Caracatiţa corupţiei care sugrumă România. Ce spune un cunoscut istoric despre planul lui Nicuşor Dan de a combate fenomenul endemic
Istoricul Cosmin Popa a opinat, în podcastul Magdei Grădinaru de la Rock FM, că problema corupţiei – introdusă de preşedintele Nicuşor Dan în noua Strategie Naţională de Apărare a României – afectează direct funcţionarea instituţiilor statului, slăbeşte capacitatea de răspuns la ameninţări externe şi întreţine ineficienţa administrativă.
Expertul atrage atenţia că vulnerabilităţile majore ale României – de la sănătate şi educaţie până la apărare – sunt agravate de corupţie şi de lipsa unei administraţii profesioniste, capabile să funcţioneze independent de influenţă politică.
Redăm mai jos o parte din dezbatere.
Jurnalistă: Iată că tema corupţiei revine în forţă, este introdusă în Strategia Naţională de Apărare a Ţării. Preşedintele Nicuşor Dan a fost clar, serviciile vor avea un rol doar în etapa de culegere de informaţii, dar ce va însemna exact asta? Mai ales că vorbim despre servicii de informaţii care au părut a fi prinse cu garda jos anul trecut, când România a fost într-una dintre cele mai vulnerabile stări ale sale şi sociale, acel clivaj, şi polarizările create în jurul alegerilor de anul trecut încă există.
Cosmin Popa: În momentul de faţă, eu nu am încredere deplină în competenţa acestor servicii. Cred că, în continuare, sunt tributare trecutului securistic, în sensul în care au o componentă importantă de poliţie politică în acţiunea lor şi, de asemenea, nu sunt deloc convins de capacitatea lor de a acţiona în simbioză cu societatea. Aceste servicii, oricât de secrete ar fi ele, oricât de importante ar fi ele, trebuie să apere, să sprijine şi să se sprijine pe o societate.
Jurnalistă: Iată că, după o vreme în care părea că tema asta a corupţiei a dispărut, cel puţin din agenda electorală a politicienilor, ea revine în forţă. Preşedintele o reintroduce în Strategia Naţională de Apărare cu anumite detalii acolo şi o consideră vulnerabilitate majoră pentru securitatea ţării. În ce sens corupţia poate să ameninţe securitatea?
Cosmin Popa: Mi se pare foarte bine venită această nouă Strategie de Securitate Naţională, care pune corect în cadru problemele în foarte mare măsură şi poziţionează corupţia acolo unde îi este locul: în rândul acestor ameninţări la adresa securităţii naţionale, privite de data asta, spre deosebire de celelalte ediţii ale documentelor româneşti, nu într-o manieră abstractă şi lipsită de impact direct, ci privite din perspectiva efectelor pe care corupţia le produce asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Pentru că este foarte limpede, că şi dacă vorbim despre ameninţări externe la adresa securităţii naţionale, în acest sens, aceste ameninţări capătă din ce în ce mai mare importanţă exact pe fondul acestei corupţii.
Pentru că e foarte simplu: aici corupţia este în bună măsură motivul pentru care funcţionarea sistemelor vitale pentru existenţa unei societăţi şi a unui stat, cum sunt sistemul de sănătate, sistemul de învăţământ, sistemul de asistenţă socială, corupţia le grevează pe toate. Trei sferturi dintre problemele cu care se confruntă medicii care vor să plece din ţară provin din corupţie. Faptul că impostorii reuşesc să ocupe funcţii de răspundere publică, funcţii cu putere de decizie, transformând sau afectând negativ mediul profesional al multora dintre noi, se datorează în bună măsură corupţiei.
Faptul că România nu a putut să se înarmeze raţional şi eficient înainte de începerea războiului din Ucraina şi, în orice caz, a făcut-o destul de târziu, mult după începerea războiului, în bună măsură se datorează incompetenţei, dar faptul că acei incompetenţi au ajuns la putere de decizie este rezultatul corupţiei. Nu mai vorbesc despre efectele directe ale corupţiei asupra unor decizii ilegale de achiziţionare a unor sisteme de armament, pentru că au fost atâtea scandaluri publice şi este evident că şi în acest domeniu corupţia a jucat un rol foarte important. Deci, din acest punct de vedere, lucrurile sunt, în opinia mea, foarte clare, foarte binevenite.
Nu m-aş nelinişti nici în legătură cu implicarea serviciilor secrete în strângerea de date, pentru că acest lucru s-a întâmplat întotdeauna. Nu trebuie să fim ipocriţi. Nu doar poliţia, nu doar celelalte departamente ale diverselor agenţii de aplicare a legii s-au ocupat cu aşa ceva, s-au ocupat şi serviciile speciale. Mai mult decât atât, documentul despre care vorbim pune un cadru foarte clar, adică neparticiparea acestor servicii secrete în instrumentarea dosarelor penale şi în exercitarea actului de justiţie, care trebuie să facă şi el obiectul unei discuţii separate. Deci, din punctul acesta de vedere, eu cred că nu am decât de salutat acest nou document şi maniera umană şi inteligibilă în care pune cea mai mare parte a problemelor care marchează astăzi societatea românească.
Jurnalistă: Faptul că e implicat nu doar SRI, ci şi SIE, arată că problema corupţiei e una care poate fi exploatată şi extern. Pentru că în acelaşi document se vorbeşte şi de ameninţarea pe care o aduce Rusia şi de extremismul politic ca fiind ameninţare la adresa securităţii naţionale.
Cosmin Popa: Aşa şi este. Rolul sau, cum să spun, importanţa corupţiei în discuţia legată de ameninţările externe la adresa securităţii naţionale este asemănătoare cu rolul pe care îl are o rană deschisă pe un corp care reprezintă o parte de intrare a microbilor în acel organism. Şi acelaşi lucru se întâmplă, nu este niciun secret între noi, şi anume că intruziunea rusească este foarte mult facilitată de corupţie. Propaganda rusă se simte bine într-un mediu corupt.
Interesele politice, aşa cum le proiectează Kremlinul, sunt foarte eficient promovate inclusiv de oameni corupţi, într-un mediu corupt şi obiectivele Moscovei sunt şi ele foarte bine deservite de corupţie, în general, pentru că, ce înseamnă această corupţie? Înseamnă ineficienţă, înseamnă cheltuirea banului public fără un impact real şi semnificativ asupra domeniului unde sunt alocaţi aceşti bani publici şi înseamnă şi o degradare morală a societăţii, ceea ce s-a petrecut şi în continuare se petrece în România pe fondul acestei lipse de reacţii la adresa acestui principal pericol, la adresa securităţii naţionale.
Jurnalistă: Deci e vorba mai degrabă de instituţii, pentru că e acea definiţie a corupţiei pe care o citezi şi tu în cartea ta despre corupţia în vremea regimului ceauşist, corupţia ca echilibru. Adică dacă eu mă aştept ca majoritatea oamenilor să dea şpagă într-un spital, tentaţia va fi să dau şi eu. Dacă eu mă aştept ca majoritatea oamenilor să se comporte moral şi să nu recurgă la acest gest, atunci şi eu voi face la fel. E diferenţa între România şi Chile. Situaţii economice similare, dar în Chile este condamnabilă corupţia, dar asta cred că e mai degrabă mica corupţie.
Cosmin Popa: Cred că este vorba despre rezultatul degradării atmosferei morale în societate, care are drept efect generalizarea micii corupţii. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că acest document este un document cadru. Sigur că este criticabil ca orice întreprindere, oricare ar fi autorii demersului, este criticabil pentru că pune cu acuitate şi cu o bună proprietate problemele.
Însă, în opinia mea, cred că ar fi trebuit să ofere şi un cadru general de rezolvare a problemelor. Pentru că, spre exemplu, în ceea ce priveşte competenţa administraţiei româneşti, sigur că noi ştim foarte bine faptul că mult din ineficienţa administraţiei româneşti se datorează corupţiei, dar se datorează şi lipsei de profesionalism şi unor capacităţi profesionale şi intelectuale destul de scăzute ale multora dintre cei care se află în vârful acestor administraţii. Pentru că aici nu discut calitatea generală a oamenilor care lucrează la firul ierbii, foarte mulţi dintre ei, cei mai mulţi sunt oneşti şi foarte mulţi competenţi.
Aici se pune problema cine conduce aceste sisteme şi cine deţine pârghiile politice. Or, poţi să spui lucrul ăsta, este foarte adevărat, dar trebuie să spui în această strategie de securitate naţională că este nevoie de o strategie care să se adreseze acestor domenii vulnerabile şi o strategie care să ducă către un obiectiv care este fixat în această strategie. Pentru că, repet, nu-i de ajuns să spui că face ravagii corupţia sau că avem o administraţie aproximativă din punct de vedere al performanţelor profesionale sau că avem un învăţământ.
Citeam azi dimineaţă o declaraţie a ministrului David, care spunea că principala cauză a analfabetismului funcţional este slaba pregătire a profesorilor. Cu siguranţă, dar mergând pe firul logic, trebuie să admitem faptul că acei profesori ies din nişte universităţi. Cine îi pregăteşte pe acei profesori? Deci, aşa, mergând pe firul logic, problemele trebuie abordate cu onestitate, nu cu pasarea pisicii sau a mingii dintr-o curte în alta.
Iar această strategie cred că trebuie completată cu fixarea unor obiective generale privitoare la fiecare dintre domeniile pe care le abordează. Şi anume, că avem nevoie de o strategie a funcţionarului public, care nu doar să-i protejeze, să-i transforme într-o castă, dar care să aibă drept obiectiv formarea unei administraţii depolitizate, care să reuşească să administreze ţara lin, pe fondul schimbărilor electorale. Pentru că până şi Hitler a fost nevoit să recunoască, de fapt, competenţa administraţiei germane.
Mă gândesc că şi politicienii români ar trebui să tindă către formarea unui grup administrativ, unei clase administrative funcţionăreşti, capabile să funcţioneze şi în absenţa tăticilor politici. La fel, este nevoie şi de o strategie legată de învăţământ, care să abordeze în egală măsură implicarea politicului în învăţământ, pentru că este important faptul că directorii acestui sistem sunt numiţi de partide, care să clarifice dacă avem nevoie sau nu avem nevoie de inspectorate judeţene de învăţământ, care să fie de fapt contorul partidelor politice în relaţia cu sistemul de învăţământ şi mai puţin altceva, care să ne spună foarte clar că s-ar putea să avem nevoie de mai mulţi profesori şi mai bine plătiţi pentru a avea profesori competenţi şi pentru a avea copii alfabetizaţi din punct de vedere funcţional şi educaţi din punct de vedere al consumului mediatic.
Jurnalistă: Dar asta înseamnă reforma administrativă şi partidele se opun acestei reforme. Asta înseamnă practic un fel de reformă administrativă care vizează funcţionarii şi chiar şi şcolile, pentru că avem şcoli în ţara aceasta cu 2–3 copii sau şcoli îndepărtate unde copiii din rural nu ajung. Asta se rezolvă doar dacă redesenezi administrativ ţara şi pui la punct străzi, transport?
Cosmin Popa: Sigur, eu sunt întotdeauna împotriva soluţiei facile de desfiinţare a facilităţilor de învăţământ şi cultură numai pentru că ele sunt accesate de foarte puţină lume. Pentru că am înţeles despre decizia companiei japoneze de Căi Ferate de a menţine în funcţiune un tren în care circula o singură fată şi l-a menţinut până ce acea fată şi-a terminat studiile universitare. Deci, din punctul ăsta de vedere, dacă sunt 2–3 copii, este nevoie de grădiniţă, este nevoie de şcoală, cred că nu este nicio tragedie pentru finanţele acestui stat, pentru că 2–3 profesori nu consumă financiar nici măcar cât un mic birou dintr-un minister sau din aparatul central al guvernului într-un trimestru, ca să ne înţelegem.
Şi mai avem o problemă pe care această strategie nu a pus-o: faptul că România pierde aproape jumătate din potenţialul ei uman printr-o slabă integrare a cetăţenilor români care trăiesc în medii rurale defavorizate, care nu au acces la o infrastructură modernă.
Doi, aş mai adăuga problema diasporei, pe care, la fel ca şi până acum, pentru că este clar că pe lângă oamenii luminaţi autori ai strategiei, am avut şi nişte oameni obişnuiţi ai instituţiilor statului, care iarăşi au vorbit despre diaspora doar în termenii menţinerii identităţii naţionale. Pentru că problema diasporei acum nu este menţinerea identităţii naţionale şi construcţia de biserici ortodoxe în diverse sate şi oraşe ale Europei şi ale lumii.
Problemă diasporei româneşti în momentul de faţă este reconectarea la gândirea europeană şi occidentală în bună măsură. Şi doi, iarăşi, nu propune acestor oameni nicio perspectivă, pentru că este clar că foarte mulţi dintre ei doresc să se întoarcă în ţară. Şi cred că ar trebui să le propună şi lor o perspectivă care să treacă dincolo de soluţia facilă: vă dăm 3 lei, 4 lei dacă vă întoarceţi în ţară – care iarăşi este o prostie şi care nu poate genera decât probleme suplimentare. Pentru că oamenii ăştia nu îşi doresc decât ceea ce ne dorim şi noi, cei mai mulţi dintre ei: o administraţie competentă, infrastructură, un sistem de sănătate, un sistem de învăţământ şi o atitudine umană a statului faţă de cetăţeanul care asigură funcţionarea.
Deci iată că este un prim pas bun în această strategie. Dar cred că mai are nevoie de adăugiri, ele se pot face. Problema ca ea ar presupune reforma administrativă, sigur că există, însă este o strategie, este un cadru de rezolvare a problemelor. Şi eu nu cred că el trebuie să facă obiectivele, că el trebuie să facă obiectul unui vot în Parlament. Declinarea strategiilor pe diverse domenii, da, este o chestiune de negociere politică. Însă cred că sunt lucruri, sunt momente în care e nevoie de o despărţire a apelor, inclusiv politic, cu toate riscurile.
