Antibiotice pentru curăţarea dinţilor după înlocuirea şoldului?
Ce ar trebui să faceţi dacă un dentist sau un igienist dentar v-ar spune:“Nu vă voi curăţa dinţii dacă nu sunteţi de acord să luaţi antibiotice după operaţia chirurgicală de înlocuire a şoldului sau genunchiului”?
Astăzi, sunt efectuate anual în America de Nord peste 1 milion de operaţii de înlocuire de şold sau genunchi. Se estimează că până în anul 2030 acest număr va creşte la 4 milioane pe an.
Academia Americană a Chirurgilor Ortopezi (ACOS) este hotărâtă în privinţa acestei întrebări. Ei susţin că în ultimii 20 de ani, numărul de infecţii postoperatorii la şold sau genunchi a scăzut semnificativ datorită folosirii de antibiotice în timpul operaţiei şi în perioada imediat postoperatorie.
Oricine este programat pentru aceste proceduri poate striga “Uraaa!!” pentru această realizare. Infecţia a fost singurul lucru care m-a îngrijorat în zilele de după înlocuirea şoldului meu. Infecţia postoperatorie este o problemă serioasă care necesită tratament pe termen lung cu antibiotice şi uneori operaţie suplimentară.
S-a spus în mod corect că dacă vânezi un leu să te asiguri că îl vei ucide. Dacă te duci după unul rănit întotdeauna este mai periculos. Similar, reoperarea unei articulaţii nu este niciodată la fel de uşoară precum operaţia iniţială. Aşadar, de ce să nu folosiţi orice precauţie pentru a preveni această complicaţie? Dar, de obicei, există o altă faţetă a poveştii.
Un raport al Clinicii din Cleveland susţine, “Noi credem că dovezile disponibile nu susţin profilaxia de rutină cu antibiotice înainte de procedurile dentare la pacienţii care au suportat o înlocuire de articulaţie chiar dacă practica este foarte răspândită şi chiar dacă societăţile profesionale o recomandă la pacienţii cu risc ridicat sau chiar la toţi pacienţii.”
Ce dovezi au ei pentru a susţine o astfel de declaraţie? Cercetătorii au susţinut că agentul patogen numit Staphylococcus aureus este principalul vinovat pentru cauzarea de infecţii postoperatorii la articulaţii. Dar acest organism este rareori prezent în cavitatea bucală. Mai mult, organismul este rareori găsit în circuitul sanguin după procedurile dentare.
Mai degrabă, streptococii din grupul viridans sunt principalii locuitori ai gurii. Aceste bacterii în mod obişnuit intră în fluxul sanguin temporar după o traumă dentară la gingii. Dar ele sunt responsabile pentru doar aproximativ 2% din infecţiile postoperatorii la articulaţii.
Raportul Cleveland citează alte dovezi. Într-un studiu, 1.000 de pacienţi care au suferit operaţii la articulaţii au fost monitorizaţi în următorii 6 ani. Din acest grup, 226 au fost supuşi unor proceduri dentare fără să primească terapie cu antibiotice şi niciunul nu a dezvoltat o infecţie în zona operaţiilor.
Posibil cel mai bun argument al lor este acela al vechiului bun simţ. Invazia de bacterii tranzitorii, inferioare în sânge nu are loc doar printr-o procedură dentară ci şi prin intermediul activităţilor zilnice precum mestecatul, spălarea dinţilor şi sau curăţarea lor cu aţă dentară. Mai mult, această expunere cumulativă la o invazie bacteriană tranzitorie în sânge este de câteva ori mai ridicată decât singura expunere a pacienţilor în cazul curăţării dinţilor.
De asemenea, este bine să luăm în considerare rolul jucat de igiena dentară. Am examinat mii de guri de-a lungul anilor şi unii oameni nu îşi îngrijesc deloc gurile. Fie sunt prea leneşi fie prea ocupaţi să îşi spele dinţii după fiecare masă.
Nici nu au învăţat simplul fapt că, dacă nu folosesc pasta de dinţi sau aţa dentară, mâncarea şi bacteriile rămân întotdeauna printre dinţi. Aceasta rezultă într-o respiraţie grea sau o pregătire a scenei pentru boala dentară.
Aşadar cine are dreptate? Din nefericire, nu există un răspuns final. Dar această dezbatere îmi aduce aminte de vremurile în care era considerată a fi erezie dacă pacienţii cu o valvă slăbită la inimă nu ar fi primit antibiotice înainte de curăţarea dinţilor. Teama era aceea că fără antibiotice, bacteriile vor infecta aceste valve, cauzând endocardită bacterială. Acum, experţii spun că nu mai este necesară această măsură de precauţie.
Ar părea prudentă oferirea de antibiotice celor care au avut infecţii anterioare la încheieturi, diabet de tip 1 sau boli inflamatorii, şi celor care sunt imunosupresivi, infectaţi cu HIV sau alte afecţiuni cu risc ridicat.
Dar pentru a-i supune pe cei care au avut întotdeauna o igienă dentară sănătoasă la antibiotice ar putea fi similar cu folosirea unei arme de vânătoare pentru a ucide un şoricel. Mai ales atunci când antibioticele pot cauza complicaţii şi când noi încercăm să reducem utilizarea de antibiotice pentru a preveni rezistenţa la ele.
Am sunat la câteva cabinete stomatologice. 90% dintre ele au declarat că antibioticele sunt necesare pentru curăţarea dinţilor.
Dr. Gifford-Jones este un jurnalist în specialitatea medicală, care are un cabinet medical privat în Toronto. Site-ul său este docgiff.com. Dânsul poate fi contactat la adresa Info@docgiff.com
