Ascensiunea remarcabilă a euroscepticismului continental (The Guardian)

După ce a fost considerat o boală britanică, euroscepticismul s-a răspândit azi pe întregul continent european asemenea unui virus, scrie The Guardian, pe baza datelor furnizate recent de Eurobarometru.

De la începutul crizei, încrederea în UE a scăzut de la +10 puncte la -22, în Franţa, de la +20 la -29 puncte în Germania, de la +30 de puncte la -22, în Italia, de la +42 la -52 de puncte în Spania, de la +50 la -6 puncte în Polonia şi de la -13 puncte la -49 puncte în Marea Britanie.

Ceea ce este frapant, remarcă The Guardian, este faptul că toţi actorii din Uniunea Europeană şi-au pierdut încrederea în proiectul european. Înapoi în 2007, oamenii au crezut că Marea Britanie, cu -13 puncte la capitolul încredere în UE, era bastionul scepticismului. În prezent însă, cele mai mari patru state de eurozonă au niveluri mai scăzute de încredere în instituţiile europene decât Marea Britanie în 2007. Deci, ce se întâmplă?, se întreabă cotidianul britanic.

Vechea explicaţie pentru euroscepticism indica spre presupusa existenţă a unui deficit democratic în cadrul UE. Deciziile, explică criticii, au fost luate mai degrabă de instituţii care nu puteau fi trase la răspundere, decât de către guverne alese. Cu toate acestea, criza actuală nu a apărut dintr-o ciocnire între Bruxelles şi statele membre, ci dintr-o confruntare între voinţa democratică a cetăţenilor din nordul şi sudul Europei, între aşa-numitul 'centru' şi 'periferie'.

De la începutul crizei, cetăţenii din statele creditoare au început să se opună să îşi asume responsabilitatea pentru datoriile altora, în lipsa unui mecanism de control al cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, pentru un număr tot mai mare de cetăţeni din statele din sudul Europei, ceea ce face în prezent UE seamănă cu ceea ce a făcut FMI în America de Sud: oferă o ''cămaşă de forţă aurită'', care sufocă spaţiul de manifestare al politicii naţionale şi goleşte democraţiile naţionale de conţinut. În acest nou scenariu, guvernele vin şi pleacă, dar politicile rămân în esenţă aceleaşi şi nu pot fi contestate. Între timp, în ţările din nordul Europei, se consideră că UE a eşuat în rolul său de 'controlor' al politicilor părţii de sud a Europei. Creditorii, susţine The Guardian, au un sentiment de victimizare care-l reflectă pe cel al debitorilor.

Dacă suveranitatea este înţeleasă drept capacitatea oamenilor de a decide ceea ce doresc pentru ţara lor, puţine naţiuni, din nord sau din sud, mai simt azi că sunt suverane. O parte importantă a democraţiei a dispărut, la nivel naţional, însă acesta nu a fost recreată la nivel european, comentează publicaţia britanică.

Este ascensiunea populismului anti-UE un trend de durată? Speranţa ar fi ca, pe măsură ce creşterea economică se redresează, euroscepticismul să slăbească şi, în cele din urmă, să se diminueze. Prăbuşirea încrederii în UE este însă un fenomen mai profund, iar entuziasmul faţă de Uniune nu se va întoarce decât dacă aceasta va schimba în mod profund felul în care se raportează la statele membre şi la cetăţenii săi.

Germania

Germanii se consideră victime ale crizei monedei euro. Simt că au fost trădaţi şi se tem că li se va cere să plătească taxe mai mari sau să accepte niveluri mai ridicate ale inflaţiei, în scopul de a salva moneda europeană. Datele Eurobarometrului arată că 56% dintre germani nu au 'nicio încredere' în UE, în timp ce doar 30% au o imagine 'destul de pozitivă' asupra Uniunii.

În acelaşi timp însă, populismul a fost ţinut sub control: principalele partide politice sprijină toate moneda euro, iar sondajele recente arată că trei sferturi dintre germani se opun părăsirii eurozonei. Deşi recent a fost creat un nou partid anti-euro, ''Alternativa pentru Germania'', acesta ar obţine în cel mai bun caz 2% din voturi la alegerile generale din septembrie. Chiar dacă germanii nu mai pot iubi euro, acest lucru nu înseamnă şi că doresc să-l părăsească, în condiţiile în care sondajele recente arată că 3/4 din germani resping ideea renunţării la euro.

Franţa

Pentru prima dată, Franţa nu este o excepţie: de la începutul crizei, încrederea în UE a scăzut, iar imaginea acesteia s-a înrăutăţit. În 2012, numărul de respondenţi francezi care 'tindeau să nu aibă încredere' în UE a crescut la 56%, de la 41% în 2007. Această judecată negativă despre răspunsul UE la criză a avut deja un impact asupra politicii franceze, fiind un factor pentru consolidarea poziţiei Frontului Naţional pe scena politică, dar pentru succesul politic şi în mass-media al liderului stângii radicale Jean-Luc Mélenchon.

Regatul Unit

Percepţia despre UE în Marea Britanie s-a schimbat mai puţin dramatic decât în multe alte state membre, în condiţiile în care chiar şi în 2004 exista un nivel relativ scăzut de încredere şi o imagine proastă a Uniunii în rândul populaţiei. Procentajul celor care 'tind să nu aibă încredere' în UE a crescut de la 48% în 2004 la aproape 80% în 2012. Este important însă de precizat că această creştere a început cu mult înainte de criză şi este puţin probabil să fie inversată, chiar dacă criza este depăşită, notează The Guardian.

Italia

Austeritatea a schimbat percepţiile despre UE în rândul cetăţenilor italieni - în special în rândul tinerilor, din care 40% sunt şomeri. Recentele alegeri au indicat că aceştia şi-au pierdut încrederea şi răbdarea faţă de Bruxelles şi Berlin şi nu mai cred că sfârşitul crizei va veni imediat. Pe de altă parte, deşi încrederea în UE a scăzut în Italia, majoritatea respondenţilor italieni se consideră încă cetăţeni europeni şi se identifică cu Europa. Într-un sondaj recent, doar 1% au susţinut că doresc să părăsească Uniunea. În schimb, o mare majoritate - în special în rândul comunităţii de afaceri - doreşte să avanseze spre o uniune politică reală, mai democratică şi mai socială decât actuala UE.

Spania

De zeci de ani, Spania a văzut relaţia sa cu Europa prin ochii sugestiei lui Ortega y Gasset: 'Spania este problema, iar Europa este soluţia'. Declinul dramatic şi fără precedent al încrederii în UE de la începutul crizei nu este pur şi simplu un rezultat al austerităţii. Până la urmă, Spania a trecut prin reforme dureroase, în scopul de a adera la UE şi, mai târziu, la euro, şi de a-şi depăşi trecutul dificil.

În prezent însă, lipsa unei viziuni clare cu privire la viitorul naţional sau european face să nu existe vreun consens sau vreo legitimitate pentru sacrificiile care le sunt cerute. Spaniolii nu dau vina pe Europa pentru criză şi nu doresc să părăsească zona euro.

Polonia

Pentru prima dată, procentul de polonezi care 'tind să nu aibă încredere' în UE (46%) este mai mare decât procentul de polonezi care 'tind să aibă încredere' în Uniune (41%) - un traseu remarcabil pentru o ţară în mod tradiţional pro-europeană. Deşi UE are încă un rating de aprobare mai mare decât guvernul naţional, Parlamentul sau televiziunea publică, Uniunea pare să îşi fi pierdut reputaţia de ancoră de stabilitate într-o ţară care trece printr-o transformare socială şi economică majoră. În particular, polonezii sunt sceptici cu privire la viitorul monedei comune şi doar 29% dintre ei doresc în prezent să se alăture eurozonei.