Ce caută Iranul în Africa?
Preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, se află într-un turneu fulger pe continentul african în cadrul căruia vizitează trei ţări - Benin, Niger şi Ghana - de mare interes economic şi politic pentru regimul ayatollahilor. Nigerul este al patrulea producător mondial de uraniu, minereu care este transportat pentru a fi exportat în porturile din ţara vecină Benin şi faţă de care Teheranul manifestă un interes deosebit, notează marţi ziarul ABC.
Un raport publicat în aprilie de think tank-urile americane Carnegie Endowment for International Peace şi Federation of American Scientists, arată că 'rezervele de uraniu estimate ale Iranului sunt departe de a fi suficiente pentru a alimenta programul său nuclear'. Ahmadinejad a ţinut totuşi să asigure că nu acesta este scopul turneului său african. 'Nu avem nevoie de bomba atomică. (..) Nu sunt bombele atomice cele care ameninţă lumea, ci morala şi valorile în declin ale culturii occidentale', a spus el imediat după ce a aterizat la Cotonou, capitala economică a Beninului.
Preferinţa Iranului pentru continentul african nu este nouă. În octombrie anul trecut, guvernul de la Teheran a trimis două fregate de război Sudanului în semn de 'ajutor şi prietenie'. Motivele erau însă altele. Venirea celor două nave avea loc la o săptămână după ce o fabrică de armament din capitala sudaneză a fost bombardată provocând moartea a cel puţin două persoane. Un atac pe care preşedintele Omar Hassan al Bashir l-a legat direct de Israel.
Prezenţa navelor de război este o dovadă a solidelor relaţii politice şi diplomatice dintre Sudan şi Iran', a spus atunci purtătorul de cuvânt militar sudanez, Savarmi Khaled Saad, care a evitat să facă o legătură între cele două evenimente. Deşi, cu câteva ore înainte, guvernul sudanez emisese un comunicat în care condamna agresiunea asupra fabricii de armament, pe care a calificat-o drept 'un asalt brutal din partea statului Israel'. Executivul sudanez a respins însă acuzaţiile că acolo se fabricau arme pentru Iran şi a acuzat Israelul de 'filtrare' a informaţiilor.
În acest 'război rece' există loc şi pentru diplomaţie. La începutul anului 2012, ministrul iranian de externe, Ali Akbar Salehi, a anunţat deschiderea a patru noi ambasade pe continentul african. Destinatarii sunt mai mult decât interesanţi: Somalia (în ultimii ani, Iranul a devenit unul din principalii parteneri economici ai ţării iar in capitala ţării, Djibouti, se află comandamentul SUA pentru Africa -Africom- cu un personal civil numeros), Sudanul de Sud (cel mai tânăr stat al lumii) şi Camerun (cheia spre vestul continentului).
Interesul umanitar al Iranului faţă de continent este mai vechi: în 2011 Teheranul a donat 43 de milioane de dolari pentru a combate foametea care a răvăşit Cornul Africii. În materie de colaborare militară relaţiile au fost însă mai strânse. În urmă cu cinci ani un raport al ONU denunţa sprijinul militar al Iranului faţă de Uniunea Tribunalelor Islamice din Somalia, o asociaţie pseudo islamistă -pe atunci la putere- din care s-a născut apoi gruparea islamistă Al Shabab (liderul său spiritual, Hassan Dahir Aweys, este fost membru al Tribunalelor), iar fostul lider somalez, şeicul Ahmed a fost chiar preşedintele Tribunalelor Islamice.
