Apacheta, joc de echilibristică realizat din trunchiuri de copaci căzuţi. Inspirat din tehnica străveche a indigenilor andini
Gândindu-se la modul în care se poate atinge o stare de meditaţie în timp ce se joacă, Javier Bertinatto a creat în mod ingenios piese din lemn în formă de pietre care ajută la concentrare şi la căutarea echilibrului.
"Acest joc îi ţine pe copii şi pe adulţi departe de ecranele televizoarelor, de tablete, de tot ce este artificial", spune antreprenorul în vârstă de 40 de ani din Mendoza, Argentina, şi creator al "Apacheta juegos y objetos" (Apacheta jocuri şi obiecte) pentru publicaţia Infobae.
"Ideea a luat naştere în 2015, ca urmare a unei căutări creative neobosite, proiectând produse nobile şi prietenoase cu natura, influenţate de dragostea noastră pentru fotografie, lemn şi echilibristică cu pietre", spune el despre jocul construit în mod artizanal, cu diverse bucăţi de lemn indigen recuperat.
"Nu folosim lemne tinere din cherestea sau vopsele sintetice. Fiecare piesă creată este unică şi irepetabilă", afirmă Bertinatto.
O apacheta este o movilă de pietre aşezate în formă conică, una peste alta. Această tehnică străveche, conform studiilor, a fost folosită ca ofrandă de către popoarele andine originare din America de Sud pentru Pachamama şi zeităţile lor locale.
De aici provine numele cu care Javier şi-a botezat jocul. "Ne permite să salvăm lemnul pentru a-i oferi o nouă şansă de a reveni la viaţă ca piesă de artă. De asemenea, ne oferă şansa de a ne întoarce la origini, la primitiv, şi de a şterge praful de pe obiceiurile şi jocurile din trecut, astfel încât tinerii şi bătrânii deopotrivă să poată avea din nou acel contact strâns cu lemnul, cu simplitatea, cu natura... Cu toate aceste lucruri care ne sunt atât de necesare", spune el.
Totul a început în 2012, când s-a lansat ca autodidact în lumea sculpturii, iar doi ani mai târziu, a început să practice exerciţii de echilibrare a pietrelor ca terapie de meditaţie. "Din fuziunea acestor două discipline ne-a venit ideea de a ne înfiinţa casa/atelierul în vechea casă a părinţilor partenerei mele, Marcela. Acea casă fusese abandonată de mulţi ani şi, pentru a da o nouă viaţă locului, am dat creaţiilor mele o tentă comercială, oferind mult mai mult decât o simplă jucărie din lemn", explică el.
Minunat de ideea sa, el spune că le povesteşte adesea clienţilor săi că "ceea ce este interesant şi magic este ceea ce se întâmplă în noi în timp ce practicăm echilibrul cu pietrele din lemn, piesele sunt doar un mijloc".
De asemenea, el spune că rezultatul este obţinut după o producţie "nobilă şi prietenoasă" cu natura. "Folosim în avantajul nostru dragostea pentru fotografie, lemn şi echilibrul cu pietre. Fiecare bucată de lemn care intră în atelier spune o poveste. Bineînţeles, acest lucru face ca procesul de creare a obiectelor noastre să fie mai interesant şi mai magic. Şi fiecare piesă finită a fost realizată în întregime manual din buşteni recuperaţi pe care îi colectăm din tăieri urbane sau rurale".
Jocul este alcătuit din opt piese din lemn
"Jocul îţi oferă şansa de a te aşeza, de a nu te grăbi şi de a încerca ceva diferit. Este dificil, aşa că îl joci de zece, o sută de ori până când reuşeşti să stivuieşti fiecare piesă. Cred că mesajul constă şi în faptul că nu renunţi la a mai încerca. Din acest motiv, mă bucur foarte mult de fiecare dată când primesc un feedback bun de la oamenii care îl cumpără şi trimit fotografii cu experienţele lor".
Deşi recunoaşte că unii oameni o pot considera o activitate plictisitoare, el spune că stivuirea pieselor este "foarte distractivă".
"Practicând-o, lucrăm la echilibrul interior între linişte şi mişcare, tensiune şi relaxare, ţinere şi eliberare.... La fel ca în viaţă, trebuie să exersăm mult pentru a înţelege când trebuie să renunţăm la momentul potrivit. Când vine vorba de stivuire, cu cât obiectul este mai mic, cu atât exerciţiul devine mai dificil. Menţinerea pulsului şi a motricităţii fine atunci când ţinem piesele mici devine o provocare şi trebuie să fim delicaţi, atenţi la cele mai mici mişcări ale mâinilor şi să ne folosim corect şi conştient de respiraţie. Rareori acordăm atenţie acestor aspecte importante, nu-i aşa? Totul ţine de echilibru.
"Experienţa este diferită, pentru că toţi suntem diferiţi, chiar dacă ei vor să ne facă să credem că suntem toţi la fel, din fericire, nu-i aşa? Chiar dacă le pui laolaltă de o sută de ori, piesele nu vor fi niciodată la fel. Acolo se află magia", conchide el.
