Anul sportiv 2012: Ciclism - Eduard Novak, prima medalie de aur pentru România la Jocurile Paralimpice

Ciclismul românesc a înregistrat în 2012 o mare premieră - primul titlu la Jocurile Paralimpice, aurul la urmărire individuală fiind completat de argintul la contratimp pe şosea, ambele cucerite de Carol Eduard Novak -, precum şi o revenire după 32 de ani la Jocurile Olimpice, Andrei Nechita fiind primul român, după 1980, care ia startul la Jocuri, în probele de şosea.

Neîndoielnic, isprava lui Carol Eduard Novak este evenimentul anului în ciclismul nostru. Previzibil, însă, întrucât fostul patinator de viteză, transferat la ciclism din cauza unui accident rutier, în drum spre o competiţie de juniori din Italia, care a dus la amputarea gambei, era deja medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice de la Beijing, din 2008, în proba de fond pe şosea. Acum, la Londra, şi-a adăugat încă o coardă la arcul lui, participând atât la întrecerile de pe velodrom, unde a devenit campion paralimpic la urmărire individuală, în cadrul categoriei C4 (amputaţi), după care a trecut la cursele de şosea, cu un argint la contratimp individual şi un deloc de neglijat loc 8 în cursa de fond, la doar 3 secunde de podium.

Cariera acestui sportiv de excepţie în vârstă de 32 de ani este, înainte de toate, pilduitoare. Avocat de profesie, absolvent al Facultăţii de drept a Universităţii Bucureşti, originar din Miercurea Ciuc, Novak nu avea de ales, copil fiind, în apropierea polului frigului, decât între hochei pe gheaţă şi patinaj. A ales patinajul viteză, pe care a trebuit să-l părăsească din motivele prezentate mai sus. Virusat, însă, definitiv de pasiunea sportului de performanţă, a trecut la ciclism, sport complementar, de altfel. În condiţiile în care în România nu exista decât un inel de gheaţă natural, vara pregătirea viteziştilor se desfăşoară mai mult pe bicicletă.

Dincolo, însă, de trecerea la ciclismul profesionist s-a remarcat şi prin calităţile de organizator, patronând singura echipă de nivel continental din România, Tuşnad Cycling Team, cu care participă, remarcabil, la întrecerile pentru sportivii fără dizabilităţi. De altfel, anul 2012 a fost marcat pentru el de o premieră: concurând la campionatele naţionale, a intrat în posesia titlului de campion pe şosea. Un fel de Oscar Pistorius român, fără publicitatea sud-africanului, care are şi avantajul de a fi prezent într-o disciplină mult mai vizibilă, atletismul.

După cum aminteam, tot în 2012, ciclismul românesc a reînnoit participarea la Jocurile Olimpice, Andrei Nechita, câştigător al Turului României în 2011, aflându-se în plutonul select al concurenţilor din proba de fond pe şosea, unde sistemul de calificare este extrem de rigid. A abandonat, dar a ţinut pasul aproape 200 km din cei peste 250 ai cursei, de unul singur, într-un sport, ciclismul de şosea, care este, doar aparent paradoxal, sport de echipă.

În fine, trebuie remarcat succesul organizatoric al ciclismului românesc, care găzduieşte, de acum, 3 curse din calendarul internaţional al Uniunii Cicliste Internaţionale. După ce cu numai 4 ani în urmă doar Turul României se străduia să primească acest statut, acum UCI punctează şi cu Turul Sibiului şi cu Turul Ţinutului Secuiesc şi se pregătesc Turul Bucovinei şi cel al Dobrogei.

Ediţia a 49-a a Turului României s-a încheiat cu victoria rutierului croat Matja Kvasina (Tuşnad Cycling Team), pe 9 iunie, la Marghita (Bihor), după ce pe 3 iunie ucraineanul Aleksandr Golovaş câştiga sprintul de la Crasna (Vaslui).

În iulie, rutierul spaniol Victor De la Parte (SP Tableware CT) s-a impus în Turul ciclist al Sibiului, iar ucraineanul Vitali Popkov a câştigat Turul ciclist al Ţinutului Secuiesc, în luna august.

Un rezultat notabil a reuşit tânărul rutier român Mihai Eduard Grosu, care s-a clasat pe locul 3 în cursa Turul Traciei (Turcia), desfăşurată la sfârşitul lunii mai.

"În 2012 vom încerca să facem din Mica Buclă - ediţia a 50-a - o cursă cu adevărat sărbătorească. Să nu uităm că Turul României este a patra cursă naţională pe etape din istoria ciclismului, cu prima ediţie având loc în 1934", a declarat Vasile Selejan, secretarul general al FR Ciclism, liderul unui organism care, cu unul dintre cele mai mici bugete din cele peste 40 de federaţii, reuşeşte, an de an, să împlinească un calendar competiţional cât mai bogat, pentru care înscrierile se fac cu un an înainte, iar unele dintre echipe trebuie refuzate, din cauza solicitărilor.