Căderea lui Gaddafi în Libia: A doua aniversare fără fast şi fără entuziasm

Libia, cufundată într-o tranziţie haotică marcată de violenţe, aniversează miercuri fără fast şi fără entuziasm doi ani de la căderea regimului colonelului Moammer al-Gaddafi, comentează France Presse.

Niciun program oficial de festivităţi nu a fost prevăzut pentru a sărbători 'eliberării ţării' de sub fostul regim la 23 octombrie 2011, victorie anunţată la trei zile după moartea lui Moammer al-Gaddafi, capturat şi apoi executat de rebeli în apropiere de localitatea sa natală Syrte (centru).

Guvernul s-a limitat să felicite populaţia, într-un comunicat difuzat marţi, în legătură cu această 'zi decisivă care a pus capăt tiraniei şi despotismului şi a deschis o nouă eră de libertate, justiţie şi egalitate'.

În stradă, nici urmă de solemnitate. La Tripoli sau Benghazi (est), al doilea oraş al ţării şi leagănul protestelor care au început la mijlocul lui februarie 2011, nu există semne de festivitate.

Sechestrarea cu mai puţin de două săptămâni în urmă a premierului Ali Zeidan, care a durat doar câteva ore, ce-i drept, a ilustrat slăbiciunea statului şi a reamintit libienilor de realitatea tristă a ţării lor, cufundată în anarhie la doi ani de la 'eliberare'.

'Nimic nu s-a schimbat în Libia. Securitatea se deteriorează. Libia nu se face mai bine, dimpotrivă, se îndreaptă către ce este mai rău, din cauza miliţiilor care guvernează în realitate', deplânge situaţia Abdelhadi al-Sultan (41 de ani), la ieşirea dintr-o moschee în centrul capitalei Tripoli.

După căderea regimului lui al-Gaddafi şi odată cu el a întregului sistem de securitate a statului, noile autorităţi i-au însărcinat pe foştii rebeli să asigure securitatea.

Aceşti foşti rebeli grupaţi în zeci de miliţii pe bază ideologică, regională sau tribală nu urmăresc decât propriile interese.

Ei nu ezită să conteste statul în cazul în care interesele lor sunt ameninţate, compromiţând pacea civilă şi întârziind edificarea noilor instituţii.

Mai mult, confruntările tribale sângeroase izbucnesc cu regularitate în special pentru controlul contrabandei sau în urma unor dispute.

Marţi, de exemplu, au avut loc ciocniri în regiunile Zawyiah şi Ajaylat, la câţiva zeci de kilometri vest de Tripoli, după răpirea unor locuitori din Zawyiah.

Această situaţie îi suscită sentimente amestecate lui Fethi Tarbel, un avocat a cărui arestare la 15 februarie 2011 a constituit scânteia revoltei libiene. Acest militant pentru drepturile omului vrea însă să vadă o 'perspectivă pozitivă (...) în ciuda amărăciunii' care domină. Pentru el, anarhia este o 'moştenire a fostului regim', care a lăsat 'instituţiile în colaps', scrie AFP.

Între timp, drumul de tranziţie, inclusiv alegerile care să înzestreze ţara cu instituţii durabile, este serios compromis. Autorităţile nu au reuşit încă să formeze o poliţie şi o armată profesionistă. Marţi, acestea au salutat răspunsul favorabil dat de NATO la cererea lor privind furnizarea de consiliere pentru înfiinţarea instituţiilor locale de apărare.

Tripoli doreşte să-şi securizeze întinsele sale frontiere şi să formeze forţe de securitate pentru a prelua atribuţiile în acest domeniu de la foştii rebeli, acuzaţi de violarea drepturilor omului.

Astfel, locuitorii din Taouarga, un oraş care a fost baza pentru forţele pro-Gaddafi în timpul conflictului din 2011, au fost alungaţi din casele lor şi foşti rebeli din Misrata îi împiedică să se întoarcă acasă, a declarat miercuri Amnesty International.

Într-un raport, organizaţia pentru drepturile omului semnalează 'discriminarea continuă, răpiri şi detenţii arbitrare ale (locuitorilor) din Taouarga, care încă se confruntă cu ameninţări şi represalii din partea miliţiilor, care se cred mai presus de lege'.

'Autorităţile libiene trebuie să găsească urgent o soluţie durabilă pentru a pune capăt deplasării forţate a zeci de mii de oameni din Taouarga şi alte comunităţi' pentru revenirea la casele lor de unde au plecat în timpul conflictului armat din 2011, menţionează Amnesty în raportul amintit.