Au gazele de şist o acţiune nocivă asupra mediului?
Mâine, 18 iulie a.c. compania petrolieră Chevron va primi avizul de mediu care îi va permite demararea explorării gazelor de şist în Vaslui. Vă propunem mai jos a analiză succintă a efectelor pe care acest tip de exploatări le au asupra mediului, conform opiniilor unor reputaţi specialişti în domeniu.
Impactul exploatării gazelor de şist asupra resurselor de apă
O problemă importantă în exploatarea gazelor de şist o constituie cantitatea de apă utilizată: în timp ce exploatările convenţionale folosesc câteva zeci sau sute de metri cubi de apă la o sondă, fracturarea hidraulică din zilele noastre foloseşte zeci de mii de metri cubi de apă pentru fiecare sondă, în combinaţie cu substanţe chimice care diferă de la o companie la alta şi în funcţie de condiţiile din zăcământ. Apa pentru fracturare este luată fie din apele de suprafaţă, fie din cele subterane sau din apa reziduală reciclată din operaţiunile anterioare de fracturare.
”Fracturarea poate polua atât apa subterană, cât şi apele de suprafaţă, cum ar fi râurile, lacurile şi izvoarele. În zonele rurale, unde are loc cea mai mare parte a operaţiunilor de fracturare, locuitorii depind de apa subterană, pe care o folosesc în gospodărie şi în agricultură. În SUA, fracturarea a poluat surse de apă potabilă în multe moduri, iar scurgerile şi exploziile la sondă au dus la eliberarea de substanţe chimice în apele subterane şi în cele de suprafaţă datorită unor deversări, explozii şi pierderii integrităţii puţurilor”, a declarat într-un interviu pentru Epoch Times, Georgeta Ionescu, geolog, jurist şi activist pentru mediu.
Epurarea apei potabile contaminate este atât de costisitoare încât rareori se încearcă ceva în acest sens. În Dimock, Pennsylvania, compania Cabot Oil & Gas a raportat că a cheltuit 109.000 $ pentru sisteme care să elimine gazul metan din apa din fântâni pentru 14 gospodării locale, în timp ce în Colorado, epurarea necesară în urma unei infiltrări subterane de gaz continuă de peste opt ani, cu costuri ce probabil ajung la sute de mii de dolari, dacă nu chiar mai mari.
Suprafeţe însemnate de teren vor fi scoase din circuitul agricol. Subsolul va fi de asemenea afectat.
Pentru că o sondă să devină productivă şi până la livrarea pe piaţă a gazelor extrase, sunt necesare foarte multe alte activităţi – care au impact asupra mediului şi comunităţilor învecinate.
”Înainte de începerea forajului, câteva hectare de teren trebuie eliberate de vegetaţie şi nivelate, pentru a permite instalarea echipamentelor de foraj, a echipamentelor de colectare şi prelucrare a gazelor, precum şi circulaţia vehiculelor. În plus, alte terenuri trebuie degajate pentru construirea drumurilor până la sondă, ca şi a conductelor de transportare a gazelor spre piaţă. Implică deci ocuparea unor suprafeţe însemnate de teren pe care le scoate din circuitul agricol şi le restrânge de la alte utilizări, cu sonde, reţele de transport, drumuri auxiliare, iazuri şi conducte. Va fi puternic afectată biodiversitatea zonei, se vor face despăduriri acolo unde situaţia o va cere, iar habitatele vor fi fragmentate şi biodiversitatea afectată”, a susţinut geologul Georgeta Ionescu.
”În plus, dacă acest lucru se întâmplă în apropierea unor aşezări umane, se ivesc probleme suplimentare. Există de asemenea marile probleme generate de injectarea în subteran a unor cantităţi enorme de fluid, apă aditivată cu nisip şi o serie de substanţe chimice dintre care multe sunt toxice. Reprezentanţii Chevron spuneau că doar 0,5 % din cantitatea de fluid reprezintă substanţe chimice. Însă faceţi şi dumneavoastră calculul la 16.000 de metri cubi care se injectează doar la o singură platformă şi veţi vedea câte tone de toxine vor rămâne în subsol căci, în medie, doar cel mult jumătate din fluid este recuperat după injectare, restul nu se poate recupera şi va rămâne în subteran”, a afirmat aceasta, adăugând ca şi ceea ce se recuperează în iazuri sau batale poate infesta solul. ”Asta s-a întâmplat deja în mai multe localităţi din Statele Unite. De asemenea există pericolul infestării pânzei freatice, aceasta fiind una dintre cele mai mari îngrijorări ale populaţiei”.
Riscul seismic asociat cu exploatarea gazelor de şist
”Mai avem şi un risc seismic asociat. Spre exemplu, în Oklahoma, unde se înregistrau până la 50 de seisme uşoare pe an, în 2010 când s-au amplasat peste 100 de foraje, s-a ajuns la 1000 de cutremure. Legătura dintre aceste cutremure şi fracturarea hidraulică a fost evidenţiată de măsurători, care arată că epicentrele acelor cutremure sunt exact în zonele de foraj. În Marea Britanie s-au suspendat temporar explorările după ce s-au înregistrat o serie de seisme în zona Blackpool. Sudul Dobrogei este ameninţat de reactivarea faliei seismice Vidraru-Snagov-Shabla, conform opiniei prof.dr. academician Mircea Săndulescu, iar zona Bârladului se află în apropierea celebrei zone seismice Vrancea”, a declarat Georgeta Ionescu.
Industria petrolului şi gazelor foloseşte adeseori o definiţie limitată a „fracturării“, cu referire doar la extracţie – şi mai ales la procedeul prin care roca este sfărâmată şi gazul extras – ignorând modificările ample ale condiţiilor de mediu, ale stării de sănătate şi situaţiei comunităţilor.
