Armata imigranţilor români şi bulgari din construcţii din Marea Britanie: Ieftini şi departe de a fi liberi(studiu BIRN)

În jur de un milion de muncitori au venit în Marea Britanie, ca urmare a extinderii UE în Europa de Est, în 2004. Proporţiile migraţiei, majoritatea provenită din Polonia, au determinat o reacţie împotriva politicienilor britanici care nu au reuşit să le anticipeze. Zilierii sunt majoritatea români şi bulgari şi relativ nou veniţi în Marea Britanie. Ei au sosit după 2007, când România şi Bulgaria - aşa-numitele ţări A2 - au aderat la UE, scrie publicaţia New Statesman, într-un articol realizat în cadrul programului ''Balkan Fellowship for Journalistic Excellence'', o iniţiativă a fundaţiei Robert Bosch Stiftung şi ERSTE, în cooperare cu ''Balkan Investigative Reporting Network'' (BIRN).

Prezenţa acestor imigranţi în Marea Britanie nu este ilegală în sine. Liberi să rămână dar nu şi liberi să lucreze, românii şi bulgarii îndeplinesc o funcţie îngustă - satisfacerea nevoii de forţă de muncă din Marea Britanie prost plătită şi lipsită de protecţie.

Sectorul construcţiilor reprezintă peste 10 procente din PIB-ul Marii Britanii. Este domeniul central al planului guvernului de a revigora economia în dificultate, precum şi destinatarul unor subvenţii şi stimuli constanţi.

Criticii spun că restricţiile guvernului cu privire la lucrătorii A2 au fost în beneficiul sectorului construcţiilor prin promovarea muncitorilor prost plătiţi şi slab reglementaţi. Ei acuză Marea Britanie că încearcă să-şi construiască făgaşul de ieşire dintr-o recesiune cu două vârfuri negative (double-dip) subcotând salariile şi condiţiile pentru alţii, lucrători relativ bine stabiliţi.

O investigaţie BIRN arată că lucrătorii A2 sunt în general pregătiţi să lucreze pentru salarii mai mici şi în condiţii mai proaste decât alţii, în industria construcţiilor. Mulţi intervievaţi au vorbit sub condiţia anonimatului, deoarece nu doresc să atragă atenţia autorităţilor.

Sindicatele şi oficialii din domeniul siguranţei muncii sunt de acord că statutul lucrătorilor imigranţi A2 i-a dus la capătul extrem al domeniului construcţiilor, unde procedurile sunt mult mai susceptibile de a fi ignorate iar accidentele şi plângerile sunt mai puţin susceptibile de a fi raportate.

Guvernul britanic îşi justifică restricţiile, argumentând că acestea au protejat forţa de muncă britanică prin prevenirea unui nou val al imigraţiei.

Statistici ale Ministerului Muncii şi Pensiilor arată că în jur de 210.000 de români şi bulgari au primit un număr de National Insurance (NI), de la aderarea ţării lor la UE în urmă cu cinci ani. Această cifră oferă un indiciu privind cât de mulţi imigranţi din aceste ţări pot lucra în Marea Britanie, fără a-i lua în calcul pe cei care lucrează ilegal şi pe cei care s-au întors acasă.

Prin comparaţie, circa 640.000 de polonezi au primit numere de NI în ultimii cinci ani, dintr-un total de peste un milion în ultimul deceniu.

Asociaţii mari din construcţii insistă asupra faptului că membrii lor sunt obligaţi prin lege să asigure condiţii de muncă sigure şi corecte. Când regulile sunt încălcate, spun ei, imigranţii sunt adesea complici.

Unii imigranţi intervievaţi de BIRN au părut să confirme acest lucru, spunând că au lucrat în economia gri pentru a evita taxele. În contextul în care mulţi sunt prost plătiţi, stimulentul de a face acest lucru este de asemenea mai mare. Dacă sunt prinşi că lucrează ilegal, imigranţii sunt pasibili de o amendă de până la 1.000 de lire sterline (aproximativ 1.300 euro), precum şi o posibilă pedeapsă cu închisoarea.

Cu toate acestea, zilierii care stau în faţa supermarketului din construcţii ''Wickes'' sunt puţini expuşi pericolului de a fi prinşi deoarece pot pretinde întotdeauna că intenţionează să-şi declare câştigurile. Nervozitatea lor faţă de poliţie rezultă mai puţin dintr-o teamă reală de urmărire penală cât din suspiciunea generală faţă de stat. Confruntaţi cu restricţii severe pe piaţa locurilor de muncă, au fost îndreptaţi spre o zonă în care nu există o distincţie clară între legal şi ilegal, sau între exploatare şi eficienţa costurilor.

La sosirea în Marea Britanie, toţi străinii în căutare de lucru sunt de aşteptat să aplice pentru un număr NI. Aceasta este o condiţie prealabilă pentru oricine caută o muncă legală pe termen lung. Acesta este efectiv codul pe care statul bazează înregistrarea impozitelor, pensiilor şi ajutoarelor fiecăruia.

Când polonezii au venit în Marea Britanie în 2004 au întâmpinat puţine dificultăţi în a dobândi un număr NI, dar românii şi bulgarii au constatat că este greu să se înregistreze.

Resortisanţilor A2 le sunt alocate în mod automat numerele de NI numai în cazul în care au venit în Marea Britanie pe baza unui tip de permis de muncă, care se eliberează cu oferte directe de locuri de muncă. Cu toate acestea, aceşti imigranţi sunt în minoritate. Majoritatea românilor şi bulgarilor au venit în Marea Britanie fără permis de muncă sau o promisiune fermă de angajare. Dornici să câştige, ei gravitează spre sectoarele construcţiilor şi industriei hoteliere, unde eludează nevoia unui permis de muncă, înregistrându-se ca independenţi.

Imigranţii care nu reuşesc să demonstreze că sunt independenţi, şi prin urmare nu obţin un număr de NI, de multe ori ajung la marginea acestor sectoare, plătiţi cash pentru locuri de muncă ocazionale care necesită acte minime.

Oficiali bulgari şi români de la ambasadele ţărilor lor de la Londra au declarat pentru BIRN că cetăţenii lor au constatat că este mai greu să obţină un număr de NI, în unele cazuri chiar după cinci încercări nereuşite. Mulţi dintre zilierii din afara magazinului Wickes de pe strada ''Seven Sisters'' intră în această categorie.

Lucrătorii fără acte legale sunt mai susceptibili de a fi grav accidentaţi la locul de muncă, potrivit unor sindicate şi unor experţi din domeniul siguranţei muncii.

Un tânăr român, al cărui nume nu a fost dat la sfatul avocatului său, a declarat pentru BIRN că a fost electrocutat în timp ce folosea un ciocan pneumatic pe un şantier din Londra. 'Nu-mi amintesc prea multe', a spus el. 'Era fum. Braţul meu a fost ars', a mai spus el. Românul lucra în Marea Britanie fără un număr NI şi a aflat despre locul de muncă de la un prieten. A spus că nu i s-a cerut să furnizeze niciun document sau să semneze vreun contract înainte de începerea muncii şi a fost plătit cash. Deşi a primit câteva instrucţiuni de bază privind siguranţa muncii, el spune că a avut probleme din cauza cunoştinţelor slabe de limbă engleză.

Sindicatele din construcţii estimează că aproximativ 80% din accidentele la locul de muncă sunt nedeclarate. Health and Safety Executive (HSE), watchdog-ul din Marea Britanie care monitorizează siguranţa la locul de muncă, nu a înregistrat niciun fel de date privind naţionalitatea lucrătorilor accidentaţi. Cu toate acestea, recunoaşte că lucrătorii imigranţi sunt mai expuşi la accidente şi mai puţin probabil să le raporteze, chiar dacă nu pot fi deportaţi sau penalizaţi pentru că fac acest lucru.

Richard Boland, şeful HSE al operaţiunilor din construcţii din sudul Angliei spune că 'vulnerabilitate care vine din impunerea de restricţii cu privire la când şi unde să lucrezi' poate îndrepta lucrătorii spre şantiere unde normele de siguranţă nu sunt puse în aplicare. Inspectorii HSE îşi schimbă în prezent focalizarea de la marile firme spre şantiere mai mici, deoarece acestea din urmă, spune el, sunt mult mai susceptibile să ignore standardele şi să angajeze lucrători relativ fără experienţă.

Lucrătorii români şi bulgari care reuşesc să obţină un număr NI se confruntă în continuare cu restricţiile care nu au afectat o generaţie anterioară de imigranţi din UE. Cele mai multe locuri de muncă din construcţii sunt aranjate prin intermediul unor agenţii specializate, care sunt de obicei companii mici cu un bilanţ de angajări din cadrul unei comunităţi speciale de imigranţi. Aceste agenţii acţionează ca subcontractori pentru firme mai mari, asigurând forţă de muncă întâmplătoare pentru şantiere mari în scurt timp şi administrând o mare parte din documente.

Potrivit unor avocaţi şi experţi în domeniul muncii, lucrătorii A2 angajaţi de astfel de agenţii sunt mai puţin probabil să se plângă de condiţiile periculoase şi salariile mici. Mulţi se tem să nu fie puşi pe lista neagră într-o economie în care opţiunile lor de a munci sunt deja delimitate.

Remus Robu, asistent juridic la firma de avocatură britanică Levenes, se ocupă de multe ori de despăgubirile cerute în urma unor accidentele care implică muncitori A2. 'Din păcate, există persoane care îşi pierd locul de muncă atunci când depun cerere pentru despăgubiri', a spus el.

Proprietarul român al unei mici companii de construcţii, vorbind sub condiţia anonimatului, a confirmat existenţa unei liste negre informale pentru lucrătorii care sunt consideraţi supărători. Dar el a spus că nu este diferit de sistemul folosit de angajatorii din alte industrii. 'Aţi dori să reangajaţi pe cineva care a depus o cerere împotriva dv?'', a întrebat el. Proprietarul a mai declarat pentru BIRN că a convins un lucrător să nu raporteze un accident soldat cu un picior rupt. El a spus că i-a plătit persoanei rănite un salariu întreg pe perioada recuperării şi i-a garantat un loc de muncă în continuare pentru când va fi din nou apt. 'A fost de acord să nu iniţieze o plângere împotriva mea pentru că am o relaţie bună cu muncitorii mei', a spus proprietarul.

Potrivit HSE, orice accident care duce la un picior rupt trebuie raportat în conformitate cu legislaţia din Marea Britanie. În cazul în care un angajator este considerat vinovat, avocaţii spun că un lucrător se poate aştepta să primească între 6.000 şi 36.000 de lire, în funcţie de gravitatea rănii.

Firmele mici de construcţii sunt de obicei dornice să evite plângerile împotriva lor, deoarece le pot afecta capacitatea de a obţine contracte noi.

Pe lângă descurajarea plângerilor cu privire la condiţiile de muncă, agenţiile de plasament plătesc de multe ori imigranţilor A2 un salariu mai mic decât altor lucrători. Multe agenţii deduc o formă de comision din pachetele salariale ale lucrătorilor. În unele cazuri, o companie de salarizare - de multe ori legată de agenţie - va încasa o taxă suplimentară de administrare pentru procesarea salariilor.

Imigranţii A2 nu dispun de măsuri de protecţie împotriva acestor reduceri ale câştigurilor lor. Ca lucrători independenţi, nu sunt eligibili pentru salariul minim din Marea Britanie, în prezent stabilit la şase lire sterline pe oră.

Mai mult, deşi din punct de vedere tehnic este de aşteptat să-şi plătească impozitele, lucrătorii independenţi sunt impozitaţi automat la o rata de 20%, potrivit unei scheme guvernamentale care se aplică doar în sectorul construcţiilor. Sindicatul lucrătorilor din construcţii, UCATT, a cerut eliminarea schemei, spunând că ea facilitează o formă de auto-ocupare falsă. Partidul Laburist a declarat recent că va revizui schema.

Cu toate acestea, un oficial din cea mai mare asociaţie sindicală din construcţii din Marea Britanie a declarat că lucrătorii din această categorie nu merită mai multă simpatie decât angajatorii lor pentru subminarea 'concurenţei legale''. 'Ambele părţi câştigă din încălcarea efectivă a legii şi ca atare acei lucrători A2 care sunt falşi independenţi nu pot fi consideraţi victime inocente', spune Peter Connell, manager de politică la ''Federation of Master Builders''.

Stephen Ratcliffe, directorul ''Contractors Groups'', o asociaţie reprezentând firmele de construcţii de top, a declarat că ar trebui folosite proceduri penale împotriva 'economiei informale', în care companiile încalcă legile privind impozitarea, locurile de muncă şi siguranţa muncii.

Organismul sindical principal din Marea Britanie pentru agenţiile de plasament, ''Recruitment and Employment Confederation'' a refuzat să comenteze, în pofida mai multor solicitări din partea BIRN.

Având în vedere că agenţiile de plasament le pot reduce câştigurile, mulţi lucrători A2 decid să renunţe la sistem. Printre zilierii care stau în faţa supermarketului Wickes de pe ''Seven Sisters'' se află şi unii care au un număr de NI, dar aleg să nu-l folosească.

Un român, care a refuzat să-şi dea numele, spune că se află în Marea Britanie de şase ani şi plăteşte în mod regulat impozitele şi contribuţiile la stat. Dar îşi suplimentează venitul oficial lucrând prin sistemul ''cash-in-hand'' (numerar-în-mână).

'Oamenii mă angajează să le văruiesc casa. Dacă cer o factură pot emite una. Dacă nu cer, nu o dau', spune el. 'Am încetat să mai lucrez cu agenţiile. Iau prea mult din bani', adaugă el.

Majoritatea bărbaţilor din faţa magazinului Wickes spun că se aşteaptă să câştige în jur de 50 de lire (60 de euro) pe zi. Prin comparaţie, un român independent recrutat legal prin intermediul unei agenţii de plasament pentru triajul traficului pe un şantier de construcţii, se poate aştepta să câştige 80 de lire (100 de euro) pe zi. Cu alte cuvinte, el va fi plătit cu numai 30 de lire (40 de euro) mai mult decât zilierii, din care el trebuie să plătească impozitele şi contribuţiile NI.

Agenţiile de recrutare spun că plătesc acelaşi salariu, indiferent de naţionalitate. Cu toate acestea, sindicatele afirmă că lucrătorii britanici şi polonezi se pot aştepta să fie plătiţi între 9-10 lire pe oră pentru munci care vor fi oferite lucrătorilor A2 pentru 5-6 lire pe oră.

În contextul în care nu se confruntă cu restricţii de muncă, lucrătorii polonezi şi britanici se află pe o poziţie mai bună de a negocia tarifele lor sau pur şi simplu obţin locuri de muncă mai bune în alte sectoare. Românii şi bulgarii sunt mai probabil să accepte ceea ce li se oferă, având în vedere că au mai puţine opţiuni pe piaţa forţei de muncă.

Potrivit criticilor săi, actuala politică privind lucrătorii A2 a creat un sistem care privează statul de venituri fiscale, subminează forţa de muncă britanică şi lasă străinii pasibili de exploatare.

Laburistul Jim Sheridan a pledat pentru o reglementare mai strictă a agenţiilor de plasament din sectorul construcţiilor, similar acordării licenţelor pentru cele din domeniul agricol.

Alţii cer reducerea muncii independente în sectorul construcţiilor impunând ca firmele din construcţii să angajeze mai mulţi lucrători în mod direct. Cu toate acestea, acest lucru va muta povara pentru contribuţiile NI - aproape 14% din fondul de salarii - asupra angajatorilor.

Dave Allen de la UCATT recunoaşte că acest lucru este puţin probabil să se întâmple, deoarece firmele mari vor rămâne cu bugete mai mici. 'Guvernul ştie că dacă toată lumea este angajată direct, economia ar putea suferi', spune el.

Bridget Anderson, director adjunct şi cercetător principal la think-tank-ul privind imigraţia COMPAS de la Universitatea Oxford, afirmă că guvernul ar trebui cel puţin să asigure respectarea reglementărilor privind salariul minim pentru toţi lucrătorii, britanici şi străini, independenţi sau nu. Ea spune că retorica despre protejarea locurilor de muncă britanice a fost înşelătoare: restricţiile au subminat forţa de muncă stabilită, în avantajul întreprinderilor oferindu-le o forţă de muncă mai flexibilă. 'Cu cât focalizarea este mai mare pe controlul imigraţiei, cu atât mai mult se introduc dispoziţii tranzitorii şi cu atât mai mult se creează o forţă de muncă care este de fapt mai de dorit pentru angajatori', a spus ea.

Membrii UE nu pot împiedica cetăţenii altor state membre să se deplaseze în ţările lor pentru a munci. Ei pot impune doar 'controale tranzitorii', de genul celor în vigoare în prezent în Marea Britanie pentru români şi bulgari.

Marea Britanie este doar una din mai multe state UE care au impus restricţii privind lucrătorii A2. Restricţii similare există în Austria, Germania, Belgia, Franţa şi Olanda.

Prin lege, restricţiile trebuie ridicate până în ianuarie 2014. Cu toate acestea, o declaraţie făcută de Agenţia pentru Frontiere din Marea Britanie anul trecut a confirmat că va aplica 'restricţii tranzitorii' similare tuturor noilor membri ai UE pentru a asigura că ''imigraţia este în beneficiul Marii Britanii şi nu are impact negativ asupra pieţei forţei de muncă''.

Agenţia pentru Frontiere, ministrul imigraţiei, şi Ministerul Muncii şi Pensiilor au refuzat să fie intervievate pentru acest articol.