Bande est-europene precum cele care operează la Paris ar putea veni şi în Marea Britanie (Express)

Când afli că sute de membri ai personalului de la Muzeul Luvru din Paris au încetat lucrul săptămâna aceasta e uşor să-i cataloghezi pe francezi drept chiulangii care profită de ocazia de a face grevă. Uşor, dar greşit, se arată într-un comentariu de vineri semnat de Stephen Pollard în Daily Express.

Personalul care a încetat lucrul miercuri nu a încercat să evite munca. Dimpotrivă, a încercat să forţeze autorităţile să acţioneze în privinţa unui pericol răspândit la Paris, iar problema este că dacă nu i se acordă atenţie este pe cale să explodeze şi în Marea Britanie.

Bande de români operează acum la Paris. Fură din buzunare, tâlhăresc şi hărţuiesc. Pot fi, de asemenea, violenţi şi transformă Luvrul, una dintre cele mai populare atracţii turistice de pe planetă - 10 milioane de vizitatori anul trecut - în ceva ce se apropie de o zonă periculoasă.

Personalul muzeului a protestat pentru că autorităţile franceze nu fac aproape nimic, iar lipsa lor de acţiune alimentează apetitul bandelor.

Ce se întâmplă la Paris este important şi pentru Marea Britanie, scrie Pollard, deoarece deschiderea frontierelor britanice în ianuarie anul viitor pentru imigranţii români şi bulgari va da mână liberă acestor bande.

Aşa cum stau lucrurile, în pofida vorbelor mari spuse de premier şi de colegii săi de cabinet, nu va exista nimic care să oprească fiecare escroc român să facă un salt peste Canalul Mânecii în căutare de o pradă britanică bogată.

Ceea ce se întâmplă astăzi la Paris se va întâmpla în oraşe britanice anul viitor, consideră semnatarul articolului. Ei sunt infractori şi şi-au şlefuit tehnica până la nivel de artă. Copii, care au acces gratuit, sunt trimişi la muzeu şi fură din buzunarele vizitatorilor sau pur şi simplu le smulg genţile.

Aşa cum a protestat un membru al personalul francez: 'Copiii sunt duri şi foarte bine organizaţi. Nimic nu-i opreşte de la a obţine ce vor şi lucrează în bande. Dacă sunt daţi afară, se întorc a doua zi. Sunt foarte agresivi faţă de personal''.

Un purtător de cuvânt al sindicatului a declarat că personalul de la Luvru se teme de bandele din ce în ce mai agresive şi bine organizate. Personalul a fost scuipat, insultat, ameninţat şi lovit. Bandele nu operează doar la Luvru. Terminalul Eurostar de la Gare du Nord, unde sosesc turişti britanici, este de asemenea un punct focal.

Stephen Pollard relatează că vara trecută a stat la un hotel de pe Champs-Elysee. Directorul i-a oferit un prânz la una dintre mesele în aer liber de pe cea mai elegantă stradă. El i-a atras atenţia asupra a ceea ce părea să fie jumătate dintre trecători: 'Hoţ, hoţ de buzunare, tâlhar. Sunt o parte din mobilier aici''. ''Trebuie să te aştepţi atunci când pleci din hotel să nu te mai întorci cu portofelul', a adăugat el.

Aceasta este amploarea problemei care a fost creată de imigranţii români din Paris, consideră Pollard. Situaţia este precursoare la ceea ce s-ar putea aştepta britanicii atunci când se vor deschide graniţele pentru ei. Dar, departe de a lua în serios ameninţarea, guvernul se străduieşte să ascundă anvergura de populaţie. Refuză să-şi publice propriile estimări.

În ianuarie, David Cameron a declarat ca detaliile privind astfel de calcule 'nu erau încă pregătite'. Aceasta a fost acum trei luni. Cel puţin ministrul britanic pentru comunităţi şi administraţie locală, Eric Pickles, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la un 'aflux''.

O explicaţie pentru refuzul guvernului de a-i informa pe britanici privind numerele pe care le estimează este că ele sunt atât de mari încât se teme de o reacţie violentă. Adevărul este că nu se ştie cu exactitate câţi vor veni. Iar previziunile guvernamentale nu prea au un palmares exact.

În 2004, atunci când est-europenii au dobândit pentru prima dată dreptul la libera circulaţie în cadrul UE, guvernul laburist a spus că vor veni cel mult 13.000 de imigranţi. Cifra corectă s-a dovedit a fi de peste un milion - 1.079.000. un procent de 1,5% din întreaga populaţie a ţărilor lor de origine s-a mutat în Marea Britanie.

Estimările cele mai fiabile au venit întotdeauna de la think-tank-ul Migration Watch. Acesta a estimat că aproximativ 50.000 de români şi bulgari vor ajunge pe meleagurile britanice în fiecare an în primii cinci ani de la ridicarea restricţiilor de frontieră. Dacă estimările se dovedesc corecte, aceasta va însemna că 250.000 de români şi bulgari vor veni în Marea Britanie. Acest număr va fi chiar mai mare dacă o parte din milionul de români care trăiesc acum în Spania şi Italia, decid că le va fi mai bine în Marea Britanie.

Nu înseamnă că Marea Britanie nu ar avea deja o problemă. În perioada premergătoare Jocurilor Olimpice de anul trecut, s-a relatat că au existat bande de români care au inundat Londra cu hoţi de buzunare, prostituate şi cerşetori. Primăria din Londra a trebuit să evacueze peste 60 de români pe zi care dormeau pe străzile din jurul zonelor turistice populare. Aceştia erau organizaţi. Claire Hardy, ofiţer responsabil de reducerea infracţionalităţii la Westminster, a spus că îşi împărţiseră zonele între ele.

Poliţia consideră că nouă din 10 jafuri la bancomat - o infracţiune care a înregistrat o creştere în ultimii ani - sunt comise de membri români de bande.

Dar, dacă este dificil de estimat cu exactitate câţi vor veni, este aproape imposibil de estimat ce procent din cei care vor veni vor avea aceeaşi moralitate scăzută ca şi conaţionalii lor care operează la Paris. Indiferent care va fi cifra va fi o rană în întregime auto-provocată, deoarece guvernul britanic pur şi simplu dă înapoi şi lasă să se întâmple acest lucru.

În termen de câţiva ani, Marea Britanie va cunoaşte fără îndoială echivalentul grevei de la Luvru, în contextul în care autorităţile britanice continuă să nu facă aproape nimic, concluzionează în aceeaşi notă critică autorul articolului.