Cât de adânc a penetrat propaganda rusească în România? Profesor de la Oxford: Eu n-am mai văzut un fenomen de acest fel în Europa

Cum îţi construieşti rezilienţa democratică în faţa propagandei şi a dezinformării? Ucraina şi Finlanda sunt două exemple relevante, analizate de profesorul de diplomaţie digitală de la Universitatea Oxford, Corneliu Bjola, în podcastul "This is the Story", realizat de Tudor Muşat.

De la lecţiile învăţate de Ucraina încă din 2014 în materie de comunicare strategică, până la modul în care Finlanda şi-a antrenat întreaga societate să răspundă campaniilor ruseşti de dezinformare, Corneliu Bjola vorbeşte despre importanţa unei reţele de comunicatori capabili să protejeze spaţiul public de naraţiuni toxice.

"Modelul cel mai bun construit de comunicare se observă în momentul de faţă la ucraineni. Şi ucrainenii l-au dezvoltat – toată lumea vorbeşte că a apărut acum, pe timp de război – nu, a apărut din 2014-2016, cu Dmitro Kuleba, care înainte să fie ministru de Externe a fost ministru pe Comunicare strategică, vreo 2 ani după Crimeea – că au înţeles un lucru esenţial: că un conflict nu se câştigă numai cu gloanţe, un conflict se câştigă şi în modul în care comunici. Deci ei, în momentul respectiv, au început să construiască o reţea instituţională.

Au început cu 40 de noduri, de unităţi în diferite instituţii, care au învăţat: măi, oameni, trebuie să comunicaţi în engleză, trebuie să comunicaţi în franceză şi trebuie să comunicaţi pentru un mediu nu din ăla diplomatic, tradiţional, în care vorbeşti eliptic şi cu mai multe acolade. Deci, trebuie să vorbeşti foarte direct. O să facă greşit şi el învaţă. O să fie riscuri, învaţă cum să faci asta. Astea sunt manuale. Ei au pregătit acest mod de comunicare, pentru că, mai ales în timpul războiului, nu trebuie să faci propagandă. Dacă începi să minţi, îţi pierzi credibilitatea.

Ştiu mai mult de modul în care ei au vorbit şi cum s-au angajat, pe urmă, şi cu elemente din societatea civilă. Pentru ei era critic şi rămâne critic, pentru că dacă tu nu îţi menţii suportul publicului internaţional, cum se întâmplă şi în România, pe urmă oamenii te văd, chiar şi dacă elitele vor să te susţină, apetitul politic pentru a confrunta o astfel de rezistenţă scade.

Deci, pentru ei era foarte esenţial să înţeleagă: măi, cum prezentăm, cum vorbim noi cu publicul european sau cu celălalt. A fost mai greu cu MAGA, n-au reuşit foarte bine, sau cu cel din Sudul Global, dar în Europa au reuşit, într-o anumită măsură, să menţină o atitudine destul de pozitivă. Eu, dacă aş fi acolo, aş încerca să am o echipă să o trimit la Kiev o săptămână, pe la toate instituţiile: măi, voi cum faceţi, ce faceţi, ce duceţi? Şi e foarte important şi pentru toate aceste naraţiuni care sunt implantate în sistemul românesc, vorbim de naraţiunile astea extremiste", a declarat Corneliu Bjola.

Cum combatem propaganda rusească din România

"Apropo, când vorbim de propagandă rusească în România, să nu ne gândim că a început cu o săptămână, două înainte de alegeri. Modul în care funcţionează este că ai o anumită încastrare de sisteme de dezinformare cu mult timp înainte, cu reţele de conturi. Şi ce mi s-a părut cel mai interesant este ce s-a întâmplat în timpul pandemiei, când vii şi cultivi genul ăsta de atitudini conspiraţioniste, anti-ştiinţă, în care nu mai crezi în nimeni şi în nimic.

Deci, în momentul în care tu nu mai crezi în autorităţi, nu mai crezi în ştiinţă, se creează un teren foarte emoţional, foarte fertil să plantezi tot felul de prostii. Oamenii se agaţă aşa, ca disperaţii, de un Mesia. Nu vine întâmplător. Eu n-am mai văzut un fenomen de acest fel în Europa. De-aia este cazul României foarte interesant. Da, poate să nu-ţi placă de Ciolacu, de Ciucă, am înţeles treaba. Dar să sari de acolo şi să îmbrăţişezi o persoană care vorbeşte cum vorbeşte şi să mai şi plângi când persoana respectivă e ceva care nu poate să-ţi placă... Trebuie cultivate în timp toate aceste naraţiuni care au existat.

Şi atunci ai nevoie de comunicatori. Vă mai dau un exemplu. Finlanda s-a confruntat cu agresiunea rusească de dezinformare de ani de zile. Mai ales când a văzut-o că începe să se mişte spre NATO. De exemplu, era problema cu copiii care aveau o relaţie familială mai dificilă şi venea statul şi îi lua în custodie. După care, apărea naraţiunea rusească că au fost luaţi şi daţi la cluburi de gay. Şi începea o istorie din asta rostogolită care scotea lumea în stradă dacă era ignorată.

Finlandezii au dezvoltat un sistem. Ăsta e un alt sistem interesant de urmărit, în afară de ucraineni: whole-of-society, deci întreaga societate pregătită pentru a rezista. Şi cum faci acest lucru? Pregăteşti iarăşi comunicatori nu numai la nivelul de instituţii, dar şi la nivelul, de exemplu, când s-a vorbit de cazul copiilor, la nivelul instituţiilor pentru protecţia copilului, cum ar veni la noi. Trebuie să trimiţi oameni care ştiu să vorbească şi credibili. Nu poţi să trimiţi oameni care, în sfârşit, tocmai luaseră o sacoşă de bani de undeva.

Asta înseamnă conceptul de whole-of-society, în care tu te pregăteşti de rezilienţa democratică."