Cancerul de sân poate să regreseze spontan. Şi de multe ori o face

Milioane de oameni echivalează diagnosticul de cancer de sân cu o posibilă condamnare la moarte, făcând orice, de la extirparea sânilor (şi a ovarelor) la tratamente suplimentare cu radioterapie şi chimioterapie, când, de fapt, adevărul este mult mai blând.

Un studiu de caz solid şi o analiză a literaturii publicate în Internaţional Journal of Clinical and Experimental Pathology în 2014 evidenţiază un fenomen care este rareori, dacă nu chiar niciodată, recunoscut de establishmentul medical convenţional, şi anume un caz de regresie spontană a cancerului de sân cu metastaze ganglionare limfatice la distanţă.

O femeie în vârstă de 52 de ani a fost diagnosticată cu un nodul la sânul stâng care se răspândise la distanţă la ganglionii limfatici axilari. Înainte de operaţie, s-a constatat că avea diabet de tip 2 sever şi a fost tratată cu insulină până când valorile crescute ale glicemiei s-au normalizat, o lună mai târziu. Apoi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la sânul stâng. Examinarea sa postoperatorie a evidenţiat regresia spontană a cancerului de sân atât la locul primar, cât şi la nivelul ganglionilor limfatici ai axilei.

Mai mult, studiile imunohistochimice au constatat că, în cazul femeii, carcinomul ductal pozitiv pentru receptorul de estrogen, AE1/AE3 pozitiv,

"...a suferit complet o necroză asociată cu o infiltrare extinsă de celule T CD3-pozitive în nodulul tumoral din ganglionul limfatic. În plus, celulele carcinomului ductal primar au suferit, de asemenea, necroză unicelulară cu infiltrare de celule T cu organizare de tip folicul limfatic de celule B în glanda mamară. Caracteristicile au sugerat că eradicarea tumorii în ganglionul limfatic metastatic şi regresia carcinomului ductal primar s-ar putea datora răspunsului celulelor T ale gazdei la carcinomul ductal. Din câte ştim, este primul raport care arată regresia spontană a cancerului mamar, probabil datorită răspunsului celulelor T indus spontan."

Ceea ce face ca acest raport să fie atât de provocator este modul în care contestă presupunerile adânc înrădăcinate în perspectiva convenţională asupra cancerului şi a standardului de îngrijire. De exemplu, chimioterapia şi radiaţiile sunt aproape invariabil foarte toxice pentru sistemul imunitar al pacientului. Chiar şi acele medicamente care se concentrează pe îmbunătăţirea sau înlocuirea răspunsului imunitar al pacientului, cum ar fi medicamentul de "imunoterapie" Yervoy, care costă de 4.000 de ori mai mult decât greutatea sa în aur şi are efecte secundare letale.

Dacă răspunsul imun înnăscut al pacientului ar fi considerat important în combaterea cancerului, majoritatea medicamentelor şi abordărilor convenţionale de combatere a cancerului folosite astăzi ar fi contraindicate. În plus, ar fi prioritizate abordările de susţinere a sistemului imunitar legate de practicile minte-corp, nutriţie, suplimente alimentare, exerciţii fizice, sisteme de sprijin familial şi interpersonal şi alţi factori de stil de viaţă.

Într-adevăr, acest raport de caz, ca şi altele, arată că regresia spontană a cancerului de sân poate fi realizată printr-un răspuns imun adaptativ, dobândit în mod natural.

Meta-analizele solide ale literaturii despre cancerul de sân arată că regresia spontană a tumorilor nu este neobişnuită

Dar rapoartele de caz sunt doar cazuri individuale, iar regresia spontană a cancerului de sân nu este extrem de rară? Nu neapărat.

De fapt, încă din 2011, am raportat o meta-analiză solidă publicată în Lancet Oncology, care a constatat că tumorile mamare invazive regresează adesea în mod spontan atunci când nu sunt diagnosticate şi nu sunt tratate. Analiza, intitulată "Istoria naturală a cancerelor de sân depistate în cadrul programului suedez de screening mamografic: un studiu de cohortă", a ajuns la următoarele concluzii:

"Deoarece incidenţa cumulativă în cadrul controalelor nu a atins-o pe cea a grupului ţintă în cazul screening-ului, credem că multe dintre cancerele mamare invazive detectate prin screening mamografic repetat nu persistă pentru a fi detectate prin screening la sfârşitul celor 6 ani, sugerând că evoluţia naturală a multora dintre cancerele mamare invazive detectate prin screening este aceea de a regresa spontan".

Într-o analiză publicată anterior, aceiaşi oameni de ştiinţă fac referire la modelul "Wisconsin Breast Cancer Epidemiology Simulation", ca dovadă suplimentară a regresiei spontane a cancerului de sân în ~40% dintre cancerele mamare iniţiate:

"[Modelul Wisconsin Breast Cancer Epidemiology Simulation]... utilizează o simulare stocastică pentru a reproduce incidenţa cancerului de sân şi ratele de mortalitate în populaţia din SUA în perioada 1975-2000, când a fost introdus screening-ul. Pentru a se potrivi cu statisticile observate, a fost necesar să se plece de la premisa că aproximativ 40% dintre cancerele mamare iniţiate se încadrează într-o clasă cu aşa-numitul potenţial malign limitat, adică tumori care 'progresează până la un maxim de aproximativ 1 cm în diametru, rămân la această dimensiune 2 ani şi apoi regresează dacă nu sunt detectate'".

Luaţi în considerare, de asemenea, faptul că ne-am petrecut ultimul deceniu concentrându-ne asupra non-malignităţii "cancerelor de sân" diagnosticate în mod obişnuit, cum ar fi carcinomul ductal in situ (Ductal carcinoma in situ / DCIS), care, din păcate, sunt tratate şi astăzi ca şi cum ar pune viaţa în pericol, dacă nu chiar letale. Standardul de îngrijire pentru DCIS se bazează adesea pe proceduri extrem de agresive şi adesea traumatizante, inclusiv radiaţii, chimioterapie, lumpectomie şi mastectomie. Aceasta, în ciuda concluziilor grupului de experţi al Institutului Naţional al Cancerului, conform cărora DCIS ar trebui reclasificat ca fiind o "leziune benignă sau indolentă de origine epitelială". Se estimează că peste 1,3 milioane de femei şi-au tratat şi/sau extirpat sânii în mod inutil în ultimele trei decenii, din cauza utilizării agresive, excesive şi greşite a programelor de screening mamografic, precum şi a unei neînţelegeri fundamentale în ceea ce priveşte fiziologia şi patologia sânului.

Ceea ce trebuie reţinut aici este că trebuie să fim extrem de atenţi la riscul de supradiagnosticare şi de supratratament, precum şi la acceptarea necritică a pronosticurilor sistemului medical convenţional, care sunt atât de puternice încât creează un fel de "blestem medical" şi/sau o profeţie autoîmplinită. Atunci când ne externalizăm puterea către medic, ca un fel de preot al trupului în robă albă, şi uităm că organismul nostru are capacitatea extraordinară de a se vindeca singur - da, chiar şi cancerele -, renunţăm la oportunitatea de a aborda şi de a rezolva cauzele profunde ale simptomelor noastre, ceea ce reprezintă adevărata artă şi ştiinţă a unei medicini umane holistice.

Cheia este să recunoaştem că regresia spontană (adică regresia mediată imunitar) a cancerului de sân - sau a oricărei boli - poate fi posibilă doar dacă alegem să facilităm acest proces. Standardul de îngrijire, aşa cum se numeşte, este de fapt similar doctrinei războiului preventiv din epoca Bush. În cadrul acestui model bazat pe frică şi agresiune, un ţesut suspect este considerat şi tratat în mod echivalent ca unul malign şi este ţintit pentru distrugere, adesea folosind - în mod ironic şi poetic - tehnologie chimică de clasă militară şi radiaţii.

În contradicţie, un model de precauţie, de consimţământ informat necesită ca pacienţii nou diagnosticaţi să fie conştienţi de riscurile şi beneficiile reale asociate cu o intervenţie, inclusiv chiar şi procedurile de diagnosticare care implică propriile riscuri semnificative, în special în cazul mamografiei cu raze X, care pot creşte riscul de a dezvolta cancer chiar la pacientul pe care încearcă să îl prevină şi să îl depisteze la timp. Credem că puterea şi alegerea de a vă decide destinul sănătăţii ar trebui să vă aparţină în totalitate.

Republicat de pe greenmedinfo.com.