Capoeira: luptă, dans, libertate şi spectacol (video)

Capoeira este o artă marţială braziliană, respectiv un dans de luptă ale cărei origini provin din regiunea africană NíGolo, unde este cunoscut sub numele de dansul zebrei.

Arta Capoeira, născută din dureri şi suferinţe, a reuşit să învingă sute de ani de umilinţe pentru a deveni „un fenomen global“.

Deşi originile artei capoeria sunt un subiect controversat, majoritatea cercetătorilor sunt de părere că aceasta îşi are rădăcinile în dansurile şi ritualurile tribale africane, pătrunzând, după cât se pare, în Brazilia pe vremea comerţului cu sclavi. Sclavii au practicat zeci de ani acest dans, deşi proprietarii de sclavi s-au străduit din răsputeri să înăbuşe cultura africană.

Această adevărată moştenire culturală a istoriei braziliene are o origine mult mai dureroasă şi mai profundă decât ar lăsa să se vadă la prima vedere. Capoeira a apărut iniţial ca un mijloc de autoapărare al sclavilor african aduşi în Brazilia unde erau forţaţi să execute cele mai grele şi mai umilitoare munci până la epuizare. Într-un climat de ură şi durere s-a născut dorinţa de libertate, însă sclavii au fost nevoiţi să improvizeze o formă eficientă de luptă deghizată într-un dans tradiţional, astfel încât să nu fie prinşi.

Capoeira devenea astfel speranţă pentru libertate, sfidare, demonstraţie de forţă şi agilitate, cât şi pregătire pentru supravieţuire. Aceste antrenamente i-au pregătit pe sclavi pentru revoltele care au urmat, în 25 având loc unsprezece răscoale majore care au culminat cu abolirea sclaviei în 1888.

În anul 1888, când sclavia a fost abolită în Brazilia, sclavii eliberaţi nu şi-au găsit un loc în orânduirea social-economică existentă. Prin urmare, mulţi foşti sclavi s-au alăturat unor bande criminale, iar capoeira a devenit o formă a luptelor violente de stradă. Înarmaţi cu cuţite şi ciomege, membrii acestor bande terorizau efectiv populaţia. Nu este de mirare, aşadar, că, în 1890, capoeira a fost interzisă în toată ţara. Practicanţii de capoeira erau pedepsiţi cu închisoarea sau cu 300 de lovituri de bici ori erau chiar deportaţi. Deoarece era interzisă, era practicată în secret, fapt care-i dădea o aură de misticism.

După o perioadă de persecuţii la adresa practicanţilor de capoeira, percepţia publică asupra acesteia s-a schimbat după războiul cu Paraguay, când luptătorii capoeira s-au remarcat pe front, devenind eroi naţionali.

În anii 1930, Manuel dos Reis Machado, cunoscut de practicanţii de capoeira sub numele de Mestre Bimba, a înfiinţat o şcoală de capoeira. Bineînţeles, întrucât practica era încă ilegală, a fost atent să nu se afle că predă acest sport. În 1937, după ce a fost legalizată de preşedintele brazilian Getúlio Vargas, capoeira a căpătat statutul de sport naţional.

Artistică, dar totuşi mortală

Deşi mişcările de capoeira se aseamănă cu cele de dans, mulţi includ capoeira în artele marţiale. Este cunoscută pentru mişcări rapide şi complexe, folosind în principal puterea, viteza şi loviturile de picior. „Într-un moment de furie, e foarte uşor să foloseşti mişcările de capoeira pentru a face rău cuiva. Deşi acrobaţii încearcă să nu se atingă, ei se pot răni grav dacă nu îşi sincronizează mişcările.”declara un maestru al artei.

Astăzi se cunosc două direcţii principale "vechiul" Capoeira Angola şi "modernul" Capoeira Regional. Această perioadă care începe în anii 1970 dezvoltă influenţele acrobatice actuale.

Dar în ce constă o demonstraţie de capoeira?

Cântăreţii şi spectatorii formează un cerc în interiorul căruia „doi bărbaţi stau unul în faţa celuilalt, simulând loviturile şi parările dintr-o «luptă» pe ritmurile date de berimbau, un arc muzical“.

În conţinut Capoeira este impregnată de trei elemente: lupta, muzica şi „Roda“- Cerc. Technica de luptă se distinge printr-o flexibilitate deosebită, există foarte multe rotiri, salturi şi mişcări acrobatice.

În mod tradiţional se cântă muzică - care provine de obicei din perioada sclavagistă a Braziliei - pe perioada luptelor. „Capoeira“ se interpretează pe ritmurile date de „berimbau“ şi „atabaque“, instrumente muzicale tradiţionale.

Capoeira - de la luptă pentru supravieţuire, la artă

Astăzi capoeira s-a extins peste tot în lume, câştigând din ce în ce mai mulţi practicanţi prin frumuseţea şi unicitatea sa. În Brazilia este considerată parte a culturii naţionale, fiind practicată în şcoli, universităţi, cluburi şi academii militare.

Noi am ales o variantă mai modernizată a unei demonstraţii de capoeira.

Prin îmbinarea armonioasă şi creativă a tehnicilor de arte marţiale cu elemente de dans, capoeira, conform maeştrilor acestei forme de mişcare „nu necesită atât de mult un corp atletic şi agil, cât un suflet bun şi o inimă veselă”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook