Bruxelles, capitala spionajului internaţional
Activitatea de spionaj este mai intensă la Bruxelles decât în aproape orice alt oraş din lume. O spune chiar şeful serviciului securităţii de stat din Belgia (VSSE), Alain Winants, scrie luni EUObserver.
'Vorbim nu de zeci, ci de sute, de câteva sute' de agenţi şi ofiţeri de informaţii străini aflaţi la Bruxelles, afirmă Winants în primul său interviu acordat media internaţionale. 'În Belgia, spionajul, spionajul rus şi din alte ţări, cum ar fi China, dar şi altele, este la acelaşi nivel ca în vremea războiului rece. Suntem o ţară cu o concentraţie uriaşă de diplomaţi, oameni de afaceri, instituţii internaţionale - NATO, instituţiile europene. Pentru un spion, e o veritabilă pepinieră. Nu trebuie ratat', spune el.
Şi Iranul are agenţi la Bruxelles, dar şi ţări prietene ale Uniunii Europene, cum sunt Israelul ori SUA, adaugă responsabilul belgian.
Iar dacă în cercurile de informaţii circulă gluma că spionii iranieni îşi spionează cel mai conştiincios propriii ambasadori, agenţii chinezi şi ruşi caută informaţii cu valoare comercială şi politică, dar şi secrete militare 'clasice' ale UE. 'Unul din aspectele de care sunt interesate serviciile de informaţii ale altor ţări îl reprezintă politica energetică a instituţiilor europene', precizează şeful VSSE.
Potrivit acestuia, spionii se prezintă de regulă drept diplomaţi, ziarişti, oameni de afaceri, lobbyişti sau studenţi şi, pe lângă colectarea de informaţii, încearcă şi să influenţeze deciziile luate de liderii UE sau ai NATO. Se împrietenesc cu diferite oficialităţi la seminarii şi evenimente sociale în capitala europeană, dar nu încearcă să recruteze chiar în clădirile UE. Ţintele lor sunt de regulă ceea ce responsabilii cu securitatea din UE cuprind sub acronimul 'Mice', de la Money, Ideology, Compromise, Ego (bani, ideologie, compromis, ego) - persoane motivate de bani, care au idei radicale, care ascund secrete vinovate ori care se visează James Bond.
Şeful VSSE mai spune că serviciul său este 'relativ mic raportat la gama largă de ameninţări cu care ne confruntăm', că nici serviciile de securitate ale UE şi NATO nu dispun de suficient personal şi că Serviciul european de acţiune externă (SEAE) este o ţintă importantă pentru spioni. Creat de circa un an şi jumătate, SEAE are delegaţii pe plan internaţional care lucrează adesea în locuri cu servicii de informaţii interne agresive, cum ar fi la Beijing, Damasc, Kiev, Moscova sau Tel Aviv, şi care sunt considerate un punct vulnerabil al serviciului diplomatic european.
La Bruxelles circulă zvonuri despre membri ai Consiliului UE, ai Comisiei Europene ori ai IntCen - departament al SEAE pentru care analişti din serviciile de informaţii ale ţărilor UE scriu rapoarte despre terorism şi situaţii de criză - care au fost supuşi unor proceduri disciplinare interne pentru scurgeri de informaţii. Alain Winants a dat însă asigurări că singurul caz notabil de acest gen de când se află în fruntea VSSE, din 2006, este cel al lui Herman Simm. Simm, un oficial din Ministerul eston al Apărării responsabil cu schimbul de informaţii clasificate cu UE şi NATO, a fost arestat în 2009 pentru spionaj în favoarea Rusiei. Unul din contactele sale de la Bruxelles, potrivit unui înalt responsabil al UE, era un diplomat rus, Vasili Cizov, chiar fiul ambasadorului rus pe lângă UE Vladimir Cizov.
Potrivit serviciului eston de securitate Kapo, Simm a livrat serviciului rus de informaţii externe SVR aproape 3.300 de documente interne estone, între care 386 despre sistemele de comunicaţie, de contrainformaţii ori politica de apărare ale UE şi NATO, unele dintre ele purtând menţiunea 'Confidenţial - UE' sau 'Secret - UE'.
Şeful diviziei de contrainformaţii a Kapo, Aleksander Toots, a întărit cele spuse de Winants în sensul că, în materie de spionaj, războiul rece nu a luat sfârşit. 'Suntem foarte siguri că serviciile de informaţii ruseşti dispun de efective în toate ţările UE, proporţionale cu dimensiunile ţării', a afirmat acesta.
În ce-l priveşte, ambasadorul rus la UE Vladimir Cizov a calificat drept 'ridicol' cazul Simm, apreciind că acesta ilustrează prejudecăţile care se menţin despre Rusia, dar şi despre China, pentru a conchide că 'unele din noile state membre ale UE încă nu au scăpat de fobiile trecutului'.
