Care este preţul prieteniei în politică?
Mihail Gorbaciov şi Erich Honecker făceau schimb de săruturi când se întâlneau, Gerhard Schroeder şi Oskar Lafontaine, fost secretar al Partidului Social-Democrat al Germaniei şi ulterior lider al partidului de stânga Die Linke, îşi zâmbeau în faţa camerelor de filmat, în timp ce Merkel şi Sarkozy demonstrează o încredere reciprocă absolută. Cât din aceste atitudini este sincer şi cât este jucat? Ce preţ are prietenia în politică?, se întreabă publicaţia germană Der Spiegel.
În general, ce înseamnă prietenia în lumea actuală, unde această noţiune pare să se transforme într-o marfă? Faptul că noţiunea de prietenie a devenit una extrem de perimată este demonstrat şi de uşurinţa cu care utilizatorii de reţele sociale precum Facebook îşi fac rost de noi prieteni.
Oricum, în politică prin noţiunea de 'prietenie' se înţelege oarecum altceva decât în viaţa privată şi de multe ori elemente din comunicarea personală a politicienilor se transformă într-un element de ordin politic. Astfel s-a întâmplat cu fostul cancelar federal al Germaniei, Helmut Kohl, care poza cu mare plăcere în faţa obiectivelor alături de fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov: atmosfera neoficială din întrevederile celor doi politicieni erau menite să demonstreze cât de bine se pot înţelege doi reprezentanţi ai unor sisteme politice diferite.
Cu toate acestea, în astfel de cazuri în spatele cadrului rămâne de obicei adevărul despre sinceritatea unor asemenea relaţii, subliniază Der Spiegel. Astăzi se poate şti cu la fel de puţină certitudine dacă Merkel şi Sarkozy se bucură sincer la fiecare întrevedere, după cum vor să demonstreze în faţa camerelor de filmat.
De altfel, niciun alt regim nu a fost atât de cunoscut pentru relaţiile sale 'prieteneşti obsedante la vârf' precum 'imperiul răului' Uniunea Sovietică. Iar actualele 'sărutări lejere' cu care fac schimb politicienii nu se compară câtuşi de puţin cu 'săruturile pătimaşe' de pe vremurile sovietice, constată publicaţia germană.
De multe ori, acele 'săruturi erau unele otrăvite', ironizează Der Spiegel, amintind de sărutul dintre liderul sovietic Mihail Gorbaciov şi liderul Germaniei de Est, Erich Honecker, care a conştientizat cu întârziere că i-a sosit şi lui rândul. Tocmai fotografia lui Hony şi Gorby sărutându-se a devenit imaginea caracterului extrem de mincinos pe care îl poate avea prietenia dintre politicieni.
Într-un mod mai puţin dramatic, însă fără să scape cu totul de scandal, s-a destrămat şi o altă prietenie politică: cea dintre Gerhard Schroeder şi Oskar Lafontaine. În final, Lafontaine a înfiinţat un nou partid, iar Schroeder a fost nevoit să-şi caute un nou prieten, îndreptându-şi alegerea spre 'democratul impecabil' Vladimir Putin.
De altfel, dacă cineva crede că în probleme de prietenie lucrurile stăteau altfel în vremurile de demult, acela se înşeală în mod categoric. Chiar şi vechii romani, cărora omenirea le datorează într-un fel bazele spirituale şi abordările filosofice ale noţiunii de prietenie, au procedat cu aceasta într-un fel destul de pragmatic, făcând apel la diverse variaţiuni pe această temă, iar cea mai răspândită variantă a prieteniei era utilizarea ei 'în interes reciproc', conchide Der Spiegel.
