"Avem o problemă mare" - Danileţ, după eliberarea criminalului care a incendiat fata din Mehedinţi

Cristi Danileţ
Cristi Danileţ (Eugen Horoiu/Epoch Times)

Un bărbat condamnat la închisoare pe viaţă, dar eliberat condiţionat, a recidivat şi a ars de vie o fată din Mehedinţi. Cazul a şocat întreaga ţară. Într-o intervenţie la Digi24, judecătorul Cristi Danileţ a atras atenţia că legea este imperfectă şi i-a obligat pe judecători să pună în libertate foarte mulţi deţinuţi periculoşi.

Astfel, fostul membru al Consiliului Superior al Magistraturii a explicat când şi cum se face, pe ce criterii, o eliberare condiţionată a unui deţinut, fie el şi condamnat pe viaţă pentru cinci crime.

"În momentul în care este îndeplinită o fracţie, deţinutul a executat o perioadă importantă din pedeapsă, pentru bună purtare, se face o analiză a situaţiei sale de către o comisie specială din cadrul penitenciarului şi se face apoi o propunere de eliberare condiţionată către judecătorul de la Judecătorie şi insist aici, pentru că astfel de cauze, deşi sunt extrem de serioase, se duc direct la judecătorii cei mai tineri. Acolo, judecătorul se uită puţin în dosar, se uită la lege şi trage de multe ori o concluzie, uneori formală: sunt îndeplinite condiţiile, îi dăm drumul deţinutului. Aş vrea să spun că avem o problemă mare, şi de natură legislativă, dar şi de aplicare a legii, pentru că astăzi, cumva, eliberarea condiţionată a devenit oarecum formală şi mai degrabă o regulă, adică noi am fost cumva obligaţi, din cauza legislaţiei imperfecte, să punem în libertate foarte mulţi deţinuţi atât în perioada cât a fost în vigoare acea lege oribilă a recursului compensatoriu, cât şi în prezent", a explicat Danileţ.

În opinia cunoscutului judecător, legislaţia trebuie schimbată astfel încât eliberarea condiţionată să devină o excepţie.

"Practic, judecătorii nu au nişte criterii foarte clare, obiective: cum anume îşi pot da seama că o persoană s-a îndreptat? Noi nu suntem ghicitoare, să ne uităm într-un glob de sticlă: s-a îndreptat, nu s-a îndreptat, va mai face sau nu va mai face infracţiuni. Cred că legislaţia trebuie schimbată, trebuie înţeles odată că dacă judecătorul a stabilit ca o persoană să stea în detenţie un anumit număr de ani, este cumva inechitabil ca după două treimi din executarea pedepsei să ne gândim deja la eliberarea lui. Până la urmă, de aceea a stabilit judecătorul pedeapsa: ca respectivul să se îndrepte. Din nefericire, undeva între 50 şi 80 la sută dintre cei eliberaţi din penitenciar recidivează. Iar agresiunile întotdeauna încep cu persoanele tinere, în acest fel, pe Facebook. Eliberarea condiţionată trebuie să fie o excepţie, adică omul ăla deţinut trebuie să fie nu ştiu, un adevărat savant, să descopere leacul la COVID, să scrie nu ştiu ce lucrare importantă, să ajute la reformarea ţării, şi atunci să-i dăm drumul din penitenciar, nu pentru faptul că a ieşit la muncă, a spălat două vase, a avut două recompense că l-a salutat pe gardian sau nu i-a înjurat pe colegii lui să-i dăm drumul! E mult prea formală în momentul de faţă eliberarea condiţionată", a afirmat Danileţ.

Potrivit magistratului, orice caz de gravitatea celui din Mehedinţi ar trebui să treacă prin două instanţe şi în cazul eliberării, ca şi în cazul condamnării - pe la tribunal şi la curtea de apel. De asemenea, poate ar fi bine să se înfiinţeze un registru al infractorilor periculoşi care să fie monitorizaţi atent.

"Cred că ne-am hazardat în momentul când în Codul de procedură penală s-a făcut această competenţă (a judecătoriilor), cred că s-a gândit prea superficial. În al doilea rând, când eşti la a doua sau a treia faptă cu violenţă, cum ar fi viol, tâlhărie sau omor, este cumva nedrept. După ce ai beneficiat deja de două ori de eliberare condiţionată, a treia oară, în continuare, judecătorul să ia în discuţie cazul tău? Practic, legislaţia ar trebui să închidă dreptul tău la eliberare condiţionată, or legislaţia noastră nu distinge dacă faptele sunt cu violenţă. (...) Paradoxul pe care îl trăim în sistemul nostru de drept este că eliberarea condiţionată a unor astfel de indivizi este legală. Dar judecătorul nu poate garanta că o persoană, odată aflată în libertate, va fi de-acuma sfânt şi nu va mai săvârşi nicio faptă", subliniat Danileţ.

Pe de altă parte, şi serviciul de probaţiune în România este strict formal şi subfinanţat. Ofiţerii - angajaţi civili (sociologi, psihologi) - sunt în număr insuficient. Teoretic, cel eliberat mai devreme, dacă mai are mai mult de 2 ani până la ispăşirea pedepsei, trebuie să dea socoteală acestui serviciu de probaţiune, să le spună unde este, cu ce se ocupă, dacă are loc de muncă, când pleacă din ţară etc.

"Dar nu este deloc cum vedem prin filme", menţionează Cristi Danileţ.