Alegerile din Grecia pot da startul unei 'primăveri europene'

Duminică, 6 mai, ar putea fi prima zi a ''primăverii europene''. O victorie pentru François Hollande, în alegerile din Franţa, un socialist care respinge pactul fiscal, va fi prima provocare pentru politicile impuse în Europa de Angela Merkel şi tehnocraţii din UE. Dar rezultatul alegerilor din Grecia ar putea avea o semnificaţie simbolică mai mare, se arată într-o analiză publicată de cotidianul britanic The Guardian în ediţia de marţi.

Primul act al tragediei greceşti în curs de desfăşurare s-a încheiat în noiembrie anul trecut, cu demisia guvernului Papandreou. Opoziţia populară faţă de austeritate - alături de teama lui Merkel şi Sarkozy de un referendum privind statutul de membru al zonei euro - l-au dat jos. Alegerile din Grecia vor marca sfârşitul celui de-al doilea act, cu o distribuţie de partide dominante şi politicieni care ies de pe scena de dreapta.

Guvernul interimar, condus de Lucas Papademos, este o coaliţie între Pasok şi Noua Democraţie, partidele dinastice care au condus Grecia timp de 40 de ani şi au adus-o în situaţia dificilă de astăzi. Campaniile lor electorale au adus suprarealism în scenă. Respingerea covârşitoare de către poporul grec a măsurilor FMI-UE a obligat cele două partide de guvernământ să pledeze chiar împotriva politicilor pe care ele însele le-au introdus şi le pun în aplicare.

Sondajele de opinie sunt dezastruoase pentru ambele - Noua Democraţie are aproximativ 20% din voturi în timp ce Pasok a scăzut de la 44% în 2009 la aproximativ 15%. În pofida faptului că sistemul electoral oferă un uimitor bonus de 50 de locuri partidului cu cele mai multe voturi, se pare ca niciun partid nu va avea o majoritate în următorul Parlament.

Singura cale pentru ca cele două partide majore să-şi poată continua măsurile de austeritate, aşa cum au cerut Berlinul şi Bruxellesul, va fi de a forma un alt guvern de coaliţie - dacă reuşesc să încropească cele 151 de locuri necesare între ele. Campania a fost caracterizată prin încercări disperate de a promova diferenţe inexistente şi atacuri vitriolice reciproce, dar realitatea este că aceste două partide anterior mari sunt mai dependente unul de celălalt ca niciodată.

O parte din această imagine - aspectul cel mai îngrijorător - este graba spre dreapta a unor politicienii care, imitându-l pe Sarkozy, sunt în competiţie pentru a-şi afişa acreditările naţionaliste. Ministrul pentru protecţia cetăţenilor, Michalis Chrysochoidis şi al muncii, Andreas Loverdos, au răspândit panica cu privire la imigranţii care ar fi nişte infractori şi purtători de boli infecţioase, şi au înfiinţat lagăre de detenţie cu scopul de a îngrădi această 'ameninţare'. Amnesty International a numit ideea ''profund îngrijorătoare şi discriminatoare'. Primarul Atenei, Giorgios Kaminis, împreună cu Chrysochoidis, a organizat campanii de 'curăţare'' a oraşului de imigranţi, în timp ce coaliţia planifică un zid anti-imigraţie la frontiera greco-turcă.

Această încercare de a mobiliza politica fricii este riscantă, potrivit The Guardian. Este speculată de extrema-dreapta şi s-ar putea asista la intrarea în Parlament a partidului deschis extremist ''Zori de Aur'', care organizează atacuri violente împotriva imigranţilor - o ironie amară pentru ţara care a avut cea mai de succes rezistenţă împotriva ocupaţiei naziste din Europa.

Întregul sistem de putere din Grecia se află pe marginea unei prăbuşiri nervoase, iar pericolele de la dreapta sunt evidente. Căderea elitelor greceşti ar putea fi însă începutul unui al treilea act, diferit, unul care ar duce tragedia greacă la un sfârşit cathartic.

Partidul ''Noua Democraţie'' ar putea obţine primul loc duminică, obţinând bonusul de 50 de locuri; Pasok se va situa probabil pe locul al doilea şi se aşteaptă ca partidul radical din stânga, Syriza, să se situeze pe locul al treilea. Acest lucru ar putea face lucrurile interesante, relevă ziarul. Potrivit Constituţiei elene, Syriza, ca terţ partid, va fi solicitat să formeze un guvern dacă primele două nu pot face acest lucru, deoarece au mai puţin de 150 de deputaţi între ele.

Tânărul lider carismatic al Syriza, Alexis Tsipras, a promis să anuleze pachetul de austeritate şi să negocieze un program de reducere a datoriilor, plasând creşterea şi reforma UE în centrul manifestului partidului. El propune, de asemenea, un guvern de coaliţie al partidelor de stânga, sprijinit de mobilizarea populară.

Acest lucru este posibil. Luat în ansamblu, votul anti-austeritate este cel mai mare, cu cele trei partide de stânga - Syriza, Partidul Comunist Grec (KKE) şi Stânga Democrată - având împreună aproximativ 40%. Dacă partidele câştigătoare nu pot forma un guvern, Tsipras le va invita, împreună cu Verzii şi elementele anti-austeritate de la centrul-dreapta, să-şi unească forţele pentru a asigura că austeritatea se reduce.

Este pentru prima dată când un guvern al stângii radicale este serios în cărţi în Europa, potrivit The Guardian. Cu toate acestea, Tsipras are o problemă: atât KKE cât şi Stânga Democrată resping o astfel de propunere. Conducerea comunistă a transformat Syriza în ţinta sa principală, iar Stânga Democrată sprijină UE în mod necritic.

Plăcile tectonice ale societăţii şi politicii se schimbă însă. Miile de persoane care au ieşit în piaţa Syntagma şi alte pieţe anul trecut au fost o mişcare fără lideri, fără partid sau ideologie comună. Sindicalişti şi militanţi au acţionat alături de disidenţi şi protestatari pentru a schimba politica. Ei au acum şansa de a-şi suplimenta versiunea de democraţie directă şi solidaritate socială cu reprezentarea parlamentară. Alegerile de duminică ar putea vedea nu numai prăbuşirea elitei politice ci şi o redesenare a hărţii politice, cu stânga înlocuind Pasok.

Un nou model democratic este în curs de afirmare şi odată cu el o oportunitate istorică. Dacă data de 6 mai va duce la un preşedinte socialist francez şi la un rezultat puternic pentru stânga din Grecia, ''aerul'' de primăvară se va deplasa de la Paris la Atena. În acest weekend, francezii şi grecii nu votează doar pentru propriile ţări, ci şi pentru viitorul Europei, este de părere The Guardian.