Ang Lee, de la un tătic casnic la dublu câştigător al Oscarului

Regizorul de filme taiwanez Ang Lee a îmbunătăţit imaginea Taiwanului după ce s-a alăturat celor mai mari producători internaţionali de filme cu cel de-al doilea Oscar al său pentru “Viaţa lui Pi.”

Lee s-a născut în 1954 în oraşul taiwanez sudic Pingtung. El susţine că tatăl său, soţia sa şi Taiwanul sunt răspunzători pentru succes său. Lee a declarat că tatăl său, Sheng Lee, un director de liceu, a jucat un rol semnificativ în viaţa sa prin transmiterea poveştilor, datinilor şi elementelor culturii tradiţionale chineze, acestea modelându-i caracterul şi abilitatea de a produce filme.

“Tata nu şi-a exprimat niciodată în mod direct suportul pentru cariera mea ca regizor de filme, dar el a fost o persoană cheie care m-a condus către succes pe această cale”, a declarat Lee într-un interviu la postul taiwanez de televiziune TVBS. “El m-a învăţat ce este cultura chineză.”

În 1979, Lee s-a dus în Statele Unite pentru a studia teatrul la Universitatea din Illinois, Urbana-Champaign, şi apoi s-a dus la Şcoala Tisch de Arte din cadrul Universităţii din New York unde şi-a luat masteratul în Arte Frumoase şi Producţia de Filme.

Părinţii lui Lee l-au susţinut financiar, i-au permis să îşi termine studiile în SUA şi l-au ajutat să reziste financiar în timpul celor 6 ani de şomaj după absolvire.

Înaintea să moară la vârsta de 91 de ani, tatăl său l-a încurajat să continue. “Puneţi casca şi continua să mergi înainte”, i-a spus dânsul lui Lee, care, obosit după filmul “Hulk”, se gândea să renunţe la producţia de filme.

Lee a luat sfatul tatălui său şi la scurt timp a început să lucreze la filmul său câştigător, “Brokeback Mountain.”

Soţia lui Lee, Jane Lin, de profesie biolog molecular, este probabil cea mai importantă persoană din cariera sa; dacă nu ar fi fost ea, s-ar putea că Lee să fi devenit un programator. Lee s-a gândit să studieze informatica pentru a-şi găsi o slujbă, după multe încercări nereuşite de a produce primul său film comercial. Timp de ani de zile, cei doi soţi şi cei doi copii ai lor au trăit din salariul lui Jane. Dar soţia sa nu a fost de acord. “Există deja mai mult decât suficienţi oameni ce studiază calculatoarele. Lumea poate să facă bine şi cu un programator în minus ca tine.”

Astfel, Lee a continuat să fie un tată casnic până în 1990. “În majoritatea timpului am stat acasă, am gătit, am luat copiii de la şcoală şi am făcut treburi casnice”, a spus Lee, descriindu-şi viaţa în biografia sa, “10 Years of Sleep Movie Dream”. El a adăugat: “Jane nu s-a prea îndoit de ceea ce făceam.”

Dar, îndreptându-se spre vârsta de 40 de ani şi nefiind capabil să îşi susţină financiar familia nu era uşor.

“Am avut noroc. Soţia mea a susţinut familia de una singură şi nu mi-a cerut niciodată să merg să îmi găsesc o slujbă”, a scris el în biografia sa. “Dacă nu mi-aş fi întâlnit soţia, s-ar putea să nu fi avut o şansă în cariera de producător.”

Pe lângă cufundarea în valorile tradiţionale chineze în anii de tinereţe, Taiwanul a fost de asemenea prima ţară care a recunoscut oficial talentul lui Lee şi i-a oferit o şansă pentru a regiza.

În 1990, tocmai pe când era chinuit de faptul că era şomer şi se gândea să renunţe la visul său, doi dintre scenariştii săi au câştigat primele două locuri într-o competiţie naţională din Taiwan.

După acest punct cariera lui Lee a luat o altă turnură. Producătorul taiwanez Li-Kong Hsu l-a invitat în Taiwan pentru a produce primul său film, “Pushing Hands”. Cel de-al doilea film al lor, “The Wedding Banquet”, a câştigat Ursul de Aur la cel de-al 43-lea Festival Internaţional de Film de la Berlin în 1993, şi a fost nominalizat la categoria Cel Mai bun Film Străin atât la Globul de Aur cât şi la Oscar. De asemenea, a fost rampa de lansare a lui Lee în Hollywood.

Lee foloseşte mereu oportunitatea de a întoarce favorul Taiwanului. El a spus mass mediei taiwaneze în ianuarie 2013: “Nu sunt prea îngrijorat de premiile Oscar, dar ‘Viaţa lui Pi’ a fost creat în moduri inovative în Taiwan şi reflectă spiritul Taiwanului.”

De asemenea el a declarat: “Dacă voi câştiga, atunci voi putea să mulţumesc Taiwanului în faţa lumii”. Şi a făcut exact acest lucru în discursul său la ceremonia de acordare a premiilor Oscar, după ce a câştigat 4 premii pentru filmul “Viaţa lui Pi.”

De fapt, 80% din film a fost filmat în Taiwan dar a fost nevoie de unele eforturi din partea lui Lee pentru a convinge investitorii de la Hollywood că este o alegere potrivită.

“Viaţa lui Pi” a adus Taiwanului o mulţime de beneficii. Echipa de filmare şi întregul personal au cheltuit peste 10 milioane de dolari în Taiwan. De asemenea, Lee a implicat în timpul filmărilor mulţi profesionişti taiwanezi în filme, pentru a le oferi şansa de a observa cele mai bune talente ale Hollywood-ului în acţiune şi pentru a învăţa de la profesionişti. În plus, a deschis o uşă către scena internaţională pentru unele companii taiwaneze ce şi-au dovedit capacităţile în faţa Hollywood-ului în timpul colaborării, conform revistei taiwaneze Business Weekly.

În plus, Studiourile Rhythm and Hues (R&H) din SUA, una dintre cele mai mari companii din lume în domeniul efectelor vizuale şi animaţiei şi principala companie de efecte vizuale pentru “Viaţa lui Pi”, este aşteptată să cheltuie aproximativ 198,2 milioane de dolari pentru a înfiinţa două studiouri şi pentru a crea un fond pentru filme care va cofinanţa şi coproduce producţii majore ale Hollywood-ului alături de investitori taiwanezi pe durata a 6 ani, a raportat Taipei Times.

O poveste diferită în China continentală

Succesul lui Lee a declanşat discuţii pe Internetul chinez, comparând mediul Taiwanului pentru profesioniştii în filme cu cel al Chinei. Mulţi chinezi au comentat că toate aceste lucruri măreţe nu s-ar fi întâmplat dacă Lee ar fi provenit din China continentală, ţinând cont de eforturile regimului comunist de a distruge cultura tradiţională şi de cenzura restrictivă impusă de statul chinez, acestea paralizând creativitatea.

Cultura tradiţională chineză a fost aproape în întregime distrusă în China continentală în timpul Marii Revoluţii Culturale, dar a fost păstrată în Taiwan, a declarat comentatorul politic Chen Pokong într-un talk show la Vocea Americii. Dar fara interferenţa comunistă, sistemele sociale, culturale şi educaţionale solide ale Taiwanului pot produce câştigătorii de premii Oscar şi Nobel, a declarat el.

În China continentală, artiştii talentaţi sunt fie suprimaţi pentru exprimarea lor libertină, precum Ai Weiwei, sau cumpăraţi pentru a lucrat pentru sistem, precum Zhang Yimo, a declarat Chen.

Chen a adăugat că acei artişti care sunt capabili să supravieţuiască în acel sistem au fost dezbrăcaţi de empatia lor către oameni şi natură, o calitate răspândită în filmul “Viaţa lui Pi.”

“O astfel de armonie este dincolo de imaginaţia artiştilor din China, unde abuzurile împotriva drepturilor omului, a animalelor şi mediului au devenit extrem de răspândite”, a adăugat Chen.