Câteva dintre greşelile gramaticale frecvent întâlnite

Mulţi dintre noi am auzit sau văzut măcar o dată greşeli gramaticale sau lexicale în jurul nostru, între prieteni, colegi de muncă, dar şi la televizor. Fiecare poate greşi, fie din grabă, fie din neştiinţă. Important este să ne dăm seama şi să ne corectăm cât mai curând, pentru a nu continua greşelile în viitor. Am ales câteva dintre cele mai frecvente greşeli gramaticale pe care le-am observat de-a lungul timpului.

Greşeli de lexic şi semantică:

Pleonasme

Panaceu universal (panaceu- medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală);

Fizionomia feţei (fizionomie – totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip);

Contrabandă ilegală (contrabandă – trecere clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; prin Contrabandă – în mod ilegal, clandestin, pe ascuns);

Exemple ilustrative (exemplu – ceea ce serveşte drept model, ceea ce serveşte pentru a ilustra ceva);

Va urma în continuare (a urma – a duce mai departe un lucru început; a continua);

Anexez alături (a anexa, a alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva).

Greşeli gramaticale frecvent întâlnite:

- Între subiect şi predicat nu se pune niciodată virgulă, indiferent cât de lung este subiectul. Exemple de scriere eronată: Acest lucru, constituie o dovadă / Elevii şi studenţii, vor primi burse.

- Foarte frecvent se spune ''servici'' în loc de ''serviciu'', cum este corect.

- Cei mai mulţi dintre noi spunem ''pioneză'', pe când forma corectă este ''piuneză''. Însă, este atât de puţin folosită încât aceasta pare greşită.

- De asemenea, la singular, e corect să scriem şi să rostim plajă, uşă, mătuşă, în loc de plaje, uşe, mătuşe, cum se foloseşte des.

- ''Să aibe'' sau ''să aive'' este o altă greşeală des întâlnită. Forma de conjunctiv a verbului ''a avea'' este, pentru persoana a III-a singular şi plural, să aibă.

- Cuvântul ''vroiam'' (vroia sau vroiaţi) nu există în limbă literară, unde există verbele ''a vrea'', cu formele de imperfect ''eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreaţi, ei/ ele vreau'' (rar folosite), şi ''a voi'' cu formele de imperfect ''eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiaţi, ei/ele voiau''. În conjugarea verbului ''a vrea'' este deseori folosită forma de imperfect a verbului ''a voi'' pentru evitarea omonimiilor cu prezentul. În niciun caz nu vom folosi hibridul ''a vroi'', format prin contaminarea dintre ''a vrea'' şi ''a voi''.

- Am găsit cartea care o căutam. Deseori se spune ''care'' în loc de "pe care". Prepoziţia pe face diferenţa între subiect şi complement direct. Corect este: Am găsit cartea pe care o căutam.

- Mi-ar plăcea/ mi-ar place...va apărea/va apare. A doua variantă este foarte răspândită, deşi prima este corectă, în ambele cazuri.

Condiţional -optativ se formează din auxiliarul a avea (ar) şi infinitivul verbului de conjugat, iar infinitivul este ''a plăcea'', nu ''a place''.

- ''Cea mai bine plătită actriţă'' este greşit, corect este să spunem ''cel mai bine plătită actriţă'', pentru că acordul de gen nu are loc, având de- a face cu adverbul ''bine'', nu cu adjectivul ''bună''.

- În construcţia ''mă mai gândesc, vizavi de ceea ce mi-ai spus'', nu este corect cuvântul ''vizavi'', fiindcă acesta se foloseşte doar în context spaţial. Aici este corect să spunem ''faţă de'', ''în privinţa''...

- Deseori folosim în mod eronat construcţii precum: ''ca şi ingrediente'', ''ca şi prieten'', ''ca şi condiment'' etc. Forma corectă este ''ca ingrediente'', ''ca prieten'', ''drept condiment''. Pentru evitarea cacofoniei, putem utiliza sinonime: ''în calitate de'', ''pe post de'' etc. Folosită iniţial pentru evitarea cacofoniei, această structură ''ca şi'' a intrat în uz şi am ajuns să credem că este o formă corectă. Ea este bine de folosit numai când priveşte o comparaţie: ''Eu, ca şi George, am luat notă maximă la examen''. ''Ca şi'' nu înseamnă niciodată ''în calitate de''.

- Verbul ''a şti'' (la prezent conjugat astfel: eu ştiu, tu ştii, el ştie, noi ştim, voi ştiţi, ei ştiu) numai la persoana a II-a singular se scrie cu doi ''i'' (primul făcând parte din rădăcina verbului, iar al doilea fiind o desinenţă de persoană) doar la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), atât la forma negativă (tu (să) nu ştii) şi la forma pozitivă (tu (să) ştii).

- Altă greşeală frecvent întâlnită este folosirea adverbului ''decât'' în contexte afirmative când acesta, prin natură, se utilizează numai în contexte negative şi în comparaţii (“Iulia este mai inteligentă decât Andra”). Este corect să spunem: “Nu ştiu decât ceea ce am învăţat” şi greşit să spunem: “Ştiu decât ceea ce am învăţat”.

Acestea sunt numai o parte din greşelile de exprimare cel mai frecvent întâlnite în vorbirea curentă. Pentru a respecta limba literară şi a dovedi un nivel de competenţă lingvistică ce creează o impresie bună celor din jur, este bine să ne corectăm aceste greşeli cât mai curând posibil, în special dacă suntem într-un domeniu de comunicare şi relaţii publice.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.