toţi au reacţionat cu surprindere, şocaţi de cererea făcută şi au refuzat să facă acest lucru.

“De ce?” este întrebarea care a stat pe buzele tuturor la vizionarea filmului, cât şi a jurnalistului. Şi fiecare dintre ei a avut un argument propriu împotriva violenţei: „Nu voi face asta!” „Pentru că e o fată!”, „Pentru că nu trebuie să loveşti o fată!”, „Pentru că nu vreau să o rănesc!”, „Isus nu vrea să ne lovim între noi”, „Fetele nu ar trebui să fie lovite nici măcar cu o floare!”. Însă cele mai emoţionante cuvinte au fost rostite de băieţelul de 11 ani: „Pentru că sunt un bărbat!”.

Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, este încă prezentă în societatea secolului 21. Potrivit O.N.U., la nivel mondial, aproximativ 70% dintre femei, indiferent de rasă, etnie, vârstă sau educaţie, sunt supuse, de-a lungul vieţii, cel puţin unei forme de violenţă. Sensibilitatea subiectului abordat, construirea relaţiilor de familie pe un model patriarhal, existenţa unor stereotipuri care fac ca violenţa să fie acceptată chiar şi de către victime, au împiedicat, în unele ţări UE, stabilirea dimensiunii reale a fenomenului. Din păcate copiii din familiile violente învaţă că este acceptabil ca un bărbat să lovească o femeie; că violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei, că bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt masculi adevăraţi, exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune. Într-o familie violentă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.

Însă nu este de vorba şi de copiii aleşi pentru acest experiment social, care au înţeles faptul că violenţa domestică nu trebuie să existe nici măcar în lumea copiilor.