Alegeri europene: Partidele mari ţin piept ascensiunii euroscepticilor, în pofida uzurii politice

Uniunea Europeană este un puzzle care de multe ori pare de nerezolvat, o creaţie barocă incapabilă să ofere un răspuns la faimoasa întrebare 'Eu pe cine trebuie să sun când vreau să vorbesc cu Europa?', pusă de Henry Kissinger , notează luni într-un editorial ziarul El Pais.

Deocamdată încă nu s-a reuşit punerea în aplicare a unui adevărat guvern democratic european, dar se fac eforturi. Răspunsurile clasice - o mai mare integrare politică, un adevărat federalism: mai multă Europa - sunt încă nişte concepte obscure, iar 'designul' instituţional seamănă cu cel al unei confederaţii de state cu un guvern de coaliţie la care participă toţi şi unde nu există opoziţie, cu excepţia unui parlament care nu este totuşi croit pe măsură.

Viitoarea legislatură va fi esenţială; cu aproape 100 de zile înainte de cele mai importante alegeri pentru proiectul european de la fondarea sa, există mai multe tendinţe principale, conform sondajelor de opinie.

'Bipartidism, dar în mai mică măsură. Cele două mari familii politice paneuropene - popularii şi socialiştii - sunt creditate, potrivit ultimelor sondaje, cu circa 55% din voturi: suficient pentru a forma o mare coaliţie. Însă Europa nu scapă de această tendinţă generală, aproape globală, legată de declinul bipartidismului: cele două forţe însumează în prezent 61% din mandatele Parlamentului European.

1. Balotaj tehnic între cei mari. Conservatorii şi social-democraţii par să fie la egalitate în sondaje. Rezultatul final este foarte greu e anticipat, între alte motive, pentru că încă nu se ştie în ce grupuri parlamentare vor intra unele partide naţionale. Singurul lucru ce pare clar este că nu se va repeta situaţia actuală, în care popularii să aibă un avantaj de 80 de mandate faţă de socialişti.

2. Pedeapsă aplicată Verzilor şi liberalilor. Viitoarele alegeri îi vor pedepsi pe ecologişti şi liberali şi vor da un imbold celor două extremităţi ale arcului parlamentar: cei care se află la stânga socialiştilor şi cei care se află la dreapta popularilor. 'Sfânta' alianţă a forţelor favorabile actualului cadru european (populari, socialişti, liberali şi verzi) vor reuni 70% din mandatele europarlamentare. Marea coaliţie cu cele două mari familii politice va fi suficientă pentru a forma majoritatea, dar nu pare posibilă nicio majoritate de centru-dreapta şi nici una de centru-stânga.

3. Eurosceptici. Extremiştii de diferite culori vor înregistra, fără îndoială, o ascensiune. Totuşi, este greu de crezut că ei vor face din Parlamentul European o navă greu de cârmuit. Însumând toate forţele eurosceptice de dreapta - într-un sertar de croitorie unde intră de la naziştii greci, separatişti şi conservatori şi până la naţionaliştii britanici şi polonezi - ar putea ajunge la cel mult 20% de mandate. Această ascensiune va avea efecte politice în măsura în care vor servi drept portavoce pentru forţele antieuropene, dar le va fi greu să obstrucţioneze funcţionarea instituţiilor europene, conchide El Pais.