Barroso, pentru El Pais: Guvernele interpretează succesele la nivel naţional şi eşecurile, la nivel european
Guvernele statelor membre ale UE interpretează succesele cu explicaţii de la nivel naţional, în vreme ce eşecurile sunt întotdeauna relatate cu argumente din cadrul general european, crede preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso. Înaintea acordării UE Premiului Nobel pentru Pace, şeful executivului comunitar a explicat într-un interviu amplu acordat cotidianului spaniol El Pais cum vede viitorul Europei.
Uniunea Europeană a fost un proiect de pace pentru fondatori, astfel că între ţările membre nu au mai existat conflicte din 1945, şi a transmis totodată valorile democratice, exercitând o imensă putere de atracţie înăuntrul şi în afara ei, spune Barroso, amintind cum pentru ţara lui, Portugalia, sau pentru Spania, a reprezentat un suflu de libertate, iar pentru estul Europei însemna însăşi democraţia. În aceste momente critice, când există atâtea îndoieli şi imaginea internă a Uniunii este afectată, interesante sunt şi vocile din afară, care cer practic mai multă unitate europenilor. Din acest motiv, mai spune preşedintele CE, 'este absolută nevoie de un discurs european puternic, care trebuie să aibă drept laitmotiv globalizarea. În vest se află superputerea SUA, din est vine briza irezistibilă a Chinei, iar între doi giganţi, ţări cu populaţii cuprinse între 10 şi 80 de milioane de locuitori nu mai pot fi puteri globale, de sine stătătoare. Avem de ales între mai multă Europă şi irelevanţă, cu atât mai mult cu cât aproape niciun european nu vrea să urmeze alte modele, pentru că ne place, ne place foarte tare statul nostru al bunăstării'.
În privinţa vocilor intelectualilor critici, Durao Barroso spune că îi place ideea atrăgătoare a lui George Steiner, cu care acesta descrie Europa ca pe o cafenea în care oamenii discută, filosofează şi fac astfel progrese, însă respinge cu hotărâre 'acest glamour intelectual al pesimismului care s-a instalat în Europa, şi care nu aduce nimic bun' şi critică 'această încercare sado-masochistă de a cădea într-un discurs distrugător, în care fiecare intelectual care se dă european pretinde să fie mai strălucit decât cel dinainte întunecându-şi analizele'. Şeful executivului comunitar aminteşte că au existat mereu eurosceptici şi eurofobi, xenofobi şi naţionalişti radicali, ostili în general ideii de Europa, însă dacă şi intelectualii care sprijină curentul european se alătură acestui val, întregul proiect va avea probleme de fragilitate politică. El crede că, în pofida vremurilor grele, perspectiva istorică a UE arată că proiectul, dimpotrivă, are tot mai mult sens, pentru că, 'pe măsură ce mă gândesc mai mult la o revenire la fragmentare, cu atât mai distrugătoare mi se par scenariile din care iese euroscepticismul (...) în ciuda a toate, şi chiar când Comisia ar fi preferat mai multă îndrăzneală şi mai multă rapiditate, am luat mereu deciziile cu gândul la mai multă integrare, astfel că au servit corectării lipsurilor proiectului'.
Jose Manuel Durao Barroso nu crede că liderilor de azi le lipseşte, în comparaţie cu cei din trecut, calitatea, amintind că, atunci când era ministru în ţara lui, a lucrat cu cei din generaţia lui Helmut Kohl şi François Mitterrand. 'Uităm că şi atunci liderii erau criticaţi', atrage el atenţia. 'Când analizăm politica în lumina trecutului apare un soi de deformare optică: până şi codul lui Hammurabi, de acum aproape 4.000 de ani, spunea încă de atunci că generaţia aceea 'nu era precum cea de dinainte...'. Însă şi liderii europeni au fost supuşi unor teste de stres, mai arată el, Comisia ieşind în cele din urmă întărită. 'În luarea deciziilor însă, fundamental rămâne rolul statelor. Aici se înşeală cei care se încăpăţânează, de exemplu, să prezinte summiturile drept lupte care se dau între învingători şi învinşi: această cultură este otrăvitoare şi poate să distrugă metoda europeană a pactelor şi compromisurilor. Am pierde cu o eventuală renaţionalizare a politicilor şi trebuie să fim atenţi, întrucât tendinţa aceasta este întărită de criză, de vreme ce anumiţi politicieni de dreapta şi de stânga, deopotrivă, sunt înclinaţi să exploateze frica, acea 'Angst' germană'.
Nu numai că Germania nu este anti-UE, ci este una dintre ţările care ia cel mai în serios chestiunea europeană, şi pentru cancelarul Merkel, moneda euro ocupă un loc extrem de important în dezbateri. Berlinul susţine calea federală şi uniunea politică, deşi se arată exigent în faţa dezavantajelor, şi nu acceptă împărţirea avantajelor proprii fără garanţii asupra comportamentelor partenerilor europeni, mai spune Barroso. 'Dar asta nu se petrece numai la Berlin. Statele sunt generoase, pentru ca executivul comunitar să asume sarcini disciplinare, însă se dovedesc a fi mult mai reticente când vine vorba de a ceda în favoarea politicilor de solidaritate. Pentru corectarea acestei percepţii avem nevoie de instrumente de control şi de solidaritate deopotrivă. Avem nevoie de coordonare între cei care doresc mai multă responsabilitate şi cei care vor mai multă solidaritate, între ceea ce uneori apare drept viziunea dintre nord şi sud. Şi vom avea probleme dacă oferim doar o imagine de disciplină şi sancţiune', mai explică el.
Jose Manue Durao Barroso nu ezită să arate şi cum vede poziţia Marii Britanii în acest peisaj: atâta vreme cât Marea Britanie doreşte, prezenţa ţării în UE poate contribui notabil la proiectul construcţiei europene şi corespunde interesului comun să rămână în Uniune, în pofida faptului că Londra a dorit dintotdeauna să-şi afirme situaţia excepţională.
Barroso susţine că executivul comunitar propune soluţia reechilibrării între măsurile de austeritate şi cele de creştere, cu corectarea dezechilibrelor fiscale şi reforme - însă statele decid, în cele din urmă. Paradoxul este clarificat astfel: 'este o fază de tranziţie, statele nu mai au capacitatea de sine stătătoare de a acţiona şi de a aduce soluţii, instituţiile europene nu au încă instrumentele necesare, iar moneda euro cere eforturi în plus, cerute nu numai de cei care o susţin, ci şi de pieţe. Dacă am înţeles ceva, acel lucru este că statu quo nu se poate menţine şi că din această situaţie se iese doar acţionând: cu un pas înapoi am reveni la vremuri întunecate, cu un pas înainte, am ajunge la mai multă integrare'.
Şeful executivului comunitar vede în proiectul european caracteristici mai degrabă globale, democratice, legate de integrare europeană, integrarea economică, şi aceasta completată de uniunea politică - şi nu o cedare a suveranităţii statelor. Mai mult, el crede că funcţia de şef al CE ar putea fi supusă unui vot direct, pentru că ar contribui la potenţarea dezbaterii politice. 'E o slabă consolare, însă criza poate fi astfel utilă: ar apărea un adevărat spaţiu politic european. De fapt, dezbaterea politică se face acum la nivel european', arată Barroso. În acelaşi timp, el recunoaşte că opinia publică europeană rămâne în cadrul naţional, pentru că guvernele statelor membre ale UE interpretează succesele cu explicaţii de la nivel naţional, în vreme ce eşecurile sunt întotdeauna relatate cu argumente din cadrul general european. 'Şi nu e corect să fie învinuită Comisia de criza financiară, când puterea de a limita comportamentele iresponsabile ale sectorului bancar se afla în mâna băncilor centrale din statele membre', subliniază Barroso.
În sfârşit, el recunoaşte că în UE a apărut deja o gravă criză socială, cu situaţii de urgenţă în multe ţări, aşa cum este cazul în Spania, Grecia sau Portugalia. De asemenea, mai există, continuă şeful Comisiei Europene, şi un fenomen îngrijorător, care este cel al sărăciei, şi care afectează noi pături sociale. 'De asta este nevoie de mecanismele potrivite şi este îngrijorător faptul că în bugetele statelor europene se vorbeşte numai de reduceri şi tăieri. Ar trebui ca politica indispensabilă a reformelor şi reacţia socială, aflată în geneza Europei, să meargă mână în mână', încheie Durao Barroso.
