Aviz "nostalgicilor". "Diavolul ia chipul de lumină şi te înşeală ca un profesor volant simpatic, jovial, puţin misterios"

Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a explicat, în dialogul purtat cu jurnalistul Cristian Pătrăşconiu în cadrul podcastului „Rezilienţa prin cultură”, că volumul „Cartea Neagră a Comunismului” reprezintă o lucrare fundamentală pentru înţelegerea naturii criminale a regimurilor comuniste, o busolă morală necesară generaţiilor de astăzi pentru a înţelege adevărul istoric şi pentru a-şi păstra vigilenţa democratică.

Jurnalist: „Cartea Neagră a Comunismului”. Crime, teroare, represiune. Unde e în biblioteca lui Teodor Baconschi această carte? Nu numai la propriu vreau să zic.

Teodor Baconschi: Da, nu vreau să-i aloc aşa o poziţie imaginară în biblioteca mea că n-am o bibliotecă organizată tematic. Concentrează tot întunericul, tot ce înseamnă crimă şi ură faţă de om, tot ce înseamnă desfiinţarea oricărui principiu moral şi mai ales a diavolului care în istorie ia chipul de lumină al unei forţe pozitive şi care te înşeală, pentru că nu îţi apare niciodată ca atare, ca un profesor volant simpatic, jovial, puţin misterios. Deci suficient cât să-ţi atragă atenţia şi după aceea să-ţi captureze sufletul. Da, este o carte fundamentală.

Trebuie să le spunem celor care ne ascultă că nu trebuie să o evite de frica că îi va deprima. E o iniţiere în restabilirea adevărului despre un regim politic care a avut mult prea mulţi apărători ilegitimi şi care trebuie denunţat cu toată forţa ieri, azi şi mâine.

Nu e un exerciţiu temporar, e vorba de o vigilenţă a conştiinţei morale şi a dreptului de a-şi păstra libertăţile şi de a spune adevărul pe care această carte le permite. E o temelie pe care orice tânăr, mai ales care n-a trăit atunci şi aude poveştile astea de îmbălsămare a cadavrului comunismului cu tot felul de arome ideologice, are ocazia şi datoria de a deschide această carte şi de a vedea că n-a existat comunism bun, n-a existat un comunism generos. Atunci când a preluat puterea, comunismul a exercitat o teroare generalizată bazată pe crimă, purificare etnică, persecuţie religioasă, reprimarea oricărui discurs alternativ. Ăsta e iadul totalitarismului. Deci un fals paradis terestru din care nu mai poţi să scapi şi care e, de fapt, o imensă puşcărie.

Jurnalist: O declinare literală, să zic aşa, a îndemnului lui Marx, care spunea: când vom ajunge la putere, noi, cei care vom lua puterea, comuniştii, va trebui să trecem drept monştri.

Teodor Baconschi: Sunt în circularele lui Ulianov, Lenin, îndemnuri făţişe la crimă. Aşa cum apar creioanele colorate cu care Stalin îşi adnota la Kremlin diversele memorandumuri interne, spunea: 10.000 trebuie executaţi. Deci, nu există ceva mai odios decât, mă rog, ura de rasă pe care au practicat-o naziştii, e la fel de odios. Lupta de clasă e o premisă pentru permanentizarea unui război civil, deci este programul politic al unei puteri care, odată instalată, nu are doar duşmani exteriori, ci se războieşte cu propriul popor. Asta e esenţa comunismului: e un război al celor de la putere cu propriul popor.

Jurnalist: E o foarte exactă definiţie. Aşadar, Cartea neagră a comunismului e o busolă, un compas moral, o carte care scrie istoria comunismului şi despre care s-a spus cu îndreptăţire, zic nu numai eu, că scrie la rândul ei istorie.

Teodor Baconschi: Da, şi e mare lucru pentru ca, să mai amintim o dată, în timp ce nazismul a fost înfrânt militar de aliaţi, comunismul, implodat în URSS, s-a prăbuşit, pur si simplu nu mai putea să asigure nimic, nici măcar producţia curentă de minciuni şi de propagandă, nimeni nu mai credea şi, pe fondul ăsta, n-a avut loc un proces de la Nuremberg. Ăsta este, să spunem, textul acuzării.

Dar mai e ceva. Pentru oricine care, ştiu eu, poate pleacă de la ideea „nu ştiu mare lucru despre comunism, aş vrea să aflu”, îşi va da seama că asta nu e o carte de polemică ideologică anticomunistă. Este vorba de o reflectare documentată în arhive, cu toate datele concrete şi cifrele şi toată mărturia documentelor din epocă, ţară cu ţară, regiune cu regiune. Vezi şi formele specifice pe care le-a îmbrăcat doctrina comunistă în Asia, să spunem, sau în Africa şi în America Latină.

Jurnalist: China şi Cambogia.

Teodor Baconschi: Deci, vezi şi aceste mici diferenţe de culoare locală, dar esenţa criminală a regimului rămâne universal valabilă.

Jurnalist: E o carte tranşantă, pe de altă parte. De ce avem nevoie de adevărul din această carte? De ce avem nevoie de adevăr?

Teodor Baconschi: Pentru că acest regim al minciunii poate să revină pe vârful picioarelor, pe diverse crăpături, ori de câte ori o democraţie nu îşi respectă angajamentul faţă de pluralismul politic, faţă de libertatea de expresie. Sunt şi astăzi în România, şi nu doar la noi, apărători neruşinaţi ai comunismului, apologeţi ai acestui regim, oameni care îl consideră pe Nicolae Ceauşescu un erou naţional şi oameni care fac variaţiuni pe unul dintre proverbele preferate ale lui Lenin, că nu poţi să faci omletă dacă nu spargi ouăle. Adică, cu alte cuvinte, orice număr de crime ar comite noul regim comunist instalat de revoluţie, ele sunt necesare pentru că ne pun pe toţi pe drumul spre paradisul terestru şi cum să nu merite nişte daune colaterale care, în paranteză fie spus, au produs 100 de milioane de victime.

Jurnalist: Aceea este cifra minimală pe care o avansam în momentele 1997, între timp, documentat, este aproape dublă.

Teodor Baconschi: Deci tipul ăsta de sofism ucigaş, care spune că pentru o cauză atât de măreaţă trebuie să ucizi, poţi să înoţi într-o mare de sânge nevinovat, ăsta e un tip de propunere politică perversă care distruge fibra morală a oricărui individ şi îl transformă într-un animal de campanie şi într-o armă pentru crimă.

Devii un martor şi totodată un autor de crime dacă vezi comunismul prin scopurile lui declarate şi nu prin ce a lăsat în urmă, concret, ţară după ţară, în toate regiunile globului unde utopia asta a prins rădăcini.

Jurnalist: Aceasta e şi o carte foarte contestată. E aşa pentru că e o carte nedreaptă sau, dimpotrivă, pentru că a lovit drept la ţintă?

Teodor Baconschi: Normal că e contestată de cei care relativizează caracterul criminal al dictaturilor comuniste, pentru care au existat şi părţi bune în comunism şi cum fac adesea, într-un fel de antifrază pedagogică, cei care compară nazismul cu comunismul, putem spune că şi Hitler a fost un om care a salvat Germania de inflaţia aceea astronomică, a redus substanţial şomajul, s-a ocupat de mari lucrări de infrastructură, a umplut ţara de autostrăzi, a relansat o serie de industrii. Deci ce băiat bun până la urmă a fost şi Hitler! Sigur, vremurile erau grele, a trebuit să mai facă şi câte un genocid sau un holocaust, dar, trăgând linie, Germania fusese salvată de acest mesia cu mustaţă muscă.

Dar cert este că apărătorii de azi ai comunismului au argumente cam de acelaşi fel, ca şi cum România, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia de atunci, Iugoslavia sau Rusia nu s-ar fi dezvoltat dacă n-ar fi intervenit revoluţia comunistă, ar fi rămas pe loc sau ar fi dat înapoi, ceea ce evident e un fals desăvârşit.

Deci nu poţi să aperi un regim care este fundamental antidemocratic şi liberticid doar pentru că, prin muncă forţată, a reuşit un fel de ardere a etapelor sau nu. De ce? Pentru că până şi această industrializare forţată pe care nostalgicii comunismului din România o evocă mereu — „câte fabrici, câte uzine” — ştim foarte bine de la istoricii economiei că toate astea erau o formă de risipă absurdă în numele unei imposibile autarhii economico-industriale a României, în care visa dictatorul şi predecesorul lui, Gheorghe Gheorghiu-Dej, că am putea produce totul în ţara noastră — aşa, jumătate cât Franţa şi un sfert din populaţia ei, sau mai puţin — numai să vrem. Adică voluntarismul ăsta demiurgic al industriei grele, toate acele mituri de la început, nu doar o utopie politică ideologică, dar şi una economică, o reţetă garantată de faliment, prezentată ca soluţie originală şi alternativă la capitalism.