Angelica: o plantă puternică şi protectoare

Angelica (Angelica archangelica) este o plantă originară din zonele reci din nordul Europei, putând fi găsită în nord chiar şi în Laponia şi Islanda şi extinzându-se spre sud până în Germania, dar ea existând şi în anumite părţi din Asia şi America de Nord.

Angelica se află printre cele mai vechi plante cunoscute şi a fost cultivată în scopuri comerciale şi medicinale din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

Planta are o compoziţie unică. Aceasta conţine caroten, care este utilizat de ficat pentru a produce vitamina A; acid valeric, care are un efect calmant asupra nervilor; şi steroizi vegetali, care susţin procesele sistemului imunitar. Aceasta conţine şi pectină, o enzimă esenţială pentru digerarea uşoară a alimentelor, precum şi săruri de cupru - aproximativ 5%.

Un remediu antic

Deşi nu este de multe ori folosită de fitoterapeuţii moderni, Angelica a fost considerată una din cele mai puternice plante medicinale cu efecte protectoare în cea mai mare parte a istoriei înregistrate. Numele său se referă la proprietăţile angelice de vindecare ale frunzelor sale.

În Europa, Angelica înfloreşte în jurul zilei de 8 mai, ziua Arhanghelului Mihail, şi legenda spune că un înger a apărut în faţa unui călugăr şi a dezvăluit că Angelica este un remediu pentru ciumă. Şi alte legende asociază planta cu viziuni ale Arhanghelului Gavriil şi Arhanghelului Rafael.

Fiind comercializată în întreaga lume încă din secolul al XIV-lea de către norvegieni, şi utilizată pe scară largă pe continent, planta a fost introdusă în Anglia în secolul al XVI-lea şi a fost intens folosită ca protecţie împotriva ciumei şi într-o cură post-infecţie.

Aceasta a fost unul dintre ingredientele dintr-un amestec de plante cunoscut sub numele de "oţetul celor patru hoţi", care se presupune că a crescut imunitatea a patru oameni care au furat de la cei care au murit de ciumă.

Proprietăţile curative ale Angelicăi au fost foarte apreciate în decursul timpului, planta câştigându-şi chiar numele de "rădăcina Duhului Sfânt". Cu toate acestea, utilizarea sa a precedat cu mult introducerea creştinismului în Europa, iar includerea sa în festivaluri păgâne antice de primăvară este bine-cunoscută.

Toate formele de folclor ale culturilor nordice europene au considerat Angelica a fi remediul suprem împotriva otrăvurilor, bolilor contagioase, afecţiunilor reumatice, tusei şi răcelilor, toate boli predominante în zonele cu climă rece din nord.

Într-adevăr, toate formele de folclor ale culturilor nordice europene au considerat Angelica a fi remediul suprem împotriva otrăvurilor, bolilor contagioase, afecţiunilor reumatice, tusei şi răcelilor, toate boli predominante în zonele cu climă rece din nord.

Pentru cultura Sami din nordul Scandinaviei, Angelica a fost întotdeauna o legumă şi un medicament important. Rădăcina de Angelică era uscată şi depozitată pentru a fi utilizată de-a lungul iernii. Fiind prima plantă comestibilă care apărea după o iarnă lungă şi aspră, aceasta era deosebit de utilă în digestie pentru cei din cultura Sami, a căror dietă se baza în principal pe carne, şi vindeca orice probleme stomacale.

Utilizări moderne

Eu folosesc Angelica pentru a ajuta pacientul să se simtă mai bine şi pentru a-şi reveni mai repede din răceală şi gripă, utilizări documentate şi de istorie. Beţi o ceaşcă de ceai de angelică, are un gust dulce şi plăcut, acesta putând fi savurat chiar şi de copii. Atunci când este consumată ca atare, ea devine un tonic valoros general care ajută digestia şi este uşor antispastică.

Angelica a fost utilizată în mod tradiţional din cele mai vechi timpuri ca o aromă pentru miere, uleiuri esenţiale, produse de cofetărie, vinuri şi lichioruri, cea mai mare utilizare de astăzi fiind în lichiorurile Chartreuse şi Benedictine, precum şi în vermuturi şi ginuri.

Uleiul esenţial extras din rădăcina de Angelică este foarte apreciat de industria parfumurilor din Paris mai ales datorită mirosului său unic, care este prezent în toate părţile plantei.

Angelica este demnă de a fi inclusă în orice grădină modernă - dacă nu pentru valoarea sa ca remediu pentru răceală şi stomac deranjat, atunci pentru frunzele sale deosebite de un verde luminos, florile sale superbe şi parfumul său deosebit, care a fost descris ca "puternic şi aromat şi asemănător cu cel de portocal."