Avertisment: Dacă nu se acceptă tăierile lui Bolojan, în toamnă pieţele financiare vor forţa ajustarea, cu riscul unor crize
Analistul economic Cristian Tudorescu a explicat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că România nu a început cu adevărat măsurile de ajustare, deşi se vorbeşte mult despre austeritate, un termen care sperie prin asocierea cu criza din 2010.
Expertul a subliniat că situaţia cere o înţelegere între toate categoriile socio-profesionale – de la mediul privat şi cetăţeni până la profesori, magistraţi şi primari – pentru a împărţi în mod echitabil efortul de redresare economică.
Potrivit analistului, dacă societatea ajunge la un consens în toamnă, România poate păstra stabilitatea cursului, a dobânzilor şi a inflaţiei, dar dacă nu, pieţele financiare vor forţa ajustarea, cu riscul unor crize bugetare şi guvernamentale.
Redăm mai jos intervenţia
Jurnalistă: Cum arată situaţia economică? Faptul că, iată, ministrul David cred că a fost printre primii miniştri care a ieşit cu măsurile de austeritate pe care le aplicăm sistemului de învăţământ.
Cristian Tudorescu: Nu o să mă refer doar la situaţia de faţă, pentru că, dacă ne referim doar la un anumit domeniu, e greu să determinăm unde este linia fină a dreptăţii între cele două părţi – partea profesorală, învăţământul, versus un guvern, indiferent cine ar fi el, sau un ministru. Putem generaliza un pic şi la alte domenii. Noi am mai vorbit într-o altă emisiune şi de partea magistraţilor şi de primari.
Practic, la nivel economic, nu am început măsurile de ajustare. Adică tot vorbim de austeritate şi se foloseşte acest cuvânt mai degrabă inducând o temere care aminteşte de 2010, când, de fapt, putem să operăm cu anumite grade ale acestor termeni. Eu i-aş spune ajustare bugetară. În dicţionar, austeritate mai înseamnă şi cumpătare. Cumpătare înseamnă să fim mai atenţi şi aşa mai departe. Evident că pot apărea nişte nemulţumiri în diverse sectoare.
Mai degrabă, eu mă refer la mai multe sectoare, pentru că noi, în România, acum suntem ca şi cum ar fi trebuit să ne aşezăm în jurul unei mese mai multe categorii socio-profesionale – mediul de afaceri, cetăţenii, profesori, magistraţi, medici etc. – şi cumva să cădem la un soi de învoială, între ghilimele.
Eu cred că, dacă e să simplific, dacă fiecare renunţa la 5% între ghilimele, probabil că nu se ajungea la ora asta, nu mai aveam atâtea discuţii. Dar prin faptul că fiecare categorie... mediul privat deja suportă anumite chestii: impozite crescute pe dividende, pe CASS-uri; la magistraţi nu e o reducere acum a unor venituri, ci potenţialitatea unor pensii ceva mai mici şi prin menţinerea lor în câmpul muncii – de fapt, să se economisească nişte pensii care s-ar fi plătit şi aşa mai departe. La profesori, înţelegem cu toţii că sunt probleme mult mai complexe decât existenţa sau nu a unui ministru sau a unui guvern, lucrurile sunt mult mai adânci.
Înţeleg că sunt foarte multe probleme, dar cumva societatea trebuie să ajungă la o zonă în care să accepte, chiar cu anumite nedreptăţi. Deci există riscul să ai profesori foarte buni, magistraţi foarte buni, primari sau funcţionari foarte buni care probabil or să se simtă nedreptăţiţi pentru că trebuie să suporte cumva toată această ajustare bugetară care încă n-a pornit, pentru că aşteptăm execuţia bugetară pe luna august, dar au intrat în funcţiune doar nişte ajustări. S-au plafonat nişte sporuri la funcţionarii publici şi înţeleg că nici acelea toate, ci unele intră din septembrie la fonduri europene.
Deci aproape că nici n-am început. Noi vorbim foarte mult, facem tot felul de paralele: criză, austeritate, aoleu, ce o să se întâmple. Până la urmă fiecare trebuie să renunţe la un X%. Nu ştiu dacă e 3%, dacă e 7%, dacă e 5%, adică lucrurile pot fi discutate, dar nu e atât de... De asta poziţionarea mea de multe ori este să se găsească aşa cumva o soluţie între mai multe părţi. Normal că dacă nu renunţă nimeni...
Jurnalist: Premierul Bolojan, realist şi responsabil, are grijă ce vorbeşte, ne lasă aşa, în aer, cu o nouă posibilă majorare a TVA-ului. Cristi Tudorescu, uitându-ne la tabloul economic al României...
Cristian Tudorescu: Eu, de fiecare dată când aud că economia nu arată atât de bine, întreb: în raport cu ce? Şi eu, dacă aş fi fost întrebat în aprilie sau în mai, aş fi spus că trimestrul 2 va fi cu scădere economică, că s-au blocat, că alegeri, că am auzit şi din anumite sectoare că a mers mai rău. Ieri s-au publicat datele şi a fost cu creştere economică.
Adică ce vreau eu să spun este că, de multe ori, percepţia noastră ca cetăţeni şi economişti şi sociologi s-ar putea să nu recunoască toată rezilienţa pe care economia totuşi, de bine, de rău, o are. Dacă noi anul acesta l-am închide cu 0% creştere economică, asta înseamnă în termeni reali – deci să acopere inflaţia şi aşa mai departe – zic că nu e rău. Adică nu că este bine, nu mă duc în zona de optimism, ci mă duc în a spune că, fiind necesare acele ajustări bugetare, dacă la sfârşit suntem oarecum pe 0, nu e cel mai rău lucru, pentru că se pot întâmpla lucruri şi mai rele, adică există şi varianta B.
Varianta A, pe care eu o văd, este următoarea: la sfârşitul lunii septembrie sau pe parcursul lunii octombrie, majoritatea forţelor din societate – profesional, politic şi aşa mai departe – se vor fi înţeles pe ceva: că la magistraţi rămâne într-un fel, că la profesori în alt fel, că la primari şi aşa mai departe, astfel încât investitorii... şi eu, când spun investitorii, nu mă refer doar la cei străini, aceia răi cu ghilimelele de rigoare, ci mă refer aşa: că să investim în titluri de stat, poate să fie nişte fonduri de pensii care înseamnă capitalul românilor pe care îl au în fondurile de pensii – noi, ca persoane fizice, putem să cumpărăm titluri de stat – înseamnă că aceşti investitori evaluează şi spun aşa: la 15 octombrie, sau cât o să fie, românii s-au înţeles cumva între ei acolo, politic: Pachetul 2 împărţit în 5 bucăţi...
Noi acum stăm să ne uităm dacă s-a pus bine virgula la nu ştiu ce reformă. Cam cu asta ne ocupăm noi, ca să ne dăm seama dacă o să vin pe o traiectorie bugetară cumva mai sustenabilă – nu zic că se rezolvă toate problemele – sau o să se intre într-o buclă din aceea că nu s-a scăzut la magistraţi. De ce nu s-a scăzut? Că nu s-a scăzut la primari, la partide şi aşa mai departe.
Şi atunci, în octombrie, o să ştim două variante: una este că ne-am înţeles cât de cât noi între noi, astfel încât cursul euro ar rămâne undeva în zona în care e, dobânzile cam pe unde sunt, inflaţia o cam ştim, ştim că din TVA şi accize mai creşte un pic. Asta e varianta 1.
Varianta 2 este dacă nu ne-am înţelege, şi atunci investitorii spun aşa: Ok, vă facem noi ajustarea aia de 5% sau de 7% şi atunci cursul euro poate se duce mai sus, la 5,3, la 5,5, sau suntem downgradaţi, suntem duşi pe o treaptă mai jos, adică dobânzi mai mari şi aşa mai departe. Putem să avem criză bugetară, criză guvernamentală, schimb de guvern şi aşa mai departe.
Adică, practic, eu văd că aceste variante depind tot de noi. Şi când zic „noi” nu mă refer doar la politicieni, că vrea partidul nu ştiu care sau nu ştiu care. Noi, plus categorii profesionale, plus mediul de afaceri, plus cetăţeni şi aşa mai departe.
Eu aşa o văd: adică, dacă reuşim să ne înţelegem într-un fel, avem despre ce vorbi şi în octombrie. Dacă nu, mergem pe scenariul al doilea.
