"500 de miliarde de euro". Europa s-a trezit că vrea să investească în apărarea comună. Ce spune negociatorul şef pentru bugetul UE
Siegfried Mureşan, desemnat negociator-şef al Parlamentului European pentru bugetul multianual al UE, în valoare de 1,3 trilioane de euro, a explicat, în emisiunea "Paşaport Diplomatic" realizată de Cristian Cileacu, care este situaţia financiară a Uniunii Europene şi planurile din acest domeniu, având în vedere situaţia complicată la nivel internaţional odată cu venirea administraţiei Trump la putere.
Jurnalistă: Avem o premieră la nivel european. Situaţia mondială a determinat, în sfârşit, Europa să reacţioneze şi să îşi securizeze un buget pentru apărarea comună. Pentru prima oară, cele 27 de state se pun de acord că trebuie să investească în securitatea lor şi vor să facă acest lucru împreună, nu doar naţional sau sub umbrela NATO.
Bugetul multianual al Uniunii Europene înseamnă un plan pe şapte ani, făcut în avans, pentru a şti cum anume se rulează banii europeni. Cum se poate face un astfel de plan pe şapte ani, având în vedere cât de complicată este situaţia în acest moment?
Siegfried Mureşan: Este o întrebare foarte importantă. Bugetul Uniunii Europene este mereu planificat pe şapte ani, pentru că, mai ales, marile proiecte de infrastructură – construcţia de autostrăzi, reabilitarea căilor ferate –, aceste proiecte de mare anvergură au nevoie de mai mulţi ani, de la planificare până la finalizare. În plus, beneficiarii de fonduri europene trebuie să aibă predictibilitate pe o perioadă de câţiva ani, privind fondurile pe care le primesc, tipurile de proiecte eligibile şi condiţiile în care vin banii.
De aceea, e justificat să existe o planificare multianuală, însă vedem acum că această planificare are nu doar avantaje, ci şi dezavantaje. Ne aflăm, în momentul de faţă, în bugetul pentru perioada 2021-2027, buget care a fost decis în anul 2020, înaintea invaziei ilegale şi ilegitime a forţelor ruse în Ucraina, ceea ce a însemnat că trebuie să ajutăm Ucraina mai mult, că avem o serie de oportunităţi, dar şi nevoi de a sprijini Republica Moldova, precum şi necesitatea reorganizării infrastructurii energetice şi a politicii energetice.
Ce încerc să spun este că şapte ani reprezintă o perioadă lungă, în care mereu apar evenimente neprevăzute. De aceea, propunerea mea, ca raportor al Parlamentului European pe buget multianual, va fi să avem mai multă flexibilitate în următorii şapte ani. Adică să decidem priorităţi strategice, să alocăm sume mari de bani, dar să păstrăm mai multe fonduri în rezervă, astfel încât să putem reacţiona în cazul unor evenimente neprevăzute. Aşa cum, în perioada 2014-2020, am avut Brexit-ul, pandemia generată de coronavirus, criza migraţiei şi a refugiaţilor din anii 2015-2016, iar acum avem războiul, cu siguranţă, vor apărea şi în următorii şapte ani evenimente neanticipate.
Prin urmare, voi propune un echilibru între predictibilitate şi flexibilitate. Este clar că va trebui să susţinem în mod adecvat priorităţile tradiţionale – agricultură, politică de coeziune –, dar şi noile priorităţi – cercetare, dezvoltare, inovare, competitivitate, securitate, protecţia frontierei externe a Uniunii Europene. Iar securitatea şi apărarea sunt, fără îndoială, priorităţi susţinute de toată lumea în acest moment. Aşadar, priorităţi clare, dar şi mai multă flexibilitate.
Jurnalistă: Cum este, în momentul de faţă, bugetul UE? Mai sunt bani europeni?
Siegfried Mureşan: Uniunea Europeană nu are voie să facă deficit, spre deosebire de statele membre. Uniunea Europeană are un buget şi trebuie să se încadreze în acel buget – şi se încadrează mereu. Unu la mână.
Doi la mână. Imediat după începutul pandemiei generate de coronavirus, am decis să lansăm un instrument unic, limitat în timp, pe baza unui principiu al condiţionalităţii – adică bani pentru investiţii la schimb cu reforme –, numit Mecanismul European de Redresare şi Rezilienţă, din care sunt finanţate planurile naţionale de redresare şi rezilienţă ale tuturor statelor membre. Ştiu că, în România, suntem obişnuiţi să primim bani de la Uniunea Europeană, fără să ne întrebăm prea mult de unde vin aceşti bani, însă, întotdeauna, când cineva primeşte fonduri, acestea trebuie să provină de undeva.
Pentru înfiinţarea acestui mecanism, am decis să dăm, pentru prima dată, permisiunea Uniunii Europene de a se împrumuta. Uniunea Europeană împrumută aproximativ 700 de miliarde de euro pentru PNRR-urile tuturor statelor membre. Este o sumă foarte mare. PNRR-urile înseamnă jumătate credite, jumătate fonduri nerambursabile. Creditele vor fi returnate de state, dar fondurile nerambursabile nu. Ca atare, va trebui să găsim o modalitate prin care Comisia Europeană să achite această datorie faţă de pieţele internaţionale.
Ce încerc să spun? Starea bugetului Uniunii Europene este una bună, bugetul nu are datorie, dar există o problemă nerezolvată: cum rambursăm datoria făcută pentru PNRR? Şi aici avem mai multe opţiuni.
Fie rambursăm parţial din bugetul Uniunii Europene, ceea ce ar însemna o reducere a acestuia – eu sunt împotrivă, Parlamentul European este împotrivă, deoarece avem nevoie de un buget mai mare, nu mai mic, pentru a acoperi toate priorităţile. Fie statele membre contribuie mai mult la bugetul UE pentru a acoperi această datorie. Aceasta este una dintre soluţii, dar este clar că statele bogate nu vor dori să contribuie semnificativ mai mult.
O altă variantă este crearea unor surse proprii de venit pentru Uniunea Europeană, din care să fie rambursată această datorie. Cred că aceasta ar fi o idee bună.
Jurnalistă: Dar ce ar însemna aceste surse proprii de venit? Daţi-ne un exemplu, ca să înţelegem.
Siegfried Mureşan: Avem deja o taxă pe plasticul de unică folosinţă, care merge direct în bugetul Uniunii Europene. Se discută, de asemenea, despre o taxă pe tranzacţiile financiare sau despre taxarea importurilor la frontiera externă a Uniunii Europene, în funcţie de cât de mult au poluat in procesul de producţie.
O altă variantă ar fi reeşalonarea unei părţi a datoriei.
Cred că vom ajunge la o soluţie bazată pe aceste trei direcţii: statele membre să contribuie puţin mai mult – ceea ce nu ar afecta România foarte mult, pentru că statele bogate ar plăti mai mult –, o parte din datorie să fie reeşalonată şi să fie introduse câteva surse proprii de venit pentru Uniunea Europeană.
Jurnalistă: Apărarea este un subiect important în momentul de faţă. Va fi nevoie ca Uniunea Europeană să poată să se apere pe termen lung mai mult singură şi mai puţin cu sprijinul venit din partea partenerului transatlantic? Cum va fi această parte, care ţine de apărare, prevăzută în viitorul buget la care se lucrează acum?
Siegfried Mureşan: În primul rând, e clar că apărarea va fi una dintre marile priorităţi ale bugetului Uniunii Europene după 2028. Ea nu a fost în trecut. În trecut, banii au mers în principal în investiţii, politică de coeziune, reducerea decalajului regiunilor mai puţin dezvoltate faţă de regiunile dezvoltate, agricultură şi aşa mai departe.
Acum pot să spun următoarele: Apărarea va fi o prioritate a bugetului Uniunii Europene, iar toate statele, atât cele care contribuie mai mult la buget – economiile mai puternice, precum Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Austria –, cât şi cele ca noi, România, care beneficiază mai mult din buget – Bulgaria, Polonia –, doresc ca apărarea să fie o prioritate. Deci, apărarea va fi o prioritate. Vom aloca cât putem de mult din noul buget, dar...
Jurnalistă: Se estimează o oarecare cifră, cât anume din bugetul viitor al UE va reprezenta partea de apărare?
Siegfried Mureşan: În momentul de faţă, comisarul european pentru apărare centralizează proiectele pe care Uniunea Europeană le poate realiza la comun în domeniul apărării, pentru a avea o sumă a proiectelor pe care e mai eficient să le facem la nivel european decât să le realizeze statele membre individual. Iar în luna martie, Comisia Europeană va prezenta această comunicare, acest raport elaborat de comisarul european pentru apărare.
Sumele de bani care au circulat, inclusiv din partea institutelor de cercetare în ultimele luni, estimează necesarul de cheltuieli în domeniul apărării la nivel european la 500 de miliarde de euro în următorii 10 ani. Uniunea Europeană, cum am spus, poate aloca mai mulţi bani din bugetul Uniunii Europene făcând din apărare una dintre priorităţi.
Ce mai putem face este că, din politica de coeziune, din care finanţăm proiecte de infrastructură, să finanţăm proiecte care au o utilizare duală, civilă şi militară. Putem extinde aeroporturi, inclusiv în România, care pot avea o utilizare duală – civilă şi militară. Mă gândesc la aeroportul de la Braşov, care este în apropierea Bazei Militare Cincu, unde există o nevoie mai mare de transport, inclusiv militar. Mă gândesc la alte proiecte de infrastructură rutieră şi feroviară, care au o utilizare civilă în viaţa de zi cu zi, dar pot fi folosite şi pentru transportul de echipamente militare.
Deci, apărarea ca nouă prioritate, utilizarea unor programe deja existente, unor politici existente, cum este politica de coeziune, în scop dual – civil şi militar –, şi încă un lucru foarte important: bugetul la care începem să lucrăm acum va intra în vigoare în 2028. Va produce rezultate în 2029-2030, adică până facem achiziţii, până echipamentele ajung la cei care au nevoie. Un lucru bun, util, pe care îl facem, dar cam târziu.
Ca atare, mă aştept ca în acest an şefii de state şi de guverne, grupaţi în Consiliul European, să decidă crearea unui fond pentru apărare pentru perioada 2025-2027. Cred că vor avea loc prime discuţii în luna martie şi că acestea vor fi finalizate în luna iunie, sper, cu o decizie de a crea un fond de apărare care să fie disponibil imediat. Fiindcă, repet, în actualul buget nu avem bani pentru apărare, nu a fost prevăzută ca prioritate înaintea războiului din Ucraina, când am decis bugetul în 2020, iar viitorul buget e util, dar vine prea târziu.
