Adevărata ameninţare a Coreei de Nord: traficul de arme către regimuri bizare

Într-un raport surprinzător, care oferă o imagine a economiei de piaţă neagră nord-coreeană, publicaţia americană Washington Post a raportat despre un incident din 2016, când autorităţile egiptene au interceptat o navă nord-coreeană sub pavilion cambodgian după ce au fost alertate de autorităţile din Statele Unite. După percheziţionarea navei, autorităţile egiptene au descoperit ceva neaşteptat: aproximativ 24.000 de lansatoare de rachete şi componente pentru alte 6.000 de arme, ascunse sub o cantitate mare de minereu de fier.

Dar poate cea mai mare surpriză a autorităţilor egiptene a fost atunci când au încercat să depisteze cui îi erau destinate armele respective şi au descoperit că acestea au fost cumpărate în secret de armata egipteană, încălcându-se sancţiunile internaţionale împotriva comerţului cu arme nord-coreean. Mergând mai departe cu ironia, este de menţionat că Egiptul s-a alăturat recent Consiliului de Securitate al ONU – organismul internaţional care a adoptat sancţiunile menţionate – înainte de a decide să nu ţină seama de interdicţii şi să cumpere arme de la Phenian.

După cum s-a raportat în mass media americană, Coreea de Nord obţine profituri de pe urma mai multor afaceri ilegale, despre care se crede că include falsificarea de dolari americani şi vânzarea şi distribuirea de metamfetamină. Iar acum, se poate adăuga pe listă şi vânzarea clandestină de arme convenţionale din era sovietică, deşi se crede că Nordul produce în ţară replici [ale acestor arme].

Potrivit rapoartelor publicaţiei Washington Post, Coreea de Nord continuă să vândă arme mai multor ţări, inclusiv Ciad şi Congo, care s-au bazat pe Phenian timp de decenii pentru a-şi echipa armatele, în mare parte din cauza unui motiv simplu: Coreea de Nord este unul dintre puţinii producători rămaşi [în activitate] de arme şi componente din era sovietică. Astfel, statele mai mici şi cu economii firave sunt capabile să îşi înlocuiască sistemele de arme avute în folosinţă cu arme nord-coreene, în loc să îşi înlocuiască întregul stoc.

Raportul Washington Post, care pare să aibă la bază un raport al Consiliului de Securitate al ONU pe tema incidentului, detaliază problemele cu care s-a confruntat Egiptul: incidentul a fost unul dintre motivele pentru care administraţia preşedintelui american Donald Trump a retras pe neaşteptate în această vară aproape 300 milioane de dolari repartizaţi Egiptului sub formă de ajutoare pentru dezvoltare. Anunţul a fost făcut în timpul unei vizite efectuate în Egipt de Jared Kushner cu scopul de a discuta despre probleme legate de terorism cu diverşi oficiali egipteni.

SUA a depus mari eforturi de-a lungul anilor pentru a sufoca economia nord-coreeană, care a reuşit totuşi să înregistreze progrese în programele sale de arme cu ajutorul producătorilor ucraineni de motoare pentru rachete şi cu ajutorul diverşilor clienţi doritori de arme convenţionale.

Dar livrarea rachetelor a fost împiedicată doar atunci când agenţiile americane de informaţii au reperat nava şi au alertat autorităţile egiptene pe canale diplomatice – în esenţă forţând Egiptul să ia măsuri – au declarat foşti şi actuali oficiali şi diplomaţi americani intervievaţi pe tema acestei situaţii. Oficialii, care au discutat sub condiţia anonimatului despre descoperirile făcute de SUA şi ONU, au precizat că episodul Jie Shun a fost unul dintr-o serie de acorduri secrete care au determinat administraţia SUA să îngheţe sau să amâne livrarea celor aproximativ 300 milioane de dolari către Egipt.

Nu este clar dacă Phenianul a fost în cele din urmă plătit pentru lansatoarele de rachete şi echipamentele confiscate în valoare estimativă de 23 milioane de dolari. Dar, episodul ilustrează una dintre principalele provocări cu care se confruntă liderii mondiali în eforturile lor de a schimba comportamentul Coreei de Nord prin presiune economică. Chiar dacă SUA şi aliaţii săi extind sancţiunile, dictatorul nord-coreean Kim Jong-un continuă să obţină profituri de pe urma comerţului cu arme convenţionale şi echipamente militare ieftine, un comerţ desfăşurat cu mulţi clienţi şi beneficiari care, uneori, au inclus Iranul, Birmania, Cuba, Siria, Eritreea şi cel puţin două grupuri teroriste şi aliaţi cheie ai SUA precum Egiptul, au precizat unii analişti.

Unii dintre aceşti clienţi au legături militare de lungă durată cu Phenianul, în timp ce alţii au urmărit să profite de breşa unică pe piaţă ce a fost creată de Coreea de Nord: un fel de ebay global pentru arme vechi şi recondiţionate din perioada Războiului Rece, deseori la preţuri mai reduse decât cele actuale.

De-a lungul timpului, comerţul cu arme de calibru mic a devenit o sursă sigură de bani pentru regimul nord-coreean, care are o experienţă considerabilă în tacticile de exploatare a contrabandei, inclusiv folosirea de nave care navighează sub “pavilioane false” sau ascunderea mărfurilor ilegale în interiorul unor nave care transportau produse legale cum este zahărul sau – ca în cazul navei nord-coreene Jie Shun interceptată de autorităţile egiptene – o cantitate mare de minereu de fier.

“Aceste mărfuri de acoperire ... evidenţiază modul în care comerţul nord-coreean legal este folosit pentru a facilita activităţile ilegale ale regimului [din Phenian]”, a declarat David Thompson, analist şi investigator al programelor financiare nord-coreene la Centrul pentru Studii Avansate în domeniul Apărării, o organizaţie nonprofit de cercetare cu sediul în Washington. Thompson a adăugat că tocmai utilizarea comerţului legal face ca identificarea tranzacţiilor ilegale să fie atât de dificilă.

Armele găsite de autorităţile egiptene – care erau trimise unei companii fantomă, descoperită ulterior a fi un paravan pentru armată – erau replici nord-coreene ale lansatorului de rachete PG-7 din epoca sovetică, o variantă a unei arme construite pentru prima dată în anii 1960. Aproximativ 24.000 de astfel de lansatoare de rachete şi componente pentru alte 6.000 de arme au fost găsite în nava nord-coreeană ce naviga sub pavilion cambodgian.

În urma unei examinări atente, experţii ONU au dezvăluit o altă înşelătorie, de această dată având scopul de a-i păcăli pe destinatarii armelor, pe egipteni: fiecare lansator de rachete avea o ştampilă pe care era menţionată data fabricaţiei ca fiind martie 2016 – adică, cu doar câteva luni înainte ca nava Jie Shun să plece cu transportul de mărfuri ilegale. Dar această etichetă, precum în cazul declaraţiei privind mărfurile, era falsă.

“Analiza de la faţa locului a dezvăluit că armele nu au fost produse recent ci, mai degrabă, au fost stocate de ceva vreme”, a precizat un raport ONU.

Şi, în ciuda celor mai recente sancţiuni impuse de SUA împotriva Coreei de Nord şi a încercărilor americanilor de a transforma Egiptul într-un exemplu, blocându-i ajutoarele, Phenianul continuă să facă afaceri cu clienţi care nu pot obţine sau nu îşi pot permite să cumpere arme de la alţi furnizori – clienţi care includ regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad sau grupuri precum Hezbollah. Coreea de Nord a creat un fel de breşă proprie pe piaţă: vânzarea de replici de arme sovietice care nu mai sunt disponibile pe pieţele comerciale. Chiar şi fostul dictator libian Moammer Gaddafi cumpăra arme de la nord-coreeni.

Pericolul sancţiunilor a speriat în mod inevitabil unii dintre potenţialii cumpărători, dar comerţul ilegal rămâne activ, au declarat diplomaţi occidentali şi oficiali din sectorul de informaţii. Unii dintre clienţii rămaşi sunt state paria, precum Siria, ale căror recente achiziţii au inclus echipamente de protecţie împotriva armelor chimice. Alţi clienţi vechi sunt actori non-stat, precum grupul militant Hezbollah, care a achiziţionat rachete nord-coreene de la traficanţi de arme şi regimuri solidare. Puşti de producţie nord-coreeană au fost recuperate chiar de la jihadişti ISIS ucişi în Irak şi Siria, deşi unii oficiali americani consideră că acele arme probabil au fost furate cu câţiva ani în urmă din stocurile de arme ce au fost vândute răposatului lider libian Gaddafi.

Totuşi, alţi clienţi văd Coreea de Nord ca unul dintre ultimii furnizori de componente şi muniţii la preţ redus pentru sisteme de arme vechi, care cu greu se găsesc pe pieţele comerciale. Lista clienţilor include ţări africane sub-sahariene precum Uganda şi Congo, care timp de decenii s-au bazat pe Phenian pentru pregătirea şi echiparea armatelor lor.

Chiar şi Egiptul, un aliat şi beneficiar îndelungat de ajutoare americane, a cumpărat de la Phenian arme încă din anii 1970. Şi, după cum au fost citaţi câţiva experţi în raportul publicaţiei Washington Post, aceste obiceiuri vechi sunt dificil de depăşit.

Armata egipteană încă deţine în prezent zeci de sisteme de arme care au un design sovietic la origine. Printre ele se află cel puţin şase tipuri de arme antitanc, inclusiv lansatorul de grenade RPG-7 din anii 1960 care foloseşte acelaşi focos PG-7 ca şi cele descoperite pe nava nord-coreeană Jie Shun. Numărul lansatoarelor RPG-7 folosite în prezent este estimat la aproximativ 180.000.

Când au fost vizaţi pentru prima dată de SUA şi ONU pentru implicarea armatei în achiziţionarea de arme din Coreea de Nord, prima mişcare a egiptenilor a fost de a nega afirmaţiile, ca apoi să dea un răspuns incomplet la raportul oficial al ONU referitor la incident.

La vremea incidentului, Egiptul era membru nepermanent proaspăt ales al Consiliului de Securitate al ONU şi delegaţia sa s-a opus includerii informaţiilor în rapoartele oficiale care asociau oficiali sau companii egiptene cu armele nord-coreene ilegale, au declarat oficiali şi diplomaţi americani familiari cu discuţiile. Totuşi, delegaţia a precizat că oficialii egipteni au urmărit doar amânări minore pentru a se asigura că punctele lor de vedere asupra evenimentelor sunt reflectate în mod corespunzător. Delegaţia a mai adăugat că anumiţi oficiali ai Consiliului de Securitate al ONU “au recunoscut şi lăudat rolul Egiptului” în asistarea investigaţiei.

În orice caz, raportul ONU din luna februarie asupra incidentului ocoleşte întrebarea privind cui îi erau destinate acele arme, precizând doar că muniţiile au fost distruse de Egipt sub monitorizarea ONU şi că “destinaţia şi utilizatorii finali ai echipamentelor sunt investigaţi de procurorul general egiptean”.